6,670 matches
-
lucitor, aceasta va primi energie prin aceste corzi. În consecinț..., aplicațiile vizualiz...rii creative pot fi multiple atât în cazul autotratamentului, cât și în cazul tratamentului altora. Condițiile premerg...toare unei bune vizualiz...ri creative sunt: adoptarea unei poziții relaxate, șezând sau culcat, menținând palmele cu fața în sus, excepție de la aceast... regul... f...cand doar persoanele suferinde de hipertensiune arterial..., care ar trebui s...-si mențin... palmele îndreptate în jos; respirația profund... abdominal..., imaginându-ne o raz... alb... de lumin
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
o serie de informații foarte importante despre diferite aspecte ale vieții noastre, acordându-ne sfaturi, idei de urmat și chiar noi simboluri și semnificații. Meditația trebuie s... aib... loc într-o inc...pere liniștit..., semiobscur.... Preferabil, se face în poziția șezând, cu palmele îndreptate în sus și p...ștrand o respirația natural... și regulat.... Ne imagin...m c... suntem la marginea unei p...duri în care p...sim încetișor, admirând în același timp multitudinea de arbori și p...s...ri, încercând
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
abia așteptam să-l văd pe tip În acțiune. Ședința a Început conform programului și nu a durat mult până să-mi dau seama despre ce vorbeau angajații acestui manager. Acesta trimitea tot felul de semnale, Începând cu postura sa. Ședea aproape tolănit În scaunul său din capul mesei, acoperindu-și o parte a feței cu palma. În timpul ședinței, aproape că nu-i privea pe ceilalți participanți, preferând să fixeze masa din fața lui. Nu-și lua notițe și nu făcea nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sincere" „Nu are nici un haz să lupți pentru cineva dacă, orice-ai face, nu e destul de bine.” Stephen Crane, The Red Badge of Courage 1 Acum câțiva ani, am luat avionul din Hartford, Connecticut și, spre mirarea mea, domnul care ședea lângă mine purta un chipiu pe care scria „Yale, Promoția ’29”. Am intrat de Îndată În vorbă cu el și am aflat că tocmai fusese la Întâlnirea de 65 de ani de la absolvire. Tot drumul am fost fascinat de povestirile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de conținutul programului sau de stilul prezentării. În vinerea de dinaintea seminarelor m-am Întâlnit cu directorul executiv al companiei, care stătea În ceea ce-mi place să numesc „sala tronului”. Biroul său era mare cât un hangar. Scaunele În care ședeau vizitatorii lui erau mult mai joase, Încât ai fi crezut că picioarele lor au fost scurtate pentru un efect anume. Impresia generală, atunci când te așezai să vorbești cu el, era că te afli mai degrabă Într-o audiență la rege
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
personalul pentru că a lăsat compania să ajungă „de doi bani”. „Se uita pe lista lui și dădea citire tuturor aspectelor care Îl nemulțumeau”, mi s-a povestit. „L-a făcut de rușine pe un manager pentru că unul dintre angajații lui ședea la birou și citea ziarul. Însă publicația cu pricina era un jurnal industrial important pentru slujba omului”, a spus femeia. „Eram distruși”, a mai adăugat. Potrivit celor relatate, din acel moment lucrurile au Început să meargă tot mai prost. Președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate joc de mediul Înconjurător? Am cules chiștoacele cu scopul de păstra renumele clientului meu. Oare mediul fizic al unei afaceri are vreo importanță pentru felul În care suntem percepuți? Nu demult, ședeam Într-un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui. „Mi-e greu să-mi imaginez cum s-or fi Îngrijind ăștia de motoarele avionului”, s-a plâns el, „dacă nici măcar nu se deranjează să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
apoi revine la subiect în mod conștient („Spun din nou”). Întrebarea intervievatoarei solicită la acest moment o scurtă digresiune. Sara răspunde și revine la punctul în care rămăsese, descrie mulțimea din casa lor și felul în care oamenii veneau și ședeau pe jos. Evită să descrie propria-i stare de spirit la acea vreme, amintind în două rânduri confuzia în care era („Sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea”, „și apoi nici măcar nu înțelegeam atunci ce se întâmplase”), ca să atingă imediat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn că tace și păzește.” Același poem este localizat și de Gheorghe Asachi: Soția la modă. Poemul are un caracter mai apăsat programatic: „iar eu zic: c-o moldovancă, să rămîn tot moldovan!”... Junele boier se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum să-i ai Tot cu același bine. Nu zic că ședeai pe bani Și umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste, eu tot nu mă opresc a tipări și a nu le da În critică și altele, pentru că m-am obcinuit a nu ședea fără lucru, ci scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce. Și pentru ca să fac și dumneavoastră asemenea petrecere cu critica lucrului meu, cu toată dragostea, vi-l pui Înainte, și citiți sănătoși.” Reținem două propoziții care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critica lucrului meu, cu toată dragostea, vi-l pui Înainte, și citiți sănătoși.” Reținem două propoziții care spun ceva despre scriitorul Pann: „scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce” și: „m-am obicinuit a nu ședea fără lucru”... Ordinea propozițiilor În text este alta: Întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un al treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea epocii: o epocă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-sa: Dumnezeu le vede pe toate, nu-i așa? Citește gândurile nerostite? Sigur, acum odihnește-te, fiindcă mâine va trebui să te scoli devreme, că să-l însoțești pe don Terentio la ferma de la Ferdinando pentru maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă tem să nu te deoache, fiule, așa că am hotărăt să agăț o potcoavă de cal la poarta casei. Trebuie să ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prea mare pentru ca bra țele lui să-l poată cuprinde. Petrache se prinse de faldurile mantiei și- și lăsă capul pe spinarea de metal, închizând ochii. Simți o tăcere curgătoare, ca și cum și-ar fi lipit urechea de un trunchi gros. Ședea cocoțat în spatele cavalerului de bronz și îi era bine. Răsăritul, ca o aureolă în jurul creștetului statuii, începu să coboare și să curgă, umed, în broboane, pe fruntea lui Petrache. Atunci își aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până aici. Zidurile n-ar fi putut fi sărite decât cu catapulte, dar a imagina la porțile castelului o astfel de mașinărie de Ev Mediu timpuriu era o năzbâtie chiar mai mare decât un cal de bronz care se balegă. Ședeau nemișcați, călărețul și calul, nici măcar un fir din coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta ca grămăjoarele de cocs din fața sobei, din vremea copilăriei. Totul era cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un fel sau altul, nepotriviți. Mi-era dor de umbră mai mult decât de o femeie. Ședeam cu fața la zid și mi-o imaginam. M-aș fi lovit cu capul de perete până l-aș fi spart, dacă aș fi știut că, odată cu sângele, mi-ar fi rămas și umbra acolo. Din cauza asta unele culori lipseau. Spectrul luminii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigase, nu păruse surprins de ce i se întâmplă... Ce știi despre el ? — În clipa asta, doar ce arată analizele. Știu, cu precizie, cât zahăr are în sânge, dar nu știu cum îl cheamă. Cosmina stinse țigara și se uită la el, cum ședea aplecat peste palma lipită de tăblia mesei. — La urma urmei, numele n- are nicio importanță... E un fel de toartă de care te apucă alții. N-are nicio legătură cu conținutul vasului... Pantelimon zâmbi. — Cap sau pajură ? — Pajură, poate să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare frământată de gânduri, ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce aminte că și-a agățat ciorapul în taxi și atunci pune picior peste picior, ca să acopere firul dus de la ciorapul stâng. E o poziție cochetă, spatele drept, șoldul arcuit, picior peste picior și pantoful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi cu ochii, adăugă Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel de căruț cu rotile. În locul de unde ar fi trebuit să pornească picioarele, cracii pantalonilor erau făcuți sul și prinși cu cârlige, ca lemnul să nu-l roadă. Din umeri îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cojocul pe ea, mai dă un clocot și e gata. Stai bine ? Așezat în colțul dintre pat și perete, Coltuc era sprijinit și într-o parte, și în cealaltă. Nu exista așadar pericol să cadă, ceea ce pentru el însemna că șade bine. Altminteri, dacă nu era nimeni în jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când l-ai pierdut. Alteori seamănă cu celălalt. Depinde câtă putere de viață ai în clipa aia, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mănâncă... Cum Coltuc îl privea cu ochi mari și, firește, nemișcat, Costică se lovi cu palma peste frunte. — Am uitat că tu ești îngerul Domnului, doar n-o să lipăi din farfurie, ca o cotarlă. Privi prin cârciumă, într-un colț ședea o femeie cu fuste înflorate, aplecată peste o cafea și trăgând din țigară. — Tu, de colo ! strigă Ologu. Ia adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia cu un mers legănat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l proptească-n chingi, alese să-l asculte pe Ologu. Îl apucă de subțiori și îl priponi de stâlp, dându-i cârjele. Când o simți așa de aproape și încurajat de reazemul cârjelor, Costică Ologu întinse brațele spre coapsele femeii. — Șezi potolit, șontorogule, i-o reteză Panselia, cu vocea ei trecută prin spărgătorul de nuci. Vezi că-ți bag cârja-n cur de-o să alergi pe-aicea ca o cometă... Orbul își primi bastonul, se propti în el și, călăuzit de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici vreo urmă că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]