KorAP: Find »[drukola/base=țigan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...315 >

7,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu? Dansai fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și puteau odihni buza, fiindcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
vreau eu să fiu. Poftim! Asta de unde-am mai scos-o? O voi fi citit pe undeva, Îmi va fi plăcut cum sună... Chiar așa: sunt și grec! Dar și macedonean... și polonez - și Încă ce-oi mai fi: rus, țigan, sârb, tătar, bulgar - uite, de-asta sunt eu român (măi fratele meu)! Se vede, nu? - mânca-ți-aș! Sunt român, fiindcă Îmi spun: limba maternă a mea e româna - perfect. Dar limba maternă a mamei care va fi fost: greaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
importanță; important era, nici măcar tanțul ci, pe de-o parte tănțuitorul; pe de alta, cred și acum că eu, privitorul, eram cel mai important. De pe lume. Moș Iacob al meu era și lingurar. La noi lingurăria nu era monopol al țiganilor (altfel, s-ar fi chemat: rudărie); la noi În Basarabia țiganii erau puțini, chiar dacă Rusul Pușkin fusese impresionat de numărul lor mare - dacă ar fi călătorit În Principatul Moldovei, or În al Țării Românești - ce să mai vorbim de Transilvania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe de alta, cred și acum că eu, privitorul, eram cel mai important. De pe lume. Moș Iacob al meu era și lingurar. La noi lingurăria nu era monopol al țiganilor (altfel, s-ar fi chemat: rudărie); la noi În Basarabia țiganii erau puțini, chiar dacă Rusul Pușkin fusese impresionat de numărul lor mare - dacă ar fi călătorit În Principatul Moldovei, or În al Țării Românești - ce să mai vorbim de Transilvania! - s-ar fi crezut nimerit pe pământul de origine al bunicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lor mare - dacă ar fi călătorit În Principatul Moldovei, or În al Țării Românești - ce să mai vorbim de Transilvania! - s-ar fi crezut nimerit pe pământul de origine al bunicului său, nubianul-egipteanul... Așadar, la noi, În Basarabia, erau puțini țigani, cam un fierar la un sat, iar cum Mana era cătun, n-avea nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

cei sosiți de prin alte țări, când veneau în vizită la rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea de tălpi, fiindcă țiganii umblă desculți. „Strada e sufrageria lor. De aceea fac atâta gălăgie, pentru că de fapt sunt la ei acasă”, mi-a explicat într-o zi tata. Când nu umblau de colo până colo, se așezau undeva și țineau mâna întinsă. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
într-o zi tata. Când nu umblau de colo până colo, se așezau undeva și țineau mâna întinsă. Eu nu le-am pus niciodată nimic în palmă, banii îmi trebuiau pentru soldați de jucărie, americani, tancuri și artilerie. În general, țiganii erau sănătoși. Însă când se așezau le cerșit, uitau asta. Atunci își pierdeau vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au dat. Pe urmă înjurau lifturile, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Însă când se așezau le cerșit, uitau asta. Atunci își pierdeau vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au dat. Pe urmă înjurau lifturile, pe urmă trenurile. Țiganii sunt oameni mândri. N-ai voie să le spui niciodată țigani. La Veneția, în schimb, puteai să vezi apă în prostie, o mulțime de poduri și case nemaipomenit de frumoase, cărora italienii le zic palazzi. Voiam să țin minte, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au dat. Pe urmă înjurau lifturile, pe urmă trenurile. Țiganii sunt oameni mândri. N-ai voie să le spui niciodată țigani. La Veneția, în schimb, puteai să vezi apă în prostie, o mulțime de poduri și case nemaipomenit de frumoase, cărora italienii le zic palazzi. Voiam să țin minte, ca s-o uimesc la întoarcere pe mama. Și era un pod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Mai târziu, pe șoseaua națională au apărut rușii, venind dinspre est. Au aprins un foc de tabără în piața din mijlocul satului. După nouă luni, câteva fete au adus pe lume copii din flori. Rușii aveau acordeoane la ei, ca țiganii din satul nostru, chiar și cântecele lor sunau aidoma cu cele de la petrecerile noastre din sat. Când cânți cântece din astea, îți simți limba grea în gură și ți se umezesc ochii. Câteodată, pe ruși îi apuca nebunia și trăgeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
ținut-o morțiș că așa se cuvine, așa e regula. Eu m-am mirat că știe el o regulă care nu-l lasă cu căciula pe cap, dar îi dă voie să scuipe în apartament oricând vrea. În fine, pe țigani nu trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată de coroane de flori. Sicriul era așezat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului înspre turnul de apă și apoi am intrat în piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau sâmburele între dinții din față și-i spărgeau coaja, pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam rețeaua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
se întindea acea liniște care domnește când totul e cotropit de căldură. În ultimul timp mă plimbasem zilnic de-a lungul canalului, până la Parcul Central. Adesea nu întâlneam pe nimeni. Pe mal dormeau uneori câțiva muncitori sau soldați; până și țiganilor le era lene să mai cerșească. Studenții și elevii plecaseră la țară sau la mare și toți ceilalți se ascundeau în locuri mai răcoroase. Curțile din spatele blocurilor stăteau goale și asfaltul era încins. După vizita la bunica, mi-am purtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
spărgeau la picioarele adulților. O dată cu părul, adulții își pierd și simțul umorului. Pe Turi înjurăturile nu-l deranjau deloc, le folosea și el cu plăcere. Ca și scuipatul. La el acasă, cu toții scuipau în toate direcțiile. Turi era copil de țigan și un element dificil. Eu nu înțelegeam asta, căci la chimie abia ajunsesem la al zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ar fi costat pesemne două milioane. Tot aia era! Trebuia să-și ia gândul de la veioza roșie pe care o chitea de mult și de la parfumul Givenchy. - Ia d’ aici. - Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie, inginerule! Odată târgul încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nord a capitalei. La poartă, madam Grosu ascultă știrile. O privesc cu coada ochiului. Îmi aruncă și ea o căutătură piezișă, aproape ironică, apoi se concentrează la vocea gravă care iese din radio. Mai apuc să aud că treizeci și trei de țigani din România au cerut condiții mai bune de cerșit la Paris, apoi ies în noapte. C VII Faptul că Leo a fost profund marcat de experința trăită alături de Beligrad, este confirmat de un fișier de pe același DVD, salvat însă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
sub oblăduirea parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău. Și astfel, pe nesimțite, țara deveni dependentă de transmisiile astea insolite. Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă țigani. Poziții marcante s-au înregistrat împotriva sclaviei, fumatului și a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău. Și astfel, pe nesimțite, țara deveni dependentă de transmisiile astea insolite. Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă țigani. Poziții marcante s-au înregistrat împotriva sclaviei, fumatului și a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ivește din dormitor: ce s-a întâmplat? Fața ei exprimă indignare, stupizenie, frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate se teme că poliția vine să-i spargă ușa, s-o batjocorească în toiul nopții, să spună apoi că au fost țiganii. Știe ea în ce lume spurcată trăim. A doua zi, sub pretextul ghicitului în cafea, gazda o atrage în sufragerie pe Sabina. Încearcă să o tragă de limbă în legătură cu noaptea trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ureche: păstrează disciplina! Te scot din rând și te trimit dracului acasă! Cu ăștia nu e de joacă - ar fi un dezastru să fii trimis acasă cu banii, să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]