65,481 matches
-
cum vine sfârșitul, fără să te pregătească prea mult. A suferit puțin, dragul meu tată, măcar acest gând mă liniștește. Acum, tu și mama sunteți viața și speranța mea. Delia l-a așteptat pe Anton, a doua zi după înmormântare, acasă la părinții ei. Așa au hotărât. Ea urma să plece a doua zi, de dimineață. Acum, Anton avea o problemă în plus. Cum să procedez cu mama? Nu o pot lăsa singură și să plec! Cum vor face încă nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
plec! Cum vor face încă nu se hotărî, era prea devreme. Totuși, la întâlnirea cu Delia se gândi să discute și cu ea despre acest subiect. — Mamă, te las cu mătușa vreo două ore, plec să mă întâlnesc cu Delia acasă la părinții ei, mâine ea se întoarce la Brașov și doresc să schimbăm câteva cuvinte în liniște. — Du-te băiatul meu! Rămân cu sora mea, Minodora, vine pe la cinci. Du-te liniștit! Vreau să rămân câteva clipe cu amintirile mele
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
aștepți va veni și ziua aceea. Deocamdată să ne gândim să devenim o familie. — Da, îmi place, Cristi! Sunt de acord să amân facultatea dar să fim împreună. Nu trecură foarte multe zile și, iată, doctorul Cristian se mută de acasă. Dacă regreta? Nu, pentru că era sigur că se va întoarce în locuință după ce își va clarifica situația. Casa era în mare parte achitată din banii lui, el a muncit pe brânci să achite ratele exorbitante la bancă. Rămăsese cam 30
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
o frumusețe! — Vă vine ca turnată, domnișoară, îi spuse vânzătoarea. A dumneavoastră trebuie să fie! Desigur, Cristian știa că o blană e scumpă, dar aici prețul este mare, chiar foarte mare chiar și la banii lui. Dar nu o dezamăgi. Acasă în acea seară, blana s-a odihnit în șifonierul din garsonieră, iar Cristian primi o noapte cum nu petrecu nicicând cu fostele sale iubite, să nu vorbim aici de soție. Totul în viață are un preț! Depinde de cel care
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
că micuța suferă. Se văd din ce în ce mai rar. După clarificarea situației voi reglementa treaba, Cristina va sta și cu mine la fel de mult. Carmen se trezi cu întârziere. Era obosită. Au făcut amor astă noapte la oră târzie, destul atunci când Cristian ajunse acasă, pentru că avusese o operație urgentă. O trezi din somn: — Sărută-mă, Carmen! Am nevoie de prezența ta, iubito! În seara asta era să pierd o bolnavă, i-am făcut o operație extrauterină, m-am înspăimântat de cantitatea de sânge pe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
Cristina la telefon. Fetița părea neliniștită și parcă speriată, gândi Delia. Ce ai, draga mea? Nu te simți bine acolo la părinții prietenei tale? — Ba nu mamă, îmi este bine! Tata m-a sunat. I-am spus că nu sunt acasă și că tu ești plecată. Dar el a vorbit foarte urât despre tine și am plâns. De asta sunt necăjită. Mi-a spus că dacă tu nu te întorci mâine, vine și mă ia acasă la el. Dar eu nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
am spus că nu sunt acasă și că tu ești plecată. Dar el a vorbit foarte urât despre tine și am plâns. De asta sunt necăjită. Mi-a spus că dacă tu nu te întorci mâine, vine și mă ia acasă la el. Dar eu nu vreau! Carmen se poartă foarte urât cu mine. Ce bine că vii acasă mâine, mamă! Convorbirea cu Cristina a supărat-o foarte tare , dar nu i-a spus nimic mamei sale. Acum, pe drum, se
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
tine și am plâns. De asta sunt necăjită. Mi-a spus că dacă tu nu te întorci mâine, vine și mă ia acasă la el. Dar eu nu vreau! Carmen se poartă foarte urât cu mine. Ce bine că vii acasă mâine, mamă! Convorbirea cu Cristina a supărat-o foarte tare , dar nu i-a spus nimic mamei sale. Acum, pe drum, se gândea că trebuie să rezolve problema siguranței fiicei sale și în primul rând să caute o persoană de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
la lecții. Ce femeie cumsecade i s-a părut bunica lui Carmen. Dar uite ce a ieșit! Desigur, femeia nu s-a gândit că nepoata ei își va schimba rolul, devenind din profesoară, metresă. La câteva zile după sosirea Deliei acasă o sună Cristi. Începu să îi reproșeze că nu are suficientă grijă de fată și că i-o va lua, dacă se mai întâmplă. Au discutat destul de tăios, Cristi uitând că Delia i-a fost soție ani buni și că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
să fie păcălită. Acum altfel se punea problema. Erau doi străini ce doreau același lucru. Îi spuse suma. Va avea nevoie de acești bani în cel mult două săptămâni pentru că trebuie să-și cumpere altă locuință. — Credeam că te muți acasă, în orașul tău. Am înțeles că acolo se află și viitorul tău soț! — Și el se va muta aici, alături de mine! Cristian tăcu. Privi insistent la suma pe care ea i-o scrisese pe o hârtie. — E rezonabil, nu ai
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
tăcu. Privi insistent la suma pe care ea i-o scrisese pe o hârtie. — E rezonabil, nu ai exagerat, doamnă, ca întotdeauna. E bine! Sunt de acord! E bine că îmi oferi aceste două săptămâni până la achitarea banilor. A ajuns acasă, la garsoniera pe care o ocupa alături de Carmen, care de două săptămâni, purta verigheta pe inelar. Era deja soția lui Cristian Moga. Iată, într-un fel, a intrat în rândul doamnelor onorabile cu statul de soție. Evenimentul a avut loc
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
viitorul alături de ea. Îi putea fi fiică, ceea ce nu era de neglijat. Se părea că iubita sa, Carmen s-a liniștit și s-a împăcat cu soarta dar dorește, neapărat, să locuiască în casa în care locuiește Delia. Cristian sosi acasă destul de liniștit. Se așteptase ca Delia să ceară o sumă mai mare pentru partea ei de locuință. Așa că intră vesel în cameră. Carmen se pregătea să vizioneze un film. Nu mai lucra, stătea acasă, așa cum își dorise Cristi. Se domesticise
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
în care locuiește Delia. Cristian sosi acasă destul de liniștit. Se așteptase ca Delia să ceară o sumă mai mare pentru partea ei de locuință. Așa că intră vesel în cameră. Carmen se pregătea să vizioneze un film. Nu mai lucra, stătea acasă, așa cum își dorise Cristi. Se domesticise, își planifică să fie cuminte până va obține titlu de nevastă și mai nou, iată, de mamă. Apoi va vedea ce va face. Deocamdată prezentul trebuie rezolvat. Arăta bine, avea multă grijă de siluetă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
familială. Autoarea ca de obicei, trece de la o discuție aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat dintr-un punct. Eram la școală. M-au trimis acasă și de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut zeci și sute de frunze. Toamna se rotea în jurul meu. Eu eram punctul. Pe tata, pe tata l-am văzut ultima dată
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
de obicei, trece de la o discuție aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat dintr-un punct. Eram la școală. M-au trimis acasă și de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut zeci și sute de frunze. Toamna se rotea în jurul meu. Eu eram punctul. Pe tata, pe tata l-am văzut ultima dată când am avut
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
sacoșă cu pâine caldă, pe care i-a dăruit-o o Bătrână. Elevii se definesc singuri, prin frazele pe care le spun. Intrăm în jocul lor, pentru că, de această dată, cursurile încep cu un joc. Spiritul ludic este la el acasă. Dar și cel filozofic care se mută de la profesor la elevi, ca într-o continuă întrecere. Profesorul definește perfecțiunea prin pâinea caldă pe care a adus-o, pentru că, explică el: “Orice lucru făcut cu dăruire și trudă atinge perfecțiunea”. Fiecare
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
interpretabil. Până la urmă, elevii înțeleg, la sfârșitul jocului, pilda pe care a vrut profesorul să le-o dea: “E un lucru bun să muncești pentru a mânca o bucată de pâine caldă”. Actul II îi adună pe elevi la Bătrână acasă unde există un cuptor de cărămidă, o masă de frământat, scaune, făină, ustensile de bucătărie. În timp ce Bătrâna pregătește aluatul pentru pâine, evocă vremurile de altădată, când, în nopțile de iarnă, participa la șezători. Evocă tradițiile de sărbători. Procesul facerii de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
face apropouri și zice că glumește. Nemernicul! -Hai, mă, că am stat de vorbă și cu alții care nu te cunosc și tot așa spuneau. Oamenii sunt sinceri, nu ca tine. -Mă, voi numai asta faceți la servici? Când vii acasă îmi spui că ești frânt. -Hai, mă, că nu-i așa! Muncim pe rupte. -Ia, stai! Nu cumva și tu? Când...te repezi în mine, la cine te gândești? -Hai, mă! Eu...nu... -Hai, hai! Dacă i-ai dat drumul
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
te potolești...se liniștește și ea...toată lumea mulțumită, nu ? -Taci, Silvica! Este femeie serioasă.O amărâtă care mulțumește lui Dumnezeu că a prins serviciul ăsta. Vine mereu cu copilul după ea. -Nenorocitule !..În definitiv...tot nu avem copii. Adu-i acasă! Eu o să am grijă de copil și tu o faci morișcă. Nu să te repezi în mine, tot în contul ei. Poate atunci...te gândești la mine. -Mă, tu îți bați joc...Ai luat-o înainte ca... -Hai, spune, spune
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
a privit acolo ceva timp în urmă. Așadar memoria sa era neatinsă. Dar pe cer, doar un nor de o culoare neobișnuită, se lățea văzând cu ochii. Apoi el simți că îi este frig ! Tot mai frig ! Să mă întorc acasă să mă îmbrac, ce se întâmplă aici, ce o fi cu norul acela rozaliu ? . Nu mi-a fost dat să văd un astfel de nor până acum ! Înțelese că a căzut, că a fost trântit pe caldarâm, își aminti că
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
lente când un fel de rock nebun. Nebunie ! Nu-și putea opri gândul ! Acesta lucra. Creierul său nu se lăsa intimidat, degeaba primise ordin: taci, nu gândi ! Sunt om, sunt pământean ! Poate visez. Poate sunt pe pământ ! Te vom trimite acasă, la casa Pământ ! Creierul tău nu se lasă coordonat ! Pământeanul ce ne conduce și ne ajută să învățăm lucruri pe care noi nu am apucat să le inventăm, nu te vrea aici ! Nu te place ! Ești prea deștept ! Dar pentru că
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
ei, împreună cu logodnicul Olaf, perfectează demersurile privitoare la crucea ortodoxă pentru mormântul de la Mariestad. Celălalt personaj simbolic este pruncul soților Chendea, mult dorit, îndelung așteptat și, deocamdată, aflat încă în pântecele mamei. Fusese zămislit la Linz, pe drumul de întoarcere acasă. El și Elsa par a fi reprezentanții unei umanități aurorale. “- Minodoră, ce nație zici că e fata asta acum, se interesă Tibi, rupând tăcerea aceea ce aducea cu ecoul unor reverberări firești. - Nația globalizării, internaționalizată, hibridată, cu alte structuri culturale
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
repet...!? Dacă n-aș fi ieșit cu tata, nu aș fi pățit una ca asta! Pe unde-o fi acum? Revoluționar 2 : Să nu-mi spui că te-apucă iar... Revoluționar 1 : Dacă am fi putut da măcar un telefon acasă...Nu știu...Stăm aici de atâta vreme...Câte zile-or fi trecut...!? Revoluționar 2 : Nu te mai obosi degeaba...Dacă ți-ai pierdut răbdarea, ieși așa de probă, și, zău, dacă nu fac și eu la fel...Bineînțeles, dacă nu
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
a cam luat... Revoluționar 2 : O luăm de la început...!? Acuma ești și cu burta plină ! Dă-mi și mie sticla de apă ! Hai, că ne-am cinstit cum se cuvine pentru vremuri ca astea... Revoluționar 1 : Când am plecat de-acasă, erau sarmalele pe foc... Revoluționar 2 : Poc cu nuca-n perete! Vezi să nu te fac eu sarma! Mai scoate un porumbel-doi și ți-ai dat foc la valiză ! Revoluționar 1 : Spuneam și eu așa...Că sarmale mâncăm la Crăciun
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
Era carnetul de note, Când cu zece-l aduceam. Ea mi-a pus stilou-n mână, Cu ea am făcut primii pași Și tot ea mi-a dat imboldul: „- Să înveți, să nu te lași!“. N-aveam lux la noi acasă, Nici mătăsuri sau covoare, Însă eu simțeam că mama-mi Punea lumea la picioare. Nu mă-mbrăca din reviste, Nici celular nu aveam, O aveam, însă, pe mama Și era tot ce-mi doream. Idolul copilăriei, Universul meu era, O
SACRIFICIUL UNEI MAME de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383812_a_385141]