6,508 matches
-
60. Biserica și Turnul Golia. (Foto-Regal) Pag. 61. Ziduri vechi, în str. Banu. (Foto-Regal) Pag. 62. Valea Bistriței (Piatra). Pag. 64. Inundații la Nicolina. (Berman) Pag. 65. Bojdeuca lui Creangă, căsuța din Țicău (partea de jos a Sărăriei) care a adăpostit pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clopotniță, care, cu diverse transformări, a rezistat până la refacerea bisericii. (E turnul care se vede în clișeul precedent). Înconjurată de ziduri care au dispărut de demult, și de clădiri care au servit la început de arhondaric de călugări, pentru a adăposti mai târziu: Școala de inginerie (1819) și gimnaziul vasilian (1827), ambele organizate de Gh. Asaki; apoi școala normală de învățători și școala primară Trei Erarhi. Din tot ce a fost n-au mai rămas decât ruinele palatului domnesc, cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altădată. Cumpărat de primăria orașului, cam prin anul 1892, el fu, puțin timp după aceasta, transformat radical pentru a servi ca reședință secundară a principelui moștenitor. În timpul refacerei palatului de justiție (care a durat peste 12 ani), el a adăpostit cea mai mare parte din serviciile tribunalelor și ale Curții de apel. În timpul războiului a servit de spital, iar de la 1925 a fost cedat Ministerului armatei, pentru a așeza în el comandamentul militar, al cărui palat din str. Carol trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au luat parte: Regele Carol I, Regina Elisabeta și principele moștenitor Ferdinand, în vrâstă, la timpul acela, cam de 18 ani. În dreapta bisericii se găsește palatul ce servește de locuință șefului bisericii, clădire veche, restaurată de câteva decenii, și care adăpostește importante lucruri de artă. Iar în grădina dinspre strada Ștefan cel Mare, se putea admira o frumoasă fântână monumentală, așezată acolo din grija lui Grigore Ghica Vodă. (Din "Albumul României", 1893) Pag. 222. Fragment din clădirile domnești de la Cetățuia. (Polyfoto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
croaziera noastră să depășească limita la care trebuia să ne întoarcem, intrând puțin spre larg unde s-au efectuat manevrele de întoarcere. Ajunși la sfârșitul drumului, vechiul turn de la capătul brațului îl găsirăm în paragină înconjurat de rugină și părăsit, adăpostind doar un grup de pescăruși ce ne priveau în tăcere, amintindu-ne că cu ani în urmă din acest loc lumina puternică se reflecta spre întinsa mare, dirijând ambarcațiunile pescarilor ce se întorceau din larg după o zi de pescuit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unuia ce provenea din Biscaya, Amador 4, care era la Sfânta Barbara 5. Toți trei se schimbară atât de mult încât împărțiră săracilor tot ce aveau, chiar și cărțile. Începură să ceară de pomană prin Paris și merseră să se adăpostească în spitalul Sfântul Iacob, unde locuise și Pelerinul, care plecase de acolo din pricinile pomenite mai înainte 1. Faptul acesta iscă mare zarvă în universitate, căci primii doi erau oameni de vază și foarte cunoscuți. Imediat spaniolii le declarară război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
însoțite de așa o bucurie că începu să strige în plin câmp și să vorbească cu Dumnezeu. În acea seară, după paisprezece leghe de mers, a fost găzduit împreună cu un cerșetor sărac într-un spital; a doua zi s-a adăpostit într-o șură, iar a treia zi a ajuns la Rouen. În tot acest timp, nu a băut, nu a mâncat și a mers desculț, după cum își propusese. La Rouen, alină bolnavul și-l ajută să se îmbarce pentru Spania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
soție. Nu mai știa demult cum se sărută sau se mângâie o femeie. La acest capitol nu excela nici înainte, nici după, considerându-l un fleac. Ar fi trebuit să știe că lucrurile mărunte dau sens vieții. Pentru el, ceea ce adăpostise între cei patru pereți reprezenta totul și nu înțelegea că era mai important felul în care trăiești și le simți pe toate. Acestea și multe alte lucruri mărunte dau gustul vieții într-o căsnicie. Îi spunea uneori: - Nai decât să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate tulburările sale. Se iubiră reciproc. Dintotdeauna, viața este asociată cu dragostea și această legătură nu a fost greșit concepută. Cadrul cel mai potrivit pentru o femeie ca să o iubești rămâne în primul rând tot cei patru pereți care te adăpostesc, iar al doilea plan îl constituie într-un mod aparte cerul albastru, florile înmiresmate, brizele mării, singurătatea pădurilor sau a câmpiilor. Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă neîncredere ai avea în ea, oricâtă siguranță ai avea în privința viitorului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de un val de amintiri își adusese aminte cum le schimbase scutecele, cum era gata să plângă de bucurie când făcuseră primii pași și rostiseră primele cuvinte. Alin avea o fire mai ascunsă. Era ca o cutie de bijuterii care adăpostește ceva prețios și nu-l puteai vedea. Toate acestea avea să se vadă peste ani de zile, când viața te așteaptă cu secretele ei după colț. Îl purtase când era mic ca pe o fetiță. Avea părul moale ca mătasea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a trecut. Ea își stăpâni cu greu lacrimile care amenințau să iasă pe la colțurile ochilor plânși. Încerca să zâmbească detașat dar era un efort inutil. Acum nu mai conta nimic. Era aici cu ea. Nu mai era nevoie să se adăpostească prin locuri groaznice. Firul fericirii se înodă, sperând să nu se mai rupă niciodată. Fiecare dintre noi ne naștem ca o coală albă de hârtie în care se înscriu un început și un sfârșit pe care nu-l cunoaștem. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
primesc oaspeți străini și drumeți e vrednic de cea mai mare laudă - scria Dimitrie Cantemir pe la 1717 - ; căci, deși foarte săraci din pricina Învecinării cu tătarii, totuși nu se dau Înapoi niciodată să dea mâncare și găzduire unui oaspe și-l adăpostesc fără plată timp de trei zile, Împreună cu calul său. Pe străin Îl primesc cu fața voioasă, ca și când le-ar fi frate sau altă rudenie” (Descriptio Moldaviae, XVII ; cf. <endnote id="364, p. 210"/>). Rămâne să ne Întrebăm În ce măsură este vorba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de versuri Saturnalii (1983). E vorba de un portret compus dintr-un Întreg set de stereotipuri negative clasice, de la mercantilism și cupiditate la trădare și deicid : „gheșeftar” cu caftan soios, „vânzător de nasturi și rachiu”, „lacom” cu „ochi de fiară” adăpostită Într-un „bârlog”, „viperă”, „venetic”, „mefiboșet gângav și fără țară”, „homuncul fără țară”, „răufăcător ești tu [= Moses Rosen], cu toți ai tăi”, gata „să răstignești o nouă sanctitate [= Eminescu]”, „vânzător de țară și de datini”, „iudă apostată cu arginți” etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași, preotul Veniamin Costachi (viitorul mitropolit) Îi adăpostise În biserică pe evrei pentru a-i scăpa de furia pogromului declanșat În urma Învinuirii lor de practicare a omorului ritual. Similar s-au produs lucrurile la Cernăuți, În 1926, la moartea episcopului creștin Vladimir de Repta. Cu acest prilej, „comunitatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
continuat și În 1804. Comentatorii sunt de acord asupra faptului că apariția cărții Înfruntarea jidovilor, girată de Mitropolie, a jucat un rol important În noua dezlănțuire a maselor În 1803. Noul mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi (1803- 1846), i-a adăpostit pe evrei În biserică, ieșindu-le pogromiștilor Înainte cu crucea În mână : „Numai trecând peste trupul meu - se spune că a strigat mitropolitul mulțimii Întărâtate - vă veți putea Împlini pofta nelegiuită Împotriva evreilor” <endnote id=" (109, p. 116)"/>. Se zice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de un medic șef, dr.Aizic Slaicher și avea ca medici secundari pe: M.Sigal, Solomon Cohn, L.Leizerovici. În cadrul spitalului era și o farmacie condusă de farmacista Basea Marantz. Azilul de bătrâni construit în anul 1926 din veniturile comunității, „adăpostea 25 de bătrâni lipsiți de mijloace”. De altfel, opera de asistență socială însemna „ajutoare celor incapabili de muncă”, care puteau fi lunare sau permanente; se mai acordau ajutoare pentru plata chiriilor, alimente, ajutoare bănești de sărbători, ajutoare în lemne sau
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
șef, asistat de patru medici, o moașă, și un personal de serviciu necesar pentru buna funcționare. În memoriu se preciza că „se primesc în mod gratuit bolnavi din localitate, fără deosebire de religie. Azilul de bătrâni, înființat în anul 1926, adăpostea un număr de 30 de bătrâni, era întreținut de comunitate, într-un imobil, proprietatea comunității, fiind deservit doar de 3 angajați. În ceea ce privește Baia comunității, președintele dr.Isac Axler face cunoscut că, din 10 martie 1941, cu adresa nr.126, către
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
se pot uda. Facem câteva drumuri înainte și înapoi ca să reușim să cărăm totul și până depunem ultima punguță pe malul îngust suntem deja înconjurați de noaptea densă, luminați doar de strălucirea lunii în apa cristalină. Malul pe care ne adăpostim este în pantă către râu, îngust și plin de pietre și începem să-l curățăm cu răbdare pentru a putea construi culcușul de peste noapte. Odată curățarea terminată, găsim patru țăruși în păduricea de lângă mal, îi înfigem cu greu în nisipul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să întreb prin jur despre triburile indigene, mai ales despre cele cu obiceiuri și tradiție puternică în curanderism. Toate drumurile par să ducă spre bazinul Amazonului. Zona respectivă este numită El Oriente și, deși acoperă aproape jumătate din suprafața Ecuadorului, adăpostește doar vreo 5% din populație și pare să dețină recordul la analfabetism și sărăcie. Nu este greu de înțeles de ce: pădurea tropicală și terenul mlăștinos permit prea puțin culturile agricole. De fapt, zona supraviețuiește din turism și petrol, ambele destul de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înțelegem cum ajunseserăm în casa aceea și ce urma după ea, cum se desfășoară viețile oamenilor de ajung să se oprească în case care nu sînt case și cum (și dacă) mai ies de-acolo. Nu veneam doar ca să ne adăpostim în întuneric, ci luam cît puteam din lumina revelatoare pe care, după cum învățam atunci, filmele cele mai bune pot s-o arunce peste harababura noastră. Cum funcționează filmele ? Dacă le vezi așa cum trebuie adică la cinema, fără întreruperi , filmele ți
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fumează trabucuri și apără omenirea, mai este și unul dintre ultimele filme la care am plîns. Acțiunea noului film se petrece în 1944, la cinci ani de la terminarea războiului civil, într-o garnizoană franchistă înconjurată de păduri ce încă mai adăpostesc rebeli republicani. Comandantul garnizoanei, căpitanul Vidal (Sergi López), și-a chemat lîngă el soția gravidă (deși drumul greu i-a pus în pericol sarcina), pentru că un fiu trebuie să se nască acolo unde e tatăl său. Gîndul că fiul respectiv
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vite cornute iar lipit de ea se afla cotețul porcilor și păsărilor precum și micul săivan pentru oi când sunt aduse la iernat. Tot în apropiere se afla și adăpostul pentru păstrarea inventarului agricol, plug, grapă, boronă și sub care era adăpostită și căruța ca să nu stea afară în bătaia ploii și a ninsorilor. La vederea covrigilor cu aromă plăcută și frumos rumeniți copiii s-au bucurat din plin și au întrebat de ce nu le-a adus bomboane și turtă dulce, cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebat de ce nu le-a adus bomboane și turtă dulce, cum făcea în alte dăți, când se întorcea de la „chirie”. Costache le-a amintit că nu a fost la chirie ci a păscut juncanii în poiană, pe care îi și adăpostise deja în grajd. După ce a dat tain cailor care abia îl așteptau, s-a întors în chiler, ca să stea la masă cu toată familia. Fata cea mare, Emilia care împlinise treisprezece ani, era considerată principalul ajutor al maică-si; ea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
băieți, că altfel mă doare capul!”. La o răspântie de drumuri începuseră să se adune băieții și fetele, strigând și chiuind, de parcă toată lumea era a lor. întoarcerea acasă nu a însemnat terminarea trebilor, vacile venite de la cireadă trebuiau mulse, animalele adăpostite pentru noapte apoi a urmat masa de seară, încheiată de cei mari cu un pahar de vin și mulțumiri aduse Domnului pentru ziua încheiată cu bine și treburi împlinite așa cum au fost ele rânduite. Capitolul II O femeie vrednică Luceafărul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și-a ținut gura așa cum promisese. în una din dimineți Costache sculat , așa cum se deprinsese, odată cu venirea zorilor, merse în șură să aducă urluială pentru tainul cailor. între șură și hambar avea un mic cotlon care servea de atelier și adăpostea în special râșnița, la care țăranii pregătesc urluială din grăunțe de porumb, pentru hrana animalelor. Urluiala râșnită peste zi era pusă într-un sac, alături de râșniță și când îl ridică să pună în trăistuțele cailor tainul, căzură câteva scândurele șlefuite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]