35,844 matches
-
cam înghesuială. O să spuneți că vor dura mult lucrările de construcție ca să-i mai prindă în funcții și în viață pe sus-menționații. Fiți siguri că ei se consideră veșnici. Ce va însemna catedrala pentru simplul român credincios? O să se poată aduna în sine, o să poată fi mai aproape de Dumnezeu în această biserică-palat de protocol? Întreaga lume de azi stă sub semnul descentralizării, al autonomiei locale, al personalizării. De ce Biserica ar face excepție? Au românii nevoie de un Dumnezeu-Mall? Sau au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gata să pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida de! Donații vor fi, cu siguranță, de zeci și sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
orice orășel al lumii, un pomicultor, un camionagiu, o menajeră negresă, o mamă cu șapte copii, un inventator pensionat, frumoasa locului, o roșcată, precum și un „scriitor”. Tom nu scrie nimic, nu câștigă nimic, este un tânăr de vise multe care adună oamenii duminica la un soi de colocvii pe teme morale unde vorbește mai mult el. Un fute-vânt. Altfel, nimic deosebit, oameni normali, cu păcatele lor veniale. Pentru a fi acceptată în comunitate, Grace dă dovadă de o solicitudine, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un cauciuc de tractor stropit cu benzină putea să împrăștie, lătrând la noi, Migu, Pipiță, eu și Doru, adunați în fața focului, transpirați de bucurie, la flăcările enorme care ne luminau fețele, la câte chestii nu latră câinii când vine noaptea?, bunăoară luna, în fine: a fost de-ajuns să se lase noaptea și să apară luna ca să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lupi, cu Mozart și Salieri, cu nenumărații copii ai lui Johann Sebastian Bach, cu Richard Inimă de Leu, Henric al V-lea și Bonaparte, cu vikingi și constelații. Monologurile acelea nocturne (care pot și ele, în fond, să contrarieze) se adunau ca niște râuri molcome într-un fluviu binecuvântat, lucind ca arama, dar nu sub razele lunii, ci sub aura de lumină a bunicului meu. Mircea Chiril fusese șef de promoție la colegiul Sfântul Sava (unde, la partidele de țurcă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din Tacitus sau din Iuvenal), îl iubea mai ales pe Bacovia (pe care, incredibil, îl citea și-n spitalul de ftiziologie, după ce i se diagnosticase cancerul pulmonar), construise și proiectase, ca inginer, cam tot ce se putea construi și proiecta (adunând zeci de brevete de inventator într-o mapă albastră, pe care-o păstra printre hainele puse la naftalină), era fascinat de Războiul celor două roze (descurcându-se cu ochii închiși în cronologia labirintică a dinastiilor York și Lancaster), îi admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vomă, aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În zilele alea reprezentau aproape toată populația din zonă și Încetaseră să mai adune gunoiul, pentru a-i pedepsi. Rigolele dădeau pe-afară de potol și oamenii trebuiau să aibă grijă pe unde calcă. Mama era plecată mult timp, care nouă ni se părea o veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors la ea acasă, și-a strecurat-o În buzunar. Din comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare a creștetului său, și partea superioară a umerilor și a brațelor. Însă, pentru mine, el Încă nu devenise Norman, Încă era doar Proprietarul biroului. Îmi luase foarte mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CARE A IUBIT-O F. CAPITOLUL 5 Acum nu-mi mai mîncam cărțile, ci doar călătoream cu ele și hrana - folosesc termenul În sensul concret, literal - era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul Îndepărtat al galaxiei noastre, trimiseseră sonde robotice care să studieze planeta Pămînt, care era singura planetă din toată galaxia, În afară de a lor, locuită de niște forme de viață evoluate. Aceste sonde adunaseră o cantitate enormă de date despre Pămînt și creaturile lui, și axionii erau de părere că sosise, În fine, momentul să inițieze contactul cu pămîntenii, deși știau că nu va fi un lucru simplu. Axionii, deși mult mai avansați decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu cred că de fapt Încerca să-și adune curajul pentru a vorbi. Imediat ce și-a rostit cererea - dacă rostit este cuvîntul potrivit pentru șoapta ei, articulată roșind -, Norman se răsucise pe călcîie și se Îndreptase cu pași mari și Încrezători către zona din spate, unde se aflau rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
realului - mă simțeam prost că nu pot să-l ajut efectiv pe Norman să iasă din situația asta. Sentimentul de inadecvare și originea depresiei la masculi. Așa că am Început să aduc acasă cîte un mic cadouaș. Într-o noapte, În timp ce adunam floricele de pe podeaua de la Rialto, am găsit un inel de aur. Avea forma a doi șerpi Înlănțuiți. În partea de sus a inelului, capetele ce priveau În direcții opuse erau lipite unul de celălalt. Ochii erau alcătuiți din mici smaralde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
despre bătaia În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În teanc lîngă mașina de scris. Există un pasaj În Fantoma de la Operă În care fantoma, un mare geniu care trăiește ascuns din cauza urîțeniei sale extreme, zice că lucrul pe care-l dorește cel mai mult pe lume este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se ducea cu o pungă de hîrtie și le aduna una cîte una, și pe cele care nu erau chiar deteriorate de tot le punea Înapoi În raft, pentru raidul de a doua zi, iar pe celelalte pe arunca. La Început a fost plăcut, Însă pe urmă a fost trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate să vină cineva după ele?... Bine, trimiteți șoferul dumneavoastră. Vă mulțumim! Bună ziua! I se adresă, apoi, lui Rowe, cu un zîmbet cam schimonosit: — Pentru cineva de vîrsta mea e, desigur, un fel bizar de a participa la război: să aduni hăinuțe de lînă de la niște văduve miloase! Dar e o treabă utilă, pe care mi s-a Îngăduit s-o fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o curiozitate bolnăvicioasă. Digby Îi șoptea la ureche: „E momentul să devii om Întreg!“ Dar Anna Îl sfătuise să fie prudent. Rowe simțea că se află la o răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci de ani de viață! Pentru a face loc unei asemenea experiențe ar fi trebuit să-și spargă coșul pieptului! Privirea lui Rowe Înregistra un anunț de pe perete: „Consultații particulare Între orele...“ Undeva la marginea conștiinței, artileria antiaeriană bubuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
propria reflexie, o oglindă de sânge, spermă și vomă, distilată de-o gură ale căror contururi, cu doar câteva minute în urmă, mă trăseseră cu fermitate de penis. Acum că Vaughan a murit, vom trăi alături de ceilalți care s-au adunat în jurul lui, ca o mulțime de oameni atrasă de un infirm rănit ale cărui poziții deformate dau în vileag formulele secrete ale minților și vieților lor. Noi toți care l-am cunoscut pe Vaughan acceptăm erotismul pervers al accidentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală urmând aceiași gradienți descendenți ca ai celorlalte victime ale accidentului. Prin aerul de noapte, acești gradienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]