6,798 matches
-
cel puțin opt ori. Îmi imită mișcările scenice, se întoarce și face câțiva pași - e scena mea de intrare. Îmi ridică moralul. Nu mă pot abține să nu râd. E un tip amuzant. Odată, rochia dumitale de satin s-a agățat de un obiect din decor, zice el, gesticulând cu animație. Ți-aduci aminte? Nu? Oricum, m-am îngrijorat pentru dumneata. Însă ai transformat incidentul într-o parte a intrigii. O, am fost total impresionat. Am văzut multe spectacole la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prefera paturile pământului gol. De data asta, Fairlynn acceptă oferta fără să cârtească. Ne facem bagajele și ne lăsăm conduse de croitoreasă la camera ei. Ne sunt înfățișate două paturi. Unul e de o persoană, din bambus, iar celălalt e agățat de tavan, fiind de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dorința lui Mao. Cea mai mare dorință a unei femei este să fie iubită - nu există adevăr mai profund. Mă simt coaptă de la esența vieții. Am ajuns să-mi fie milă de Zi-zhen. Mă identific cu tristețea ei și mă agăț de propria-mi sănătate mintală. Orașul Interzis a fost căminul multora care au înnebunit. Cutreier domeniul lui Mao și îi privesc pe bărbați și pe femei cum se poartă ca eunucii de pe vremuri. Precum câinii, adulmecă. Își petrec fiecare secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cea mai bună poză pe care am făcut-o vreodată. Negativul nu apucă să devină pozitiv niciodată. * 5 octombrie 1976. Sala consiliului de război de la cartirul general al armatei Chinei e înțesată de mareșali și generali. Cu poza lui Mao agățată deasupra hărții, acțiunea începe. În jurul mesei sunt așezați comandantul-șef mareșalul Ye Jian-ying, Hua Guo-feng, vicepremierul Li Xian-nian, Chen Xi-lian și nou-avansatul comandant al garnizoanei 8341, Wang Dong-xin. Țârâitul unui telefon sparge tăcerea. Wang ridică receptorul. După câteva secunde, raportează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mai știu și io câte ceva, am mai citit, am mai ascultat pe la alții, n-am trecut ca o valiză prin gară. Doar chiar dumneata, toarășu’ academican, ai confirmat că data trecută simțeau că ai lor Îți dau târcoale să te agațe, d-aia te-am pregătit. Nu mă grăbesc să zic că a fost pierdere de vreme, mai are anu’ zile și ăștia umblă cu limba scoasă după alde noi... Mai degrabă n-aș esclude că există un trădător Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să semneze și o copie o păstrezi pentru dosar, la mine! * Să sperăm că iese transferul la Institutul de Economie Mondială și pe urmă bursa În State și scap din cloaca asta, numai Ispas să nu aibă de ce să se agațe, ce scandal a putut să declanșeze la fiecare neconcordanță dintre planul de măsuri și orar! Ce m-a mai alergat! Și doar aranjasem cu bețivanul ăla de Petrea de la Direcția l ca obiectivul să fie cazat Într-o cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui moștenită”, dar și prima linie de apărare a Imperiului Otoman în Europa. Dregătorii turci vorbeau deschis despre aceste lucruri și avansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea bine să o simtă atât de aproape de inima lui. Se agăță de ea ca de un catarg alunecând spre timpul din afara timpului real, timpul interior în care trecutul și viitorul coexistau cu prezentul. Se stabilise în țara Românească atras de libertatea pe care o descoperise aici. Acum, însă, ceva îl avertiza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc și întunecat. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
incitant. În cazul acesta, poate că doamna contesă îmi va îngădui să o introduc în tainele meseriei mele. ― Oh, da! Cu cea mai mare plăcere. Da, era un oarecare progres. Era cu mult mai bine așa. Și, încrezătoare, Toinette se agăță imediat de brațul pictorului. Dar nu pentru mult timp, pentru că el înșfăcă primul tablou care-i ieși în cale și începu să-i dea explicații. ― În forma oricărui portret, am întotdeauna în vedere modelul. Aici, vedeți, fiind vorba de portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuc. Mai era și puternica Anglie, care amenințase deja că flota ei va ataca Turcia în cazul în care va continua războiul. Între această nouă amenințare și colosul rus, dispus să arunce forțe proaspete în luptă, marele vizir se va agăța imediat de propunea lui Kutuzov. O va considera mai mult decât bine venită. Îi părea rău de Constantinopol. Fusese la un pas de a-l cuceri. Un pas! Pierdea acum și o mare parte din principate. „La naiba! Le pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu plumb fu oferit celuilalt Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ea, Încetișor. După o vreme, o văd Întorcându-se - de data asta ținându-și cu o mână broboada neagră dinaintea gurii; Îmi pare că râde, Însă nu sunt foarte sigur. Trece pârleazul la noi și, ca de obicei, Își agață rochia - dacă și ea: umblă cu niște rochioaie până-n pământ, te și miri că nu calcă-n ele... Mama, revenită pe calidor, Întreabă ce s-a-ntâmplat. - Ce să se-ntâmple, ia, am trăit s-o văd și pe aiasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am ocazia să-mi testez noua ipoteză. Dacă liderul grupului e ucis și agățat într-un loc în care să-l poată vedea celelalte maimuțe, e posibil ca banda lor să se destrame și să dispară în pădure... Sigur, e posibil și să aleagă altă maimuță... Ținea foarte mult la teoriile sale. Era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dar... —Luca? a încercat ea să spună. Aceea este... —Mama! Giorgio a sărit de pe scaun și-a început să se târască pe sub masă, frecându-se de gleznele lui Alison. Apoi a ieșit în partea cealaltă a masei și s-a agățat de piciorul stâng al Sofiei, de parcă aceasta l-ar fi salvat de la un chin înfricoșător. Paolo a avut prezența de spirit să ia câteva bomboane de ciocolată înainte să i se alăture lui frate-su. De-acum David tăcuse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de o furie turbată. De-a ce dracu’ ai tu senzația că te joci? a scuipat ea, înșfăcându-l de-un braț și trăgând de el ca să-l ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea. Jake s-a ridicat în picioare, cu brațele poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urlu prin cutia de scrisori până când toți vecinii de pe stradă o să afle exact de ce am venit încoace. Tăcere. Singurul sunet care se auzea venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am venit încoace. Tăcere. Singurul sunet care se auzea venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de gând să pregătească el cina, dar când Fiona a intrat în bucătărie nu și-a simțit nările asaltate de nici o aromă îmbietoare. De fapt, în încăpere nu se simțea nici urmă de mișcare. Toate cratițele erau curate și stăteau agățate deasupra barului. Poate că David o aștepta fiindcă avea nevoie de unul dintre ingredientele pe care abia le cumpărase? Nedumerită, Fiona a lăsat pungile pe masă și s-a îndreptat către sufragerie. David stătea într-unul dintre fotoliile din fața șemineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se dea la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în cameră. Întâlnirea a mers bine? N-a fost rău. N-a fost deloc rău. Luca și-a scos cravata și haina de la costum și le-a agățat în șifonier. —O să fiu anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai departe, s-au adunat o grămadă de chestii de discutat. Dar cred c-ar trebui s-o așteptăm și pe Julia, ca să nu trebuiască să te repeți. Apoi Alison s-a așezat mai bine în scaun și și-a agățat geanta pe spătar. — Apropo, voi ați mai vorbit cu Julia de când cu povestea cu James? Eu am sunat-o de vreo câteva ori, dar n-am aflat mare lucru. Susan a dat din cap. Da, eu am vorbit de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agațe, un cămin permanent care să le primească și să le scape de acea veșnică peregrinare fără țintă dintr-o parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
veni scurt: — Am unsprezece ani la dispoziție să caut. Căpitanul se așeză în fotoliul lui desfundat din piele de gazelă, căută o țigară, o aprinse încet și studie cu atenție harta pe care o cunoștea pe de rost, căci era agățată acolo din ziua când sosise la post. Cunoștea deșertul și știa foarte bine ce înseamnă să pătrunzi într-un erg ca Tikdabra, format dintr-un neîntrerupt șir de dune foarte înalte, ce se prelungeau ca o mare cu valuri uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din rărunchi. — El e, fără îndoială, zise. Nemernicul ăsta a avut curajul să intre aici și să-i taie gâtul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în uniformă. — Nu se poate traversa, spuse. Așteaptă. — De ce? — Trece președintele. Nu trebuia să-l vadă ca să știe că gri-gri-ul morții îl însoțea iar. De unde ieșise sau unde se ascunsese în tot acel timp, nu putea ști, dar era acolo, agățându-se de cămașa lui și râzând pe sub mustață la gândul că la un moment dat putuse nutri prosteasca speranță că era liber. Uitase de președinte. Uitase jurământul lui că o să-l omoare dacă nu-i dă înapoi familia, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]