25,860 matches
-
spitalului și-a făcut apariția un tânăr care pășea cam nesigur , încercând să cuprindă cu privirea orice miscare.In mâna stângă avea o geantă bărbăteasca de fâs negru, îmbrăcat cu o geaca neagră și purta o pereche de blue jeans albaștri.. Ajuns în fața Recepției s-a prezentat , a solicitat prețul unei analize și detalii despre un medic dermatolog.. Emană un miros.... În câteva momente am stabilit legătură telefonică cu doctorul respectiv. Telefonic și-a început povestea...În urmă cu ceva timp
IUBIRE FARA FRONTIERE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363353_a_364682]
-
s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai crezut. Din ochii tăi plouă regretul, Că nu poți da timpul înapoi. Ai da oricât să știi secretul
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
prin viscol când vii, Ca să-mi asculți sufletul cum cântă Leru-i Ler, Prin magia iernii cu zăpezile-i târzii. Și-acum te-aștept în casa visurilor noastre, Sub streașină de gânduri să te adăpostesc, Cunună să-ți împletesc din priviri albastre Și-n ochii umezi să-mi citești cât te iubesc. De focul dorului ce-n suflet mocnește, Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare, Când iarna amintirilor îmi troienește Tâmple argintii încărcate de ninsoare. Roiuri de gânduri mi se ascund sub
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Alexandra Trifa: Cerul aici nu se compară cu nimic din ce a văzut el vreodată. În unele zile petrece ore întregi pe veranda casei doar privind urma norilor, lăsată pe cerul albastru pal. El își dorește să poată ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, și sunt zile în care totul e atât de dureros
O STRĂLUCIRE IN ALASKA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363407_a_364736]
-
viață. Totul era deșert. Totul era o iluzie, el știa asta. Însă totul părea atât de real. Vedea din nou toate lucrurile groaznice pe care le-a făcut, totul începând cu ziua în care a decis să prepare acea chestie albastră, m... Nu își amintea numele, nu voia să și-l amintească. Ziua în care l-a cunoscut pe domnul White, un simplu profesor, de la care a învățat atât de multe, omul cu care a devenit partener, genul de om inteligent
O STRĂLUCIRE IN ALASKA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363407_a_364736]
-
o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare, în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
că o zăresc firavă și neclară pe potecile vieții ce se întretaie, alcătuind desene enigmatice în această sălbăticie a mileniului trei. Timpul s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii la umbra
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
înainte, stabilisem împreună cu băiatul că a doua zi trebuia să merg urgent la prima oră pentru a cumpăra două cadouri. Era o dublă ,, aniversare,, a doua zi.. Unul era pentru ,, vecinul de lângă casa,, o minune de băiat, blond cu ochii albaștrii ... Misiunea era ,, dificilă,, deoarece motivația din spatele gestului era cea care oferea valoare darului.. Pe de-o parte trebuia să aducă zâmbetul pe buze, iar de cealaltă parte cadoul ar fi trebuit să ridice un mare semn de întrebare.. Dacă noi
CADOURILE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363556_a_364885]
-
Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Beletristica > VENEA PE APĂ ... Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Venea încet mergând pe apă, Și m-am speriat și am strigat : minune ! El m-a privit cu ochii mari albaștri Și mi-a raspuns încet: nu sunt .. Minune nu e mersul meu pe apă, Ci mersul tău pe pamant! Trecea încet și l-am rugat : mai stai! Să vină și alții să-ți facem, Din piatră altare ... Nerăspunzând nimic se
VENEA PE APA ... de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363571_a_364900]
-
Teodor Al. Munteanu și tuturor dascălilor din școlile covurluiene, din școlile orașului și județului Galați, neuitând nicicum un precept formulat de Tudor Pamfile: ” și are ca motto câteva versuri dedicate orașului Galați de către poetul Sterian Vicol „/ Orașul meu cu Dunărea albastră,/Oraș cu albatroși, poeți și falnici tei,/Oraș și vechi și nou - iubirea noastră - / Sub duhul sfânt al Sfântului Andrei.” („Ție, frumos oraș de la Dunărea de Jos!!!”) Autoarea dominată de o puternică dorință de cunoaștere, de pasiune pentru studiu, de
PORTRETE LA DUNĂREA DE JOS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362285_a_363614]
-
doar spurcând materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu lacrimi de lumină îți mângâia grădina Căci el era maestrul strângând în el părinții, Acea înțelepciune ce-o aveau cândva strămoșii, E-închisă bine-n locuri din timpuri strămoșești, Să nu-i găsească taina și
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CE-I LINIȘTEA ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea- i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
te frământam din vise, Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse, Și te puneam pe perne la mine-n inimioră, În puf de păpădie cu gust de primăvară, Te legănam pe valul fiorurilor noastre, Pulsând în infinitul iubirilor albastre, Și îți suflam în vene misterele divine, Emoțiile mele pictate-n ochi la tine, Te închideam, iubito, cu cheia unui vers, Să rezonezi în mine întregul Univers, Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi Când sângele se-ngroașă și cresc în
DE NU ERAI, IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362313_a_363642]
-
doar o simplă zi în calendare! E pronia cerească pe pământ! E dragostea cea plină de-ndurare, Pecetluită-n Noul Legământ!" Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea străluce de un roș-gălbui, Privind-o parcă văd doi ochi albaștrii, Fereastră-mpodobită cu gutui, Văd rodul viței, pâinea aburindă, Ce-ndeamnă parcă la o degustare, Cântați voi oameni astăzi o colindă, Slăvind pe Dumnezeul nostru mare! 19/12/15,Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Leru-i ler / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
Claudia Millian, fosta soție a epigramistului Cridim, având un copil, pe Mioara Lucreția. Opera lui a avut în epoca, dar și după aceea, un destin mai puțin obișnuit. Receptarea ei frizează senzaționalul. Românele “Coregent la limba română”, “Roșu, galben și albastru” și “Bărbierul regelui Midias sau voluptatea adevărului” alcătuiesc ciclul autobiogafic al scriitorului, care au avut o miză slabă asupra criticii. Povestitorul și nuvelistul Minulescu cultiva misterul și realismul sentimental ieftin și senzațional, venit prin filiera fantastică care se termină cu
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul acela de dragoste și aventură dar își spune în gând “nu, eu merg la mănăstire, voi citi după post, ce mi-o fi venit să-l iau la mine.” Se plictiseste
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
mă arunc din mașină. Strigă femeia cea prea elegantă pentru o zi de marți. Tea se trezește din visare. “O, Doamne unde merg eu?” La Gura Secu mirose a brad, pământul mustește de apă, pe marginea șoselei mulțime de clopoței albaștri. A ajuns. În poarta mănastiri inima o ia razna. Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia și cu unul dacă nu era grăbită să cumpere). Face trei
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
dezlegată de taine l-a făcut ca om și scriitor, să încerce să schimbe o lume meschină, aproape de nesuportat. Asemenea unui degustător de văzduhuri și-a dat de nenumărate ori cu tâmpla de cer, înecând vicisitudinile lumii noastre în lacrima albastră a nemărginirii. A adus pe pământ ouă (dogmatice!) clocite sub aripile creației, trecute prin turbulențele sarcasmului autentic ca un scriitor contemporan. Sub degetele sale fecioria meschinătăților noastre plânge rupându-și corsetul mioritic, adulmecând acatistele lumii. Decalogul dacă nu mai poate
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun agățată de cornul lunii pentru a alunga vârcolacii. Cățărător prin aer hialin spre cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații și răsărituri de lună, un cer al Nirvanei deocheat de curcubeie scrintite în mirare. Începând cu prima lună a acestui an a devenit cel mai nou coleg de redacție la revista sibiană Rapsodia. Cu sufletul rezemat pe două
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă și peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roșie și în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea gura și bărbia. Ochii albaștri și mari, împrejmuiți de gene lungi, cu sprâncele negre care-i accentuau privirea și pomeții obrajilor, abia dacă i se zăreau din cauza vremii. În picioare era încălțat cu cizme lungi până la genunchi, însă troienele imense le primise în adâncimea lor
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
fața bolândă. Ca o lighioană sălbatică, flămândă... Fug de fața-i neagră ca crema de ghete M-ascund în tabloul ce-atîrnă pe perete. Sunt natura moartă în culori... pictată Sunt floare, acum, de gura rea uitată! Din suflet îmi zboară albastre păsărele Purtând peste aripi iertările mele Se-nalță-n...tablou în sus peste nori Presărând peste lume căință și flori. La oră de noapte somnul... mă dorește. Din rama adormită, mă furișez...hoțește Să nu trezesc cuvântul din gura rea
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
ori. Am ascuns în valiză droguri și alte lucruri interzise. dorul de strămoși și bizare vise. Sunt dependentă de Țară, Ca țăranul ce ară. Prima oară am ascuns în valiză o rugăciune, munții milenari și pe Zamolxe ce plutea în albastre unde. Am tăinuit în bagaje chipul Țării, pictat din alge. și o Doină care ne plânge cu lacrimi de sânge. Am luat cu mine munții și marea, am pictat cu lacrimi depărtarea. Ce pedeapsă, Doamne, mi se cuvine dacă sunt
TAMARA GORINCIOI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362513_a_363842]