13,186 matches
-
asemenea distanță. Dar, tot înțepându-mă când îi culegeam, am renunțat la întreprinderea mea. Mi-am scos enervat batista să-mi șterg picăturile de sânge ; mă încurca și nefericitul paner ce-mi rămăsese pe braț, mă enerva și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase tare (așa se vede că am scăpat și de alarme), dar, mai ales, mă scoteau din minți isteria ce sau era jucată, sau era pură nebunie și absurditatea celor ce ea pretindea, țipând : că dinadins am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca un par ? Dacă văzui așa, ieșii afară... — De ce să ieși ? Ți-am spus să fii atentă ! Pavilioanele astea seamănă unul cu altul și poți să te rătăcești... Mi-a trecut mie pân cap că po’ să mă rătăcesc... Că aleile-astea o ia-n toate părțile, drace, zic. Dacă n-oi mai găsi p-ormă drumu ? Numa la chioșc aș fi mers să-mi iau o prăjitură, că pân-acolo știu - știu și să mă duc, și să viu înapoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ni se spune pe un ton prietenesc că e momentul să schimbăm ținuta civilă cu uniforma. Cam pe același ton prietenesc pe care l-ar folosi un medic ca să-ți spună că trebuie să-ți amputezi singur brațul. Pe aleea de ciment sînt vreo zece saci cu piese de uniformă, există un maistru militar care ne strigă pe rînd de pe o listă și, măsurîndu-ne din ochi, ne indică de unde să luăm și ce să luăm. Uniforma o vom Îmbrăca după ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un gest care trădează reținere, pesimism, neîncredere. Mai e un tip din Ardeal, foarte prietenos cînd aude că am bunici, mătuși și unchi, veri acolo și cunosc zona din care vine el. Locul de fumat se află la intersecția cîtorva alei care trec printre clădirile dormitoarelor cu un singur etaj și lungi. Salutăm În stînga și În dreapta, iar cînd cineva strigă „Atențiune!“, semnalîndu-ne apropierea unui ofițer, Încremenim În poziție de drepți. De la fereastra unui dormitor, cineva ne sugerează să ne scoatem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de turiști din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și pentru că e ultima noapte, ieșiți la o plimbare pe aleile care șerpuiesc printre brazi și ajungeți, după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii clipind undeva jos și luna plină pe cerul ca de operetă. Pățești un atac de melancolie și simți nevoia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii clipind undeva jos și luna plină pe cerul ca de operetă. Pățești un atac de melancolie și simți nevoia să rămîi În urma grupului, coborînd pe aleile dintre brazi. Te Întinzi la un moment dat pe asfaltul care mai păstrează căldura zilei. E un alt moment Punctul Zero, Îți spui, numărînd stelele printre ramurile Încreme nite ale brazilor, dar mai mult simțindu-te Încolțit de Întrebări: oare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
faceți cunoștință cu miliția locală? Și toată povestea ia o Întorsătură romantică, pentru că de undeva din Întuneric, de foarte aproape, se aude un sunet familiar În aceste ultime zile. E inelul cu turturele al lui Nico. O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre lucrurile mișto pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
RÎdem, urcînd drumul ce duce spre punctul de observație. E seară. Fruntașul Aursulesei mă sună la sala de mese să vin la postul de comunicații. — Ai primit un telefon din exterior, o să revină peste o jumătate de oră. Alerg pe aleile dintre pavilioane, apoi pe poteca ce urcă pe sub plasele de camuflaj pînă la postul de telecomunicații, unde se află centrala prin care se poate vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altădată mai des, tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea și o siluetă mînjită, În mișcare, stricînd cadrul... Ăla ar trebui să fii tu, În vîrstă de 10 ani, străbătînd aleile fie pe bicicletă, fie pe sanie sau pe patine, depinde de anotimp. Dacă persoana cu pricina are două sau trei sau cinci fotografii făcute simultan, În diverse locuri ale parcului, e foarte posibil să vadă silueta mînjită În toate cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vadă silueta mînjită În toate cele două sau trei sau cinci. O fi fost el mare, dar nu-ți ajungea, În orice caz, nu e petec de asfalt sau iarbă, pe dealuri sau În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel, pe care piciorul tău să nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebuie legume oltenești de calitate superioară. Vezi, și asta e o poveste despre oltenii tăi! Gari SÎrbu trecea pe-acolo, dar nu zăbovea niciodată mai mult de un pahar de vin. Se ducea să-și plimbe În singurătate exilul pe aleile parcului, pentru care făcuse o pasiune, era, probabil, singurul loc În care se simțea bine În acest oraș, era malul lui de Euxin. Și avea de ce. După 7 ani de pușcărie politică, pentru bătrînul scriitor Craiova a fost cam ce-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zi că am și eu o vorbă cu el, pentru un băiat de pe la Circulație, că poate o omenește pe maică-sa... Bun, duminica era ca-n tîrg... plin de lume... Dar În restul zilelor? În restul zilelor era liniște, pe aleile parcului te Întîlneai doar cu ciori și veverițe și cîteva bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lemn putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un fileu), fie pur și simplu sperii ciorile care ciugulesc din alee, zbierînd la ele. Și apoi vă duceți la teatru, pentru că are o piesă În lucru și trebuie să-și facă treaba de scenograf. Ileana (sau Tamara, sau Natașa), care tocmai vine la repetiție, Îl prinde În holul de la intrarea actorilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se desăvîrși prin absurd, prin abandonarea speranței, așteptînd rîndul la closet pentru a elibera prima urină a zilei. Cum dracu’ se spune „sudoare“ În engleză? Deșteptareaaa! Se pare că zilele bune ajung la un sfîrșit. E din ce În ce mai toamnă și pe aleile dintre dormitoare noaptea se instalează prea devreme. Iar știrea venirii CI-stului Încă nu și-a risipit amenințarea obscură. Mă Întorc de la sala de mese, cînd cineva mă strigă din ușa corpului de gardă. — Mă șmechere, ai fost ieri afară și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bucătărie, pentru că nu am voie să intru În dormitor. CÎteva zile, pînă cînd maistrul militar care răspunde de magazie face comandă la garnizoana din oraș pentru o altă pereche mărimea mea, mă Învîrt fără scop, cu picioarele aproape Înghețate, pe aleile În marginea cărora s-au adunat frunze, salutînd ofițerii care, la fel ca mine, se fac că au treabă. Deodată, parcă sînt prea mulți. Umblă preocupați, cu servieta după ei, ca să se Închidă Într-un birou și să-și scoată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treabă. Deodată, parcă sînt prea mulți. Umblă preocupați, cu servieta după ei, ca să se Închidă Într-un birou și să-și scoată din ea sticla de vinars. Unul Îmi spune să nu stau, să fac ceva cu frunzele alea din alee, ba chiar Îmi dă o greblă În acest scop. De ce? Eu Îți spun ție să-ți iei o slujbă, să te lași de băut, să te aduni un pic? Ce meserie o fi asta să faci din niște oameni incomplet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e suficient? Dacă mă bate? Are vreun motiv s-o facă? Îi trebuie vreun motiv? Am eu vreun motiv să ajung În această situație? Dar ce fel de situație e asta? Ce caut eu aici? Ajung mult prea repede pe aleea dintre birourile comandamen tului. Îl urmăresc pe Turturică cum trece, cu o figură transpusă, el nu mă vede, are obrajii rumeni, dar e o rumeneală nesănătoasă, de otrăvit. Încerc să văd semne de violență, e greu să-ți dai seama
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capete se ridică și coboară cu repeziciune, Împrăștiate la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama vreunui răcan prăpădit, Îmi par chipuri familiare și aproape că Îmi vine să le caut prezența. Apare un sergent, un tip solid cu un ten luminos, care ne aliniază pe toți pe aleea din fața dormitorului după un criteriu personal. În spatele lui mișună tăcuți cîțiva maiștri militari care veghează procedura. Ne face Încălzirea, cîteva comenzi, la stînga - la dreapta - drepți, pentru discursul oficial de bun venit pe care Îl va ține altcineva, locțiitorului comandantului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cacofonie militară nu-mi risipește teama, o adunătură numai bună de trimis În agricultură. Episoade de instrucție militară, În regim de defilare; ne pregătim de jurămînt, Învățăm toate manevrele de deplasare În pluton, sîntem din ce În ce mai soldați. Caporalii ne poartă pe aleile nesfîrșite ale uriașei unități, prin spatele dormitoarelor sau al clubului, al clădirii corpului de gardă, al cantinei sau pe platourile care se formează la intersecția acestor trasee care par să nu se mai termine. Cu stîngu’ Înainte marș. Stîng’, stîng
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la alta, e o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii și mestecenii și ce pomi mai sînt pe aici s-au Îngălbenit și aruncă cu frunze În noi cînd trecem glorioși pe sub ei. Dimineața facem pregătire pentru jurămînt, răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
transfigurat. Ar vrea să joace, dar ceilalți veterani nu știu sau nu par dispuși să-i țină companie, așa că vine peste Portocală să-i fure un răcan. — Ia atenție la mine, strigă el foarte serios. Generale, aliniază-i acia pe alee. Bă, care știe să joace ping-pong? Ne holbăm la el gîfÎind și nu știm ce i-a cășunat, ne gîndim că poate e vorba de vreo farsă În urma căreia ne-am putea alege cu umilințe noi. Îl văd cum se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care vor veni să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părinții care vor veni să-și vadă fiii cum jură pe steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor unităților aflate În cazarmă. Duminică dimineață, o coloană de părinți se scurge dinspre poartă pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]