5,091 matches
-
mai târziu patru) guvernatori militari, care urmau să formeze o singură autoritate - Comisia Aliată de Control. Scopul aceste comisii de control, la fel ca și în cazul altor comisii și comitete de control care aveau să fie înființate de puterile aliate pentru fiecare țară înfrântă membră a Axei, era rezolvarea problemelor administrației centrale ale statelor ocupate, în condițiile în care, în special în Germania, administrația publică se dezintegrase la sfârșitul războiului. De asemenea, Comisia Aliată de Control trebuia să se asigure
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
aveau să fie înființate de puterile aliate pentru fiecare țară înfrântă membră a Axei, era rezolvarea problemelor administrației centrale ale statelor ocupate, în condițiile în care, în special în Germania, administrația publică se dezintegrase la sfârșitul războiului. De asemenea, Comisia Aliată de Control trebuia să se asigure că guvernările militare din cele patru zone de ocupație respectau în mare aceleași criterii în întreaga țară. Pe 2 august 1945, la Potsdam, au fost stabilite noi obiective clare pentru Comisia Aliată de Control
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
asemenea, Comisia Aliată de Control trebuia să se asigure că guvernările militare din cele patru zone de ocupație respectau în mare aceleași criterii în întreaga țară. Pe 2 august 1945, la Potsdam, au fost stabilite noi obiective clare pentru Comisia Aliată de Control. Pe 30 august 1945 s-a autoconstituit Comisia de Control și a emis prima sa proclamație, prin care poporul german era informat de existența Comisiei și afirma că directivele și ordinele emise de comandanții zonali nu sunt afectate
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Primii membri ai Comisiei de Control au fost mareșalul Gheorghi Jukov din partea Uniunii Sovietice, mareșalul Bernard Montgomery din partea Regatului Unit, generalul Dwight Eisenhower din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței. În perioada care a urmat, Comisia Aliată de Control a emis un mare număr de legi, directive, ordine și proclamații. Ele priveau abolirea legilor și organizațiilor naziste, denazificarea dar și subiecte mai prozaice precum tarifele telefonice sau combaterea bolilor venerice. Relațiile dintre Aliații occidentali, (în special SUA
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Control nu putea să funcționeze decât cu acordul tuturor celor patru membrii ai săi, plecarea reprezentantului sovietic a paralizat practic instituția, iar în scurtă vreme Războiul Rece a atins primul moment major de criză în timpul blocadei sovietice a Berlinului. Comisia Aliată de Control nu a fost dizolvată din punct de vedere oficial, dar și-a încetat toate activitățile cu excepția operațiunilor „autorităților celor patru puteri” - controlul asupra închisorii Spandau, (unde au fost reținute până în 1987 persoanele condamnate în procesele de la Nürnberg), și
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
până în 1987 persoanele condamnate în procesele de la Nürnberg), și Centrului de Securitate Aeriană Berlin. Puterile occidentale au constituit „Înalta Comisie Aliată” în septembrie 1949, care a rămas operațională până în 1955. În Germania Răsăriteană, Administrația sovietică și reprezentantul ei din Comisia Aliată de Control erau cea mai înaltă autoritate. Mai târziu, această poziție a fost convertită în cea de „Înalt comisar”, care a fucționat până în momentul în care Republica Democrată Germană a devenit suverană. Germania a rămas din punct de vedere oficial
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Moscova din 12 septembrie 1990. Acest tratat, cu valoare de tratat de pace final, a fost semant de cele patru puteri și cele două guverne germane și a restaurat suveranitate Germaniei. Semanarea tratatului a însemnat încheierea oficială a existenței Comisiei Aliate de Control.
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
al cărui lider era președintele în exercițiu, Ion Iliescu. Între 1995 și 2004, devine Vicepreședinte al PDSR (ulterior, PSD) și Președinte al Organizației PSD - București, poziție din care a fost înlocuit în februarie 2006. În 2004 Partidul Social Democrat se aliază cu Partidul Umanist din România (astăzi Partidul Conservator). Dan Ioan Popescu decide să devină membru al PC, iar în 2006 este ales Prim-Vicepreședinte al acestui partid. În legislatura 2004-2008, în anul 2006, inițiază propunerea legislativă privind măsuri pentru asigurarea
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
Din aceste teritorii au fost expulzate mai multe milioane de germani, locul lor fiind luat de polonezii expulzați la rândul lor din Kresy. În conformitate cu înțelegerile de la Ialta, milioane de "cetățeni sovietici" urmau să fie repatriați împotriva dorinței lor de către autoritățile aliate în URSS. Profitând de această hotărâre, guvernul polonez, dornic să rezolve odată pentru totdeauna problemele minorităților belorusă și ucrainiană, a retras în 1947 cetățenia mai multor membri ai acestelor etnii și a colaborat activ la expulzarea lor din regiunile sud-estice
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-au despărțit în grupări diferite. Un grup, condus de regele Goar, a intrat în serviciul românilor, în regiunea Rinului și în centrul Galliei. Un alt grup, sub conducerea lui Respendial
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
opri pe vizigoți și pe huni. Au intrat în Spania în 409, în regiunea Vendome, iar în [[411]], au primit Lusitania și Carthaginiensis. În [[418]] și-au pierdut independența din cauza vizigoților trimiși de români împotriva acestora. Resturile alanilor s-au aliat cu vandalii, pe care i-au urmat în Galicia, Andalusia și în Africa. Au fost asimilați în cele din urmă. [[File:John William Waterhouse - The Favorites of the Emperor Honorius - 1883.jpg|thumb|350 px|Favoriții împăratului [[Honorius]]]] [[File:ChristianPendantMaria398-407
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
vedeau înaintarea poloneză ca pe o nouă ocupație și Ucraina se subordona politic Poloniei, în vreme ce alții salutau forțele aliate polono-ucrainene ca pe eliberatori. Ucrainenii divizați au luptat de ambele părți în acest conflict. Campania a fost purtată de armata poloneză aliată cu forțele Republicii Populare Ucrainene sub conducerea naționalistului Simon Petliura, din aprilie până în iunie 1920, împotriva bolșevicilor, care doreau să ocupe teritorii pentru formarea RSS Ucrainene. Armata Roșie avea în rândurile ei numeroși ucraineni. Campania, inițial un succes al polonezilor
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
liderului naționalist exilat Simon Petliura, care reprezenta în mod formal Republica Populară Ucraineană, controla numai o mică fâșie de teren lângă granița poloneză. În asemenea condiții, Piłsudski nu a avut nicio greutate în a-l convinge pe Petliura să se alieze cu Polonia, în ciuda numeroaselor conflicte teritoriale dintre cel două națiuni. Pe 21 aprilie, cei doi lideri a semnat Tratatul de la Varșovia. În schimbul acceptătii graniței comune pe râul Zbruch, recunoscând astfel ultimele achiziții teritoriale ale polonezilor, obținute în urma victoriei din războiul
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
în sud, Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a și întărirea frontului de nord, unde Piłsudski aștepta să se dea principala bătălie cu Armata Roșie. Frontul de sud era apărat de forțele ucrainene aliate cu polonezii. Pe 7 mai, forțele polono-ucrainene au intrat în Kiev. Forțele lui Pilsudski erau împărțite în trei armate. De la nord la sud, acestea erau Armatele a III-a, a II-a și a VI-a, cu forțele ucrainene încadrată
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
devenit o putere imperiala internațională, stăpânind Peninsula iberica, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar românii au fost informați că Hannibal ar dori să se alieze cu Imperiul Seleucid, si au dedus că vrea să îi atace pentru a doua oară. Prin urmare Hannibal a fugit din Cartagina și pentru a nu fi capturat de către români, s-a sinucis prin otrăvire la Libyssa în iarna dintre
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
domnie în Moldova, după ce fusese primul fanariot care domnise în Muntenia, unde îl înlocuise pe Ștefan Cantacuzino. Un moment crucial în politica Imperiului Otoman fața de [Principatele Dunărene] a fost războiul ruso-turc din 1710-1713, în timpul căruia Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Rusia. După înfrângerea suferită de ruși, Cantemir a fost silit să plece în exil, iar turcii au hotărât să nu mai permită alegerea domnilor, ci au trecut la numirea lor, la început în Moldova și la scurtă vreme și
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
mai permită alegerea domnilor, ci au trecut la numirea lor, la început în Moldova și la scurtă vreme și în Muntenia. Hotărârea de a numi și în Muntenia un domnitor nepământean a fost luată după ce domnitorul Ștefan Cantacuzino s-a aliat cu comandantul militar habsburgic Prințul Eugeniu de Savoia la începutul Războiului Ligii Sfinte. Persoana care era ridicată la demnitatea princiară era de obicei dragoman-ul șef al Sublimei Porți,fiind prin aceasta familiarizat cu politica guvernului otoman. Noul principe, care
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
în Balcani (din cele 120 de divizii care erau dislocate în vestul Europei, la Oceanul Atlantic). Operațiunea de dezinformare a purtat numele de cod "Joel" și a fost atât de bine proiectată și realizată, încât Adolf Hitler, în momentul debarcării trupelor aliate în Normandia, a ezitat să arunce în luptă diviziile de rezervă, convins că debarcarea este un șiretlic anglo-american. Ulterior, Kamin este trimis ca emisar în Cehoslovacia și Austria (1948-1949) și mai târziu și în Statele Unite (1964-1965). În perioada decembrie 1953-iulie
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
pe fața activă (intrados) a palei pe de o parte și pe fața de aspirație (extrados) pe de altă parte. Elicele se confecționează din aliaje de alamă, ductile, polisabile și rezistente la solicitări și la coroziune; din oțeluri carbon sau aliate cu nichel (pentru spărgătoarele de gheață), sau din fontă turnată. O navă poate avea 1-5 elice dispuse la pupa. Unele spărgătoare de gheață, pasagere, feriboturi, dragi, gruie plutitoare etc. au elice și la prova, ca mijloc auxiliar pentru manevra de
Elice () [Corola-website/Science/306070_a_307399]
-
acest vis universal mai aproape de a se împlini, a fost Împăratul Carlos I de España, exact într-o epocă (Secolul al XVI-lea) în care universalismul medieval dispărea în beneficiul naționalismului modern. Cu toate acestea, chiar dacă regii medievali s-au aliat în multiple războaie, si chiar mulți dintre ei au întors armele contra Împăratului din acel moment, niciodată nici unul dintre ei nu a încercat să ia titlul pentru sine (fără a mai aminti beneficiile legale care le-ar fi putut avea
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
format. Totul este în siguranță.." În războiul austro-prusac din 1866, Austria și Prusia s-au certat în legătură cu poziția de lider în rândul statelor germane. Regatul Italiei a profitat de oportunitatea de a captura Veneția de statul austriac și s-a aliat cu Prusia. Austria a încercat să convingă guvernul italian să accepte Veneția în schimbul non-intervenției. Cu toate acestea, pe 8 aprilie, Italia și Prusia au semnat un acord care a sprijinit achiziționarea Veneției de către Italia ,și pe 20 iunie, Italia a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
separate. Prin organizarea cercurilor imperiale ("Reichskreise"), unele state s-au grupat pentru a promova propriile interese regionale și organizaționale, inclusiv cooperarea economică și protecția militară. Războiul celei de-a Doua Coaliții (1799-1802) a avut ca rezultat înfrângerea forțelor imperiale și aliate în fața lui Napoleon Bonaparte; tratatele de la Luneville (1801) și Amiens (1802) precum și Mediatizația din 1803 a transferat porțiuni mari din Sfântul Imperiu Roman statelor dinastice, a secularizat numeroase teritorii bisericești și majoritatea orașelor imperiale au dispărut din peisajul politic și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
lui Paulus mai aveau combustibil numai pentru un marș de 30 de kilometri. Oricum, lui Paulus nu i s-a dat permisiunea să încerce să spargă încercuirea, iar Armata a 6-a germană, o armată română și unitățile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost copleșite de Armata Roșie, atât la capitolul efective, cât și la capitolele armament, muniție, stare fizică și moralul soldaților. Luptele pentru supraviețuirea în punga de la Stalingrad au fost extrem de violente, numărul uriaș de victime din ambele
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
Hașașinii au câștigat de asemena importanță în problemele siriene. Egiptul și o mare parte a Palestinei erau controlate de fatimizii arabi șiiți, al căror imperiu se micșorase semnificativ de la sosirea selgiucizilor; Alexius I i-a sfătuit pe cruciați să se alieze cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]