10,371 matches
-
Vera Crăciun Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar, Din adânc de dor, din gânduri De cinstire, sfânt altar! Înălțarea-i cer, hotar Și-i slăvită-n lacrimimuguri, Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar! Sunt, prin tine, mic vlăstar Unduit de vânt prin câmpuri, Dar din ram vechi de stejar Ce știe-a doini prin crânguri... Îți
Ţie, Mamă!. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_546]
-
peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un cuvânt Singur să fumez acolo neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... Pe stradă urle viața, și moartea Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
parte a acelui trecut. — Vino, îi zise ea, dându-se înapoi, către pat, și făcându-i semn. Vino și consfințește-ți legământul. Vultur-în-Zbor rămase nemișcat pe scaun, neștiind cum să reacționeze. — Privește-mi trupul, Umbră, spuse Liv. Nu e un altar potrivit? își duse brusc mâinile spre ceafă, unde acestea desfăcură o închizătoare. Rochia ei neagră căzu pe podea. Stătea goală înaintea lui, cu fața încă ascunsă de vălul negru, privindu-l pe sub el cu ochi pătrunzători, poate chiar batjocoritori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
camerei au fost uitate grație perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să-și arate corpul, cu suficientă îndrăzneală cât să-i sporească frumusețea, dar fără să devină ostentativă. O venus fără cap într-un muzeu de mahala. — Nu e un altar potrivit? spuse ea. El încuviință din cap, rămas fără cuvinte, iar atunci, cu o mișcare bruscă a mâinii drepte, ea își scoase vălul cu ferestruică. Acesta căzu, fluturând, pe podea și se alătură tovarășei ei, mantia. Indianul știuse că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în apropierea ei, spuse: Poate că ai dreptate. Atunci după cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur.E foarte mare, spuse Media. — Când locuiam în K, îi explică Grimus, eram dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
învață să facă semnul crucii. Tot ea, mama, îi împreunează mânuțele pentru rugăciune la Doamne, Doamne! Mama, eterna mamă, este însoțitoarea copilului la biserică și apoi la școală. De aceea mamei, dat orită menirii ei, i s‐a ridicat un altar „Căminul” unde nu poate fi înlocuită de nimeni. Misiunea femeii mamă nu poate fi nicăieri mai însemnată, mai rodnică și mai sfântă ca în cămi nul ei, alături de familia sa. Căminul este cea dintâi instituție de educație, iar mama care
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
și private, î n parlamentul țării, în 19 ministere și mai nou în aviație și în cucerirea spațiului cosmic. Deci, femeia a depășit cu mult limitele căminul ui. Dar femeia oriunde s‐ar afla, ea nu trebuie să uite că altarul principal în care a orânduit‐ o Dumnezeu este căminul și familia sa, unde ea are misiunea principală de a naște, a crește și educa copii. Acolo, în familie, femeia mamă este stăpână, este „Regina vieții”. Vasile Militaru spunea un adevăr
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o înconjura ca un lințoliu alb. Văzusem, cu ani în urmă, în copilărie, când venise un episcop să sfințească nu știu ce la biserica de la noi din sat, cum îi așternuseră peste tot pe unde avea să pășească, de la poartă până în altar, apoi în jurul bisericii pe care a ocolit-o de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i răspund. Puteam cel mult să-i povestesc unul dintre multele mele vise cu ochi deschiși având ca personaje principale pachetele de bani. — A mea a fost singura. Am băgat calupele sub sutană și m-am dus direct în altar. M-am închinat, am citit Ectenia mare și apoi m-am pus pe numărat. Trei sute milioane bani românești și o sută optzeci de mii și șase sute treizeci și cinci de dolari! Și aici am simțit, dintr-odată, ca o Luminare în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pastilele astea acolo credeam că e. Pentru... Căci cinemaul e o știință mare. Că de-aia se dă și la arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
griji, l-am liniștit eu. Nu sînt lăsat să fac nimic. Nu mințeam. Fermín Romero de Torres se erijase În dictator absolut și factotum pentru ceremonie, banchet și pentru toate problemele adiacente. CÎnd a aflat că mireasa venea Însărcinată la altar, parohul bisericii a refuzat categoric să celebreze cununia și a amenințat că va conjura spiritele Sfintei Inchiziții pentru a Împiedica evenimentul. Fermín s-a Înfuriat peste măsură și l-a scos tîrÎș din biserică, strigînd În cele patru zări că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zi primim oferte de la oameni care vor să cumpere librăria ca s-o transforme Într-o prăvălie de televizoare, de eșarfe sau de sandale. Nu ne vor scoate de-aici decît cu picioarele Înainte. Fermín și Bernarda au mers la altar În 1958, iar acum au ajuns deja la patru copii, toți băieți, cu nasul și urechile tatălui lor. Fermín și cu mine ne Întîlnim mai puțin ca Înainte, deși uneori repetăm acea plimbare pînă la digul spargeval, În zori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era naiv și totuși această teorie, pe care o descoperise singur, Îl fascina atât de mult, Încât exercițiul devenise un adevărat cult, astfel că, aproape fără să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este stropit cu apă sfințită sau cu sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rândul mesenilor un val de ovații. Bikinski chiar strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Falconetti, un personaj sinistru dintr-un serial celebru pe vremuri... Mesenii glumiră pe seama știrii. Lui Bikinski subiectul i se părea a fi extrem de interesant. El se gândea chiar să imortalizeze scena, pictând Într-o icoană piciorul de lemn Îngenuncheat lângă altar. Satanovski fu de părere că piciorul provenea de la o vacă și că din pricina căldurii, dar și a filmelor proaste ce se transmiteau noapte de noapte pe micul ecran, imaginea lui În mintea martorilor fusese deformată până la coșmar. Noimann ascultase, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în lumea poveștilor cu Feți Frumoși, cu Ilene Cosânzene. Ea este cea care ni i-a adus pe Harry Potter și Hermione alături de noi, în clasa noastră! Un copil:O iubim atât de mult, încât i-am construit și un altar!(Arată spre biblioteca din clasă) Un copil: Da. Sunt atâtea cuvinte frumoase Adunate într-o carte!... Internetul: La ce vă trebuie cuvintele frumoase? Orice informație căutați Nu trebuie decât să tastați. Pe când o carte s-o citești E pierdere de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
slujbă și erau toți cu spatele spre ușă. Ei s-au așezat În genunchi, s-au făcut și ei că se roagă acolo și s-au dus așa, d’a bușilea, mai În față. Când a ieșit popa mai În fața altarului să cădelnițeze sau dă ce-o fi ieșit el, ăștia, hop, sar amândoi și-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]