9,188 matches
-
Îndrăgostiții din palatul Élysée m-au ajutat să înțeleg Doamna Bovary. Cu o intuiție fulgerătoare, sesizam amănuntul următor: degetele usuroase ale coaforului, care trag și netezesc cu îndemânare părul Emmei. În salonul acela strâmt, aerul e greu, flacăra lumânărilor care alungă umbrele serii - cețoasă. Femeia așezată în fața oglinzii tocmai și-a părăsit tânărul amant și acum se pregătește să se întoarcă acasă. Da, am ghicit ce putea să simtă o femeie adulteră, seara, la coafor, între ultima sărutare de la o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aerul uscat al marii stepe, care distila trecutul în transparența lui mută. Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor prezența mea. Păream să fi dobândit, la cei paisprezece ani ai mei, dreptul de a asista la conversațiile lor târzii. Cu condiția să rămân invizibil. Încântat de schimbare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de iubirile lor sublime, cuvinte spuse de o sută de ori, fraze tocite de tot. Vorbesc ca să vorbească. Vor să alunge liniștea...” Retorta de alchimist se sfărâmase. Conștienți de absurditatea vorbelor noastre, ne continuam dialogul zilnic: „Poate că o să plouă. Uită-te la norul acela mare. Nu, arde stepa... Uite, Cucușka a trecut mai devreme ca de obicei... Gavrilici... Ceaiul... La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de obicei, tocmai în momentele acelea, remarcând prezența mea, mă alungau din bucătărie... De acum înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În orice caz, mătușa mea și Dimitrici nu aveau nimic de ascuns față de mine. Vorbeau și, prin ceața albastră a tutunului, prin pâcla beției, îmi imaginam o mașină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal! Realitatea, cu toată incredibilitatea ei, întrecea cu mult ficțiunea! Am scuturat din cap, ca să alung imaginea bășicuțelor de ziar lipite de pielea însângerată. Deodată, fără nici un bruiaj, clară, șlefuită, în aerul translucid al deșertului, o altă imagine s-a înfipt în ochii mei. Cea a unui trup tânăr de femeie, răstignit pe nisip. Un trup
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
plutind, se agățaseră, din fericire, de crengile sălciilor, și am pescuit la țanc espadrila Charlottei. Apoi foile - erau traducerile transcrise. Ploaia le-a transformat repede în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ușor desprins de perete. M-a înfiorat, atât de veche și de familiară mi s-a părut dintr-o dată căldura intimității întrevăzute. Să urci scara, să bați la ușă, să recunoști un chip, să fii recunoscut... m-am grăbit să alung senzația de regăsire pe care atunci nu o consideram decât ca pe sfârșeala sentimentală a unui vagabond. Viața s-a consumat rapid. Timpul a stat în loc, perceptibil de acum înainte numai după uzura tocurilor pe asfaltul ud, după succesiunea zgomotelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mamei, așa era legea. În acel „lagăr de femei”, exista o baracă aparte, prevăzută pentru nașterile acelea. Femeia murise, călcată de un tractor, cu câteva luni înainte de amistia dezghețului. Copilul urma să împlinească doi ani și jumătate... Ploaia m-a alungat de pe bancă. Am ascuns scrisoarea Charlottei sub haină, am alergat spre casa noastră. Povestirea întreruptă îmi părea foarte tipică: la primele semne de liberalizare, toți rușii începuseră să-și scoată din străfundurile memoriei trecutul cenzurat. Și nu înțelegeau că Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
plin de mirosuri de substanțe și strălucind de perfecțiunea tehnicii. Acest moment poate fi rezolvat, din etapa inițială, de un asistent înțelegător. Dacă dentistul dovedește simpatia necesară de la bun început, ascultă liniștit pacientul și apoi contribuie ca acesta să-și alunge neliniștea, el îi va câștiga încrederea, lucru foarte important pentru reușita tratamentului. Timpul utilizat astfel va fi recuperat, deoarece pacientul va fi relaxat și deci mai ușor de tratat. Pentru a stabili această legătură este foarte utilă observarea unor elemente
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
satele și orașele. Se anunțase Adunarea Națională de la Alba-Iulia, unde s a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. Pentru visul de veacuri al poporului român, sosise clipa Împlinirii; trupul țării se Întregea și cu Transilvania. Stăpânirea străină asupra pământului românesc era alungată pentru totdeauna. În dimineața aceea a zilei de 1 Decembrie 1918, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia, locul adunării. Cei din Împrejurimi au renunțat la călătoria cu trenul și s-au Îndreptat spre oraș pe jos
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ai trăit ca-n somn Ce bine e, așa e, frumos toate-a dispune Ca țara s-aibă pace și turmele pășune. Gîndit-ai tu vrodată, stăpâne, -n anii tăi Că lumea asta este făcută pentru răi? Omoară fericirea unui popor... alungă A veacurilor pace pe vreme îndelungă: [Atunci] viteaz și mare te or numi toți orbii, Pe când pe-adevărații viteji îi mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ștefan, Roman, apoi iar Ștefan, apoi iar Roman, apoi Iuga... și-n sfârșit Noi. Noi am ținut treizeci de ani domnia. În treizeci de ani înaintea noastră au fost șapte domni în Moldova, umbre trecătoare, Jurgea, dar umbre sângeroase. Frate alunga pe frate, fiu pe tată și tată pe fiu, sângele mușatin clocotea de fărădelegi. De ce mă tem? Dac-aș avea un singur fiu și... unul am, căci numele celui de-al doilea nu-l rostesc nici- când // nu mi-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde-n noaptea ta Și lasă-mi timp să caut, să-ntorc privirea mea La douăzeci de fluturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde-n noaptea ta Și lasă-mi timp să caut... să-ntorc privirea mea La douăzeci de fluturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi plăpând, Pentru scumpa mea copilă, Pentru Mira. 10 2254 Marea jos muge-n durere Norul sus rumpe-a lui poală Și prin umbra-i mormântală Fuge-un șerpe roș de foc Ce izbind o stâncă piere Alungat de-un tunet falnic Ce pin ceruri urlă jalnic... Al pustiei trist proroc. 11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii Sionului și înfricoșat ca sufletul cel turbure al furtunei. 12 2259 Eu voi vorbi, Pîrvule, -n Dreptate și-mi voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea toarnă în potirul cu comunicare veninul ce-i dedese tată-său într-o cruciuliță de aur și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul întors și privind la el pieziș, cu groază îi întinde potirul... Ea-i vorbește de Biblie și de-o noapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar buni. [UN GLAS] Nu, Măria Ta, am un merit deosebit de acesta...! [PETRU] A! A avut oaste Vodă, hai? Ai ridicat republica Vrancei, ori a Cîmpu-lungului, ori a Dornei * împrotiva lui, cari sânt legați cu jurământ cătră noi, și ai alungat pe lefegiii lui Cornea? A fost cruntă bătălia? Căzut-au mulți în această bătălie?... Biata Vrance, totdeuna ea-nainte la toate. Buni oameni, fătul meu, cam ai dracului, dar buni. [UN GLAS] Nu, Măria Ta... [PETRU] Vere, nu* știu, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a unui om oarecare - un om mare pe care tu nu-l cunoști, eu însă da. Crezi tu că esiști? Că ai voința ta? Nu. Crezi tu că esist eu, că am voința mea? Nu. ] Noi suntem nouri fără soarte alungați din orizont în orizont, dar fulgerul dintre noi știe ce țintă are. Nu poți fi cauză, nu poți fi scop... fii mașină. Vezi tu demizeii ce miră lumea î Ei sunt cauzele. Vezi tu faptele lor?... Sunt scopurile... Vezi tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de lumina ochilor tăi albaștri a devenit albastru; soarele e puntul revoluționar care n-a vrut să devie albastru, din cauza [aceasta] e-n veci alungat de ceruri și trebuie să fugă-n perpetuu. Noaptea, când închizi ochii tăi, lumea cutează a te uita și începe a-și ivi în stele coloarea ei primitivă - dar n-are timp să-și esecute planul ingrati[tu]dinei sale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
teamă de-a ta amerințare Prezentul e o clipă și viitoru-i lung. Căci brațu-ți nu ajunge la cele viitoare La, viața națiunii-mi aripele-ți n-ajung. Privesc cu voioșie la viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minții-mi eu caut să alung. Cea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău: De-acea cânt deșteptarea și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înalți deasupra-i a ta rebelă frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conduce-n trista vale Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce neci om, neci națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei a te opune La spiritul ce-n lume cu aripa-mi l-alung, Ca moartea de puternic, ca secolul de lung? Cânți românimea, care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (solemn) Nainte de-a te plânge al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe lângă a vieții dulci izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ții în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor... alungă A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată Atunci ai simț de-onoare. Disprețuiește viața, Închină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure, te crede sfânt ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dai stării-ți a fericirei nume? CĂL[UGĂRUL] Tu cugeți. Cugetarea-ți cu raze reci pătrunde, Lovește chipul dulce și vrea să îl confunde Cu locul de-unde iese... cu norii și cu luna. Dar eu? Eu nu sunt astfel. Alung întotdeauna Gândirea. Fie-un basmu... numai fie frumos Înger, c-ochi mari, albastri, cu chipul luminos. Ce-mi pasă că-i o umbră rănită de o zare, Îl iert chiar că se stinge de-aprind o luminare, Căci n-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]