5,281 matches
-
pe baza unor amintiri de la lecțiile de chimie și anatomie. Un calc după „complex anorganic”, mineral. Autorul „Baletului” evită o referire directă la sex, rămînînd totuși destul de „sugestiv”. „Complex organic” sună savant, dar și face cu ochiul. Cu toate acestea, aluzia sa n-ar putea fi prea lesne descifrată fără versul următor: „Albe, stîrnind instinctul satanic”. Acum se vede mai bine cum a procedat. în vorbire exista expresia „instinct organic”, cel prin care se manifestă nevoile elementare (foame, sete, dorința de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt aluzii biblice, probabil reminiscențe ale lecțiilor de religie însușite în școală. Finalul poemului „Panoramă” („Și stam împietrit... și de veacuri,/ Cetatea părea blestemată”)4), trimite, de pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se referă la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exersată continuu, care a funcționat pînă la inevitabilul sfîrșit. La o întîlnire cu elevii unui liceu băcăuan, am spus, între altele, că Bacovia trebuie citit ca un autor vechi, lent, cuvînt cu cuvînt, descifrat. în opera sa sînt termeni, expresii, aluzii ce intrigă: parțial sau deloc cunoscute. Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale, mai „dorm”, ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite. Care ar fi metoda suscitării lor? Una arhelogică. Bacovia trebuie scos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
părăsit, recomandînd și difuzînd în școli ce iese din acestea. Dar, vorba poetului, „vai, și va veni o vreme” cînd nimeni nu se va mai uita la o asemenea producție... Bacovia se definește undeva drept „copilul natural” al epocii sale, aluzie la tratamentul ce i s-a aplicat în general, și mai ales „prin saloane”. „Copiii naturali” sînt ținuți mai la distanță: privați, nu privilegiați. Un protest care lui Bacovia i se va fi părut că e scris și în numele său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale de provincial, dar Bacovia a trăit și în cele două capitale: Iași și București! Unul din nervoșii „decadenți” la care făcea aluzie Ibrăileanu e Al. T. Stamatiad. Spre convingere, transcriu mai jos cîteva rînduri dintr-un portret in aqua forte pe care i l-a făcut un tînăr dezamăgit de comportamentul său: „Viziunea mea (adică impresiile favorabile - n. m.) s-a dres
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
politice interne în care antiteza Orient-Occident era intens exploatată. Orientul evoca tradiții și deprinderi „asiatice”, rămîneri în urmă pe planul mentalităților și al civilizației. Dimpotrivă, Occidentul însemna modernitate și seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
descria Ion Barbu. De ce totuși, pe planul receptării, ea interesează pe mai mulți decît poezia acestuia? Un răspuns ar fi că emoția, ceea ce „izvorăște din inimă”, are un impact mai puternic și e mai rezistentă decît „experiențele și transfigurările” intelectuale, aluziile mitologice ori de alt gen, care adesea nu sînt pricepute ori se uită repede. Alt răspuns ar fi că Bacovia e mai comprehensiv în fața lumii, pe care o integrează mai larg în versurile sale, cu aspirațiile și dezamăgirile ei. E
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din nou SUA și statele din Europa Occidentală pentru aplicare de standarde duble în sfera nucleară, solicitând să se interzică statelor amenințate să folosească arme nucleare împotriva statelor nenucleare să facă parte din conducerea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, cu aluzie directă la SUA care a folosit arme nucleare în Japonia, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, președintele Mahmoud Ahmadinejad a făcut referire la necesitatea retragerii armelor nucleare americane din statele nenucleare precum Italia, Germania, Marea Britanie, Olanda și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
atare. În opinia noastră, democrația (fără atribute) se referă la combinația de suveranitate populară cu regula majorității; atât și nimic la mult. Astfel, democrația poate să fie directă sau indirectă, liberală sau nonliberală. În fapt, chiar etimologia termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1990. Cel puțin la o primă vedere, SPR-RSČ a apărut într-o multitudine de mici grupuscule politice, fondate la sfârșitul lui 1989, în timpul Revoluției de catifea, care se identificau ca fiind "de dreapta" și "Republicane". Denumirea din urmă reprezenta o aluzie atât la Republicanii din Statele Unite, cât și la Agrarienii Cehoslovaci din perioada interbelică, care purtau numele oficial de Partidul Republican. Nici Sládek, care fusese un funcționar obișnuit în domeniul cenzurii informatice de stat, nici ceilalți fondatori ai SPR-RSČ nu fuseseră
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de efectele negative și pozitive pe care populismul le poate avea asupra calității democrației. Distincția pe care o facem nu este de mică însemnătate. Există o diferență importantă între "o democrație fără atribute" și "calitatea democrației". În vreme ce, expresia dintâi face aluzie, în primul rând, la regula majorității și la suveranitatea populară, cea de-a doua trimite la realizări sau eșecuri, prin raportare la democrația liberală. Pornind de la studiile de caz cuprinse în acest volum putem face o primă observație cu caracter
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Quasimodo, iar vocile lor îi sunt pentru auz strigăte puternice de ființe vii, atunci când se cheamă unul pe celălalt în bezna purpurie a nopții de vară - strigând pentru a rosti saluturi vesele în tonuri plăcute de tunete profunde" (11). Aluzia la Notre Dame de Paris invocă, desigur, unul dintre cele mai cunoscute romane din lume aparținând unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori ai tuturor timpurilor, Victor Hugo. Hearn încearcă să aducă în parloar un Jones care e varianta americană a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin locul său natal; și e posibil ca același glas să îi servească drept recviem într-o noapte în care nu se va mai întâmpla ca patrulele să mai audă un plescăit brusc în râul întunecat (11-12). Cu siguranță că aluzia la "acest Copil al Barajului" nu va scăpa în întregime de acuzația de paternalism din partea perspectivei noastre contemporane. Este însă remarcabil că Hearn a conturat un portret compătimitor unui membru al unei rase marginalizate în acea perioadă, iar în cazul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
an mai târziu, când Sora Carrie a fost publicată, schițele din Curious Shifts of the Poor au apărut în capitolul 45, al cărui titlu a fost botezat cu același nume (Sister Carrie, 403). Astfel, în mijlocul ficțiunii canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cele ale neoclasicistului Samuel Johnson, pe care îl descrie drept "rece și pedant" (68). Cu toate acestea, ideile lui Emerson se înscriu în aceeași categorie generală ca și ideile lui Johnson, ajutând la concretizarea ideii de literatură, la care face aluzie Johnson în discursul său despre Sprat. Un asemenea motiv este prezent până la Noul Criticism din secolul al XX-lea. Mai mult decât atât, este o temă care, în cele din urmă, "este structurată... în imaginea îndepărtată și absolută" a trecutului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tot vom citi ziare, de ce să nu renunțăm la bârfele din Boston și să citim cel mai bun ziar din lume? - și să nu mâncăm grișul cu lapte al ziarelor de cartier" (90, sublinierea autorului). În metafora originală, Thoreau face aluzie cu răutate la consecințele extinderii presei independente sau de familie, care se aseamănă cu o scroafă ce își hrănește cititorii pui cu terci de o valoare nutrițională scăzută. Nu prea este de mirare că a existat o asemenea dușmănie între
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Edwin H. Ford, de la Universitatea din Minnesota, care, în 1937, a pretins, probabil în cel mai clar mod, că jurnaliștii obișnuiți implicați în această universitate ar putea pune bazele unui jurnalism literar narativ. În prefața bibliografiei din 1937, acesta face aluzie la statutul desconsiderat al formei, cât și la statutul de plebeu al conceptului de jurnalism definit în mare, și care pledează pentru o reconsiderare: "Conceput special pentru această bibliografie, jurnalismul literar poate fi definit ca o formă de scriere, ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
www.emag.ro www.cartedesucces.ro Bun de tipar: 2014 • Apărut: 2014 • Format 14 × 19 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Aluzie la personajul lui Mark Twain din Aventurile lui Tom Sawyer și Hucklbarry Finn în care ultimul făcea o apologie șanselor pe care obiceiurile din Oklahoma le ofereau vieții de vagabond. 2 Hai să-l lăudăm pe acest om celebru (lb
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pariziana știe să-și teatralizeze sentimentele cu talentul unei actrițe. Scenă declarației de dragoste La capitolul mărturisirii, Pariziana apare mai mult agent pasiv, decat activ. Michèle de Burne nu iubește declarațiile directe care pot obligă la un răspuns. Ea preferă aluziile și confidentele delicate 321. Doar pentru sentimentală Hélène Grandjean, provinciala la Paris, scena declarației este capitala și marchează o altă etapă a vieții sale: La scène de l'aveu, malgré elle, renaissait" [Zola, Une page d'amour, p.149]322
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că e adevărat că ne sculam la 3 dimineața și puneam sacoșele la rând, înscriindu-ne pe liste, strigate din jumătate în jumătate de oră, ca să cumpărăm doi litri de lapte. E, de asemenea, inutil a mai aminti că o aluzie făcută publică (adică scăpată în conversație la serviciu) la adresa dictatorului sau a sistemului putea să te ducă la închisoare sau chiar la cimitir, în timp ce azi, la televizor, parcă asiști la o continuă și patologică, isterică spurcare între chivuțe, sub acoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care am reușit să o dobândim după două decenii de zbucium politic și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu a cărui provincie privilegiată ne revendicăm a fi e mai simpatică și mai profitabilă decât aluziile la presupuse virilități "gothice", căci am putea spune că încă mai tânjim după drumurile, termele, administrația și rafinamentul vremurilor romane. Să-i adresăm deci o rugă ("votum") lui Zeus de la care am ajuns a spera că va face minuni în locul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În când, e o adevărată plăcere. Lică Îi destăinuie lui Ghiță că principiul lui călăuzitor este acela că un om poate fi stăpânit, dacă-i descoperi slăbiciunile, iar cea mai periculoasă este slăbiciunea pentru femei, mai ales pentru una singură. Aluzia lui Lică era clară, ea sugera slăbiciunea lui Ghiță pentru Ana și, simțindu-se umilit În orgoliul lui de bărbat, cârciumarul se gândește cum să-1 duca pe Sămădău la spânzuratoare, chiar dac-ar trebui „sa merg și eu”. Banii primiți
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dar nu precizează că autorul are propria lui teorie din volumul amintit mai sus: „D. Călinescu nu s-a preocupat, În „Enigma Otiliei” de nici o teorie la modă asupra romanului, de nici o tehnică pretențioasă și cu veleități de sincronizare. (aceeași aluzie la teoria lui Eugen Lovinescu) A procedat clasic, după metoda balzaciană (deci tot un model, ca și În cazul lui Camil Petrescu) a faptelor concrete, a experienței comune...” Cât privește universul antropologic, având În centru familia, „faptele concrete” și experiențele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
publicul de vârstă mică și medie, dar de cele mai multe ori conțin elemente inaccesibile publicului tânăr, ele devenind în mod clar mult mai accesibile publicului matur. Iar aceasta nu atât din cauza unui scenariu excesiv de încărcat ci, mai ales, datorită referințelor culturale, aluziilor politice, ironiei, limbajului. Afirmând aceasta, avem în vedere o gamă relativ largă de filme din perioada sus amintită pe care le-am studiat. Publicul finlandez, și cu siguranță nu este singurul din Europa sau din lume, rezonează intens la aceste
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]