28,520 matches
-
zor de când s-a despărțit de soțul ei, mi-a râs în nas că vrea să cunoască măcar atâția bărbați câte degete are la mâini, face asta fără a pierde ocazia de a-i povesti Loredanei, în cele mai mici amănunte, cum s-a eliberat ea și cum a devenit o femeie liberă, cum și-a tras-o cu șoferul de la firma lor și cum ăla a rupt patul cu ea. Cu un șofer?, ai să mă întrebi... Da, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poveste, ca să rămână, îi povesteam despre satul meu, despre Cristești, despre copilărie, despre femei, despre ai mei, mama și tata, despre admiterea la teatru, spectacole, tot ce știe fata asta, știe de la mine. Doar despre Anita nu i-am dat amănunte, știe ea, așa, câte ceva, dar nu adevărul, e doar povestea mea. Despre tinerețe și Ani, nu știe decât mama, doar ea, Mama Ploii, cum îi spun eu. Despre Ani - o fostă iubită din tinerețe, cea mai importantă femeie din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și pe mine Maestrul... Norocul meu că ăla care scrie, spunea Maestrul meu, nici nu trebuie să mai fie, poate să nici nu mai existe, doar ce scrie el e important, ce rămâne după el, auziți, că nu știe nimeni amănunte despre Homer, cum să nu știe nimeni?, doar există atâția oameni importanți care citesc, oameni care trebuie să știe tot, cum să nu știe ei?... Știți povestea pe care ne-a spus-o Tina într-o seară aici, în pergolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mea și i-am zis: mamă, a murit Ani, vino la mine... Și ea urcase jumate de țară ca să ajungă din Oltenia în Moldova, în mijloc de Moldovă, venise să îmi cânte un bocet de la Cristești, când îi povestisem în amănunt cum a murit fata aia, jelise încet la urechea mea, mirosea a lapte când m-a lipit de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul era teribil: Omule-pomule/ Nu te milui,/ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
taină, ei spun tot -, Maestrul credea că publicul, luat în totalitate, e inferior unui mare actor, publicul ăsta e format din indivizi care sunt ca Tara, adică nu știu ei nimic din ce este un spectacol în adâncul lui, din amănuntele și estetica pe care le găsești acolo, pe scenă, artistul care zice că iubește publicul minte, hai să luăm scriitorii, cum să scrii, spre exemplu, pentru public?, scrii pentru tine, cam asta e regula, cum să joci teatru pentru tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Sigur că ești. Ai pe umeri un cap afurisit de bun. Dar Amory știa că nici o abstracțiune, nici un fel de teorie sau idee generală nu-l mișca pe Rahill până nu-și zdrelea degetul mare de la picior lovindu-se de amănuntele concrete. — Ba n-am, s-a Încăpățânat Rahill. Aici dau voie tuturor să-și impună părerile și nu câștig nimic din asta. Sunt robul prietenilor mei, naiba s-o ia, le fac lecțiile, Îi scap de necaz, le fac vizite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
culoarea unui om vînjos, care a lucrat În mină sau a muncit În schimbul de noapte, Într-un mediu umed. Amory l-a examinat cu scrupulozitate, așa Încât mai târziu l-ar fi putut desena - Într-un fel - până În cele mai mici amănunte. Gura-i era dintre cele despre care se spune că exprimă sinceritate și avea ochi cenușii, fermi, care se mișcau lent de la un membru al grupului la altul, cu doar o părere de expresie interogativă. Amory i-a observat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să fie, și altceva, acel ceva inefabil care face ca totul să treacă rampa și să vrăjească spectatorul care stă ca în fața unui prestidigitator extrem de abil sau totul să rămână fără strălucire, deși este corect, corect până în cele mai mici amănunte. ― Copii, ne striga Beligan, haideți, că nenea Costică are să ne spună ceva. Ce ai, Costică, dragule, parcă nu ți-ar fi toți boii acasă. Ia spune... ― Maestre, începe nenea Costică, maestrul Constantin Bărbulescu, cel care îl jucase cu atâta foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu Jean Louis Barrault, dar am stat la doi metri de el, în sală, la un spectacol care nu însemna mare lucru, dar în care marele maestru, directorul teatrului, juca un rolișor ca să fie alături de actorii lui. Îmi aduc aminte amănunte extrem de ciudate. Intrarea la teatru nu era o problemă, aveam legitimația de la Lecoq și asta îmi dădea dreptul să pot solicita bilete de favoare. Nu au făcut prea mare caz de chestia asta; chiar dacă era multă lume, m-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fel aparte, căci mă uitam pe sus, mă uitam la oameni, trăiam Parisul ca un parizian sadea. Ajungeam la hotel pe la 9 seara, mâncam cea de-a doua bucată de baghetă, înșfăcam ziarele, mă așezam în pat și citeam cu amănuntul pe fiecare din ele, mi-am reciclat cu adevărat cunoștințele de franceză. Școala lui Lecoq m-a impresionat de la prima vedere. Era un hangar imens, destul de urât la exterior, dar superb amenajat înăuntru, un parchet de culoarea lămâii, un mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
zbiară și plânge de extaz fără să se poată potoli, căci nu‑i vine să creadă că în sfârșit a sosit clipa, că ziua mult dorită a venit, ura, ura, despre chestia asta o să povestească el apoi cu lux de amănunte și altora de vârsta lui. În amintire oricum totul se amplifică, oh, ce bine e, ce bine, aș putea să trec prin asta în fiecare zi fără probleme, dar din păcate nu mă întâlnesc cu așa ceva în fiecare zi. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai târziu într‑un bombardament, fiind încă un copil, dar totuși mai mare decât era atunci). Autobuze pline de jandarmi soseau unul după altul la fața locului, iar domnul cancelar federal Dollfuss a inspectat personal totul, în mare și în amănunt, foarte satisfăcut, cu pana de cocoș de munte, la pălărie. Pana de cocoș a apărării vetrei strămoșești, apărare care‑i împiedica pe mulți să aibă o vatră unde să‑și ducă traiul. Imaginea cadavrelor împușcate în cap, acoperite cu hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sine mai tare decât o fac adulții și este, la rândul lui, încurcat de propriile condiții de viață. De exemplu, cei doi ar putea să ia acum o cârpă de praf și să facă curățenie. Trebuie să discutăm mai în amănunt despre infracțiunile noastre, aduce Rainer vorba. Hai, lasă, nu acum, după trăirea asta profundă, răsuflă Hans din greu, ca la un exercițiu de gimnastică și face o mutră care spune multe. Ar trebui să te regulezi și tu și‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca o ceață deasă îl scot din sărite pe Hans. Furios, strivește cu lingurița ultimele bucăți de înghețată din cupa de metal, vărsându‑și astfel nervii asupra unor alimente nevinovate. Traversarea ghețarului și despărțirea de familie, descrise cu lux de amănunte. Sisterheart Christine, care e la curent cu toate năzbâtiile. Drumul la poștă și drumul lung, de o oră și jumătate, momentele tihnite la barul lui nenea Sepp. Un băiat care coboară de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce răgușită dacă n‑ar fi bine să se așeze undeva. Nu ești deloc în formă, spune Sophie, dar totuși se așează. Anna ar vrea să‑și piardă urma în America, să cunoască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apă mare ar fi între ea și părinți. Și pe deasupra destul de mult uscat. Știe că asta e singura ei șansă. De asta a luat note bune. Fiindcă tot stau așa tihniți unul lângă altul, Anna încearcă să‑și descrie în amănunt planurile privitoare la America și la șederea în diverse metropole americane, pe care ar vrea să și‑o finanțeze singură, muncind. Și‑a alcătuit deja un plan exact de călătorie și așteaptă doar ca acest plan să primească undă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mine m-a invitat să luăm masa Împreună. Era singurul dintre toți colegii mei bărbați care era la curent cu povestea mea de dragoste cu fostul partener. Bineînțeles că și el era căsătorit. Akemi Yokota nu-mi povestise niciodată În amănunt aventura ei cu acel bărbat Însurat care o părăsise cu puțin timp Înainte să mă cunoască pe mine. Îmi povestise doar că, pe când era Însoțitoare de grup, cunoscuse un bărbat Însurat, cu copii, apoi se despărțiseră. Era tot ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu ramă lată. — Nu i-am mai povestit asta nimănui, niciodată În cei treizeci și trei de ani de când m-am născut, nici măcar bărbatului cu care mă vedeam Înainte de a te cunoaște pe tine. După aceea a Început să-mi povestească În amănunt despre aventura ei cu acel bărbat căsătorit. Era designer de bijuterii și conducea un Jaguar de culoare gri. Era genul de bărbat care o făcea pe Akemi să se Întrebe de ce o alesese tocmai pe ea ca amantă. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
comediile muzicale ale bărbatului, că era foarte frumoasă, că nu o interesa decât propria persoană, că acum locuia la Paris, unde profesa ca actriță de film. Pe de altă parte, despre Mie și celelalte femei Îmi povestise cu lux de amănunte, Însoțind derularea evenimentelor cu propriile comentarii și interpretări. În starea aceea de semiinconștiență și pierdere parțială a identității, mi le imaginasem pe Mie și Noriko complet goale, excitându-mă În așa hal, că Îmi venise să vomit. Despre Reiko nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el? I-am povestit pe scurt conversația pe care am avut-o cu Yazaki. Despre diferențele dintre Reiko și Keiko Kataoka, despre excursia În Maroc. Apoi i-am povestit că m-am Întâlnit cu Gan și i-am relatat În amănunt conversația mea cu el. În schimb n-am scos o vorbă nici despre tânărul vagabond japonez cu părul lung și cu accent de Kansai, nici despre pachetul pe care mi-l Încredințase Yazaki să i-l dau lui Reiko. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deci: a și murit de ciumă, în momentul în care scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate, e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicătoare, ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros. Dar distribuția principalelor motive se face conform unei estetice mecanice. Estetica de covoare oltenești. Schema, ceea ce trebuie să numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un caz extraordinar de Frau Käthe. Noi nu-i putem recunoaște decât meritul ingrat al unui mentor energic în viața unui om superior, despre a cărui veritabilă grandoare probabil că nu avea nici o noțiune. Dacă la toate acestea mai adăogăm amănuntul curios al unei înclinații pentru dans și viața de societate, unită cu o totală neânțelegere pentru muzica înaltă și artă în genere, nu mai avem nimic de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura morală a lui Gauss. * Adevăratele aventuri ale acestei vieți, în definitiv cenușii, sunt descoperirile matematice care o înseamnă. Ele aparțin, în ce privește matematicile pure, aritmeticei, algebrei, teoriei funcțiilor și geometriei; în ce privește matematicile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]