39,601 matches
-
Musa nu l-a cunoscut niciodată. Lui, unui bastard, până la urmă, cu sânge corcit, i-l vinde Julián, tatăl copilei închise de rege într-un turn și folosite ca ultima sclavă... ...ca mama lui Musa... Da, mama la fel de absentă din amintirile lui Musa ca și tatăl... De ce? Pentru că și-a tăiat gâtul. Și-a retezat jugulara cu muchia șlefuită a unui inel, zice-se... Cum o să facă și Julián... Da, așa e, cum o să facă și Julián după ce îl dă pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre, găinile (Sunt puii de-acum doi ani, Ivan, puii de-acum doi ani, mai știi?) care probabil că trebuie hrănite, hârțoagele uitate în coșul bicicletei și amintirea lui Auguste cel plin de bunăvoința (Doamne, ce-o să mă fac?), băiatul alergând prin bucătărie și ea răsturnând, din greșeală, găleata plină cu apă, rămasă de dimineață, de când a frecat po delele cantinei (Nu sunt bună de nimic, de nimic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alții, care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim? În cărți sunt frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
regrupăm. Studiem situația. Au apărut noi date. Conflictul se extinde. Enclavă. Stare de alertă. Asediu. Code blue. Poate un nou capitol. Poate asistolă. Ești pregătit? Nu? Începem. Continuăm până când te stoarcem complet de puteri, până când plăcerea cea mai mare e amintirea de-a dreptul preistorică a unui timp în care te întindeai până-ți pârâiau oasele, în care zvâcneai, dimineața, din pat, în care te aplecai neimplicat să culegi o scamă de pe covor, aproape inconștient de complexitatea mișcării, de mușchii, oasele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
A, să-nțeleg că vrei, totuși, să mă salvezi... Nu neapărat. Să nu uităm însă că, așa cum punctai de când inteligența ta abia înmugurea, ești muza mea. Emanația unei sinapse ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pașii unui om cu obraji foarte roșii, căruia-i zvâcnește capul și-i ard vârfurile urechilor. Opțiunea de a alerga pe scări după ea. Ridicolă. De domeniul unui trecut bărbierit și cu cămăși curate. Post it-ul abandonat pe covor. Amintirea turmalinei. Alex, Alex depevremeacânderaufrați. Gândul că pe ei doi îi mai avea pe lume. O senzație de amar, culcușită în capul pieptului și-n cerul gurii. Țigara numărul x. — 11, Coates Garden. Aici e. Am ajuns! Alexandre se grăbise să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
hotărâse că nu prea mai avea nevoie de bani. O să mănânc mai puțin, își spusese. Poate că ar trebui să crească, din nou, câteva păsări, se gân dea ea, ca pe vremea când era Alioșa mic... așa, de amuza ment. Amintirea vagă a ultimului ou fiert. Când fusese asta? Dădu pagina în care Alexandre se afla la Barcelona și scria despre Santa Maria del Mar, știind că el nu mai era acolo. După care zări vasul rusului, croindu-și drum prinre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și covoarele cu fir de lână. S-au cuibărit în tencuieli și au făcut boltă peste parcuri și linii de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înapoi, nu în viața mea, ci în a ta, într-o viață în care să-ți fie bine și în care să... să crești, știi? Să te umpli de lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de piatră. Ocolește-o, pune i pumnul în gură, prefă-te că nu există
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mare lucru. Zorii erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în răstimpuri. Aici a fost casa lui. Nu avea să mai fie. Aici era familia lui adoptivă. Pleca acum s-o găsească pe cea adevărată. Lăsa amintirile, bune și rele, și se-ndrepta către viitor. Ești pregătit, Lupino? Era Arus. Șeful haitei apăru din întuneric, chiar cînd puiandrul se hotărîse să se desprindă. Acum, ori niciodată, Mare Arus. Rămîi cu bine și nu-ți fă griji pentru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi întăriseră spiritul și-l luminaseră; în ceea ce privește forța trupului nu-l avea alături pe Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite din trecut, le țineau companie. Rîdeau împreună de isprăvile puiuților năbădăioși din haita în care crescuse Lupino, sau se întristau, deopotrivă, cînd își răscoleau sufletele rănite. Uneori, simțeau nevoia să tacă și să-și asculte propriile gînduri, și atunci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem împreună acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
moșia comunei Focuri pe fosta moșie a odăii “Praguri” ce aparținea comunei Belcești. Toponimul de “Praguri” derivă de la dealurile care cad “în trepte” spre Iazul Bulbucani (G. I. Lahovari- „Marele dicționar geografic”). Comuna nou înființată a fost numită Focuri, în amintirea sistemului de apărare împotriva invaziilor tătărăști, sistem reprezentat prin movile pe care se aprindeau focuri, anunțând astfel populația din timp de pericolul ce se abătea. O altă variantă în legătură cu denumirea satului se referă la un “punct de popas” pe drumul
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
considerat un teribil afront adus ateismului de partid și de stat, drept care directorul Bibliotecii Universitare din Iași i-a suspendat permisul de intrare, iar la Facultate s-a ales cu un perdaf plin de „asperități verbale” din partea decanului. Dar las amintirile la secret, pentru a reproduce un „specimen” din „peripateticile” consumate în tren (și nu în pas de plimbare, ca în grădinile lui Akademos din vechea Eladă. Ce vremuri!). Deschid la întâmplare caietul în care transcriu totdeauna, imediat ce ajung acasă, toate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și al pieririi. Simțul acesta devine enorm în momentul maximei încordări, al marii temeri de sfârșit, de împlinirea a ceea ce nu poate să dureze. Dacă totuși se depășește acest moment, mai exact, se trece pe lângă el, nu mai rămâne decât amintirea: a ceea ce nu a fost, dar ar fi putut să fie ( Da, ai dreptate, cred că parafrazez două versuri ale lui Octavian Goga). Îți dai seama, din păcate prea târziu, că ai trecut pe lângă acea clipă unică ce putea fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
al iubirii ajunge în lumina unui astfel de imperativ, ea află că numai prin moarte există pentru eternitate. Iar tu revii la strămoși, devii virtualitate, ca și dragostea când voia să atingă, prin tine, sublimul. Tu nu mai ești decât amintirea unei iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp. Timpul de gheață, în care iubirea este din nou acasă, prin fiecare dintre noi, dacă ne-a ales. Observă, te rog, că nu fac, doamne ferește! apologia sinuciderii, și nici nu o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o mai solidă trambulină? Cu diploma la dosar și numirea în buzunar, tov. Căpuștean era pus pe fapte mari! Chiar din prima zi a luat, în sinea-i, o hotărâre măreață: să scoată din amorțeală (moștenită din „vremurile de tristă amintire” - nota autorului) bătrânul târg în care pare a nu se întâmpla nimic; să sfarme inerții, prejudecăți, dușmănii nejustificate între șefii celor mai importante instituții și întreprinderi locale. El trebuia să fie liantul, elementul dinamic, omul necesar! Dar...cum? Iată întrebarea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aceea de soție. „Nu că sunt frizer, dar sunt galant!”, îi place să se autoironizeze cu o vorbă din Caragiale. Pentru că marele clasic este o veche slăbiciune a lui, de când a „căzut” la examenul de maturitate (în „vremurile de tristă amintire” i se spunea bacalaureat). Nu citise un rând din „I.G.L.L. Caragiale”, cum îi plăcea să-i spună cu glas tare, ca să atragă atenția colegelor (I. G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Rusii pe care nici praful nu mai reușea să o acopere. Un secol blând, în care încă mai domnea intelectual contele ce și desfăcea în chioșc corespondența cu destinația Iasnaia Poliana. Într-una din zilele acelor vremuri, măcinat moralicește de amintirea propriei tinereți, petrecută în beții boeme și sub semnul jocurilor de noroc, hotărăște conceperea tinerei doamne, acea nefericită Anna - cu doi „n“ întru satisfacerea limbii ruse. Căci, dacă după ce a săvârșit romanul Război și pace, Lev Nicolaevici Tolstoi a intrat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]