5,509 matches
-
adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a lui Jung. Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce a apărut valoros s-a făcut cu voie de la partid și de la poliție!”... Nichita, care se afla Încă În „prima fază” a prieteniei noastre, pregătind cu calm și risipind o uriașă energie În tipărirea fiecărui rând, a fiecărui vers, animat de o fervoare genială din care aveau să iasă marile sale volume, cel de-al doilea, citat mai sus, apoi Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este oare adevărată teoria că orice sistem, cu oricâte calități sau merite, se erodează Într-un fel sau altul și, În „valsul istoriei”, trebuie să se dea la o parte, să „decadă” și să facă loc unor forțe „tinere, proaspete”, animate de alte idealuri, „superioare”? Ce Înseamnă superior sau inferior, depășit din punctul de vedere al istoriei și al intereselor și necesităților a sute de milioane?! Nu, nu vreau să mă hazardez Într-o schiță de filosofie a istoriei, dar, după cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forțele dușmane, burghezo-țărănești-intelectuale, nu scade, ci dimportivă: abia se ascute!”. O afirmație cu atât mai absurdă, mai paradoxală, cu cât stârnea voința și energia a sute de mii, deoarece, s-a văzut aceasta Încă o dată, nu logica este aceea care animă masele! Și mai ales masele de tineri, cei care, În orice vreme, au nevoie de fraze absolute, de un ideal sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sa, este un poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei” sale, Încât arta romancierului este fulgerarea unei idei, pe care nici el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar fi mai curând o calitate, lecția pe care românul o oferă occidentalului: adaptabilitatea, indulgența, optimismul, trecerea nepăsătoare prin istorie. Exact ceea ce o irită pe scriitoarea britanică! Până la urmă, rămâne faptul că românii sunt percepuți ca fiind altceva, un popor animat de alt spirit decât cel al națiunilor occidentale: o anumită „ușurință“ de a trăi Îi separă de seriozitatea responsabilă a celorlalți. În timp ce Occidentul se definește ca o lume ordonată și previzibilă, România aparține, dimpotrivă, unui spațiu vag și imprevizibil. <endnote
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de turci și, Încă și mai mult, de ruși. Temerile s-au dovedit justificate. Armatele țarului au intrat În Moldova, apoi și În țara Românească, iar turcii au ocupat Bucureștiul. A fost sfârșitul revoluției, dar nu și al idealurilor care o animaseră. În Transilvania, situația era cu totul alta. Principatul aparținea Austriei. Revoluționarii maghiari, urmărind refacerea Ungariei Între granițele ei medievale, au decis reunirea tuturor teritoriilor care fuseseră cândva ungurești, inclusiv a Transilvaniei. Au intrat astfel În conflict nu numai cu Habsburgii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ani În România numeroase reviste de avangardă, decise să scandalizeze simțul moral și estetic burghez. Tristan Tzara (1896-1963), evreu român, a Început prin a scrie versuri În românește; stabilit În Elveția, apoi În Franța, a inventat literatura „dada“ și a animat mișcarea dadaistă. Printre pictorii avangardei, tot un evreu român, Victor Brauner (1903-1966), a dobândit un renume european prin compozițiile sale suprarealiste cu teme fantastice. Ar putea să pară curioasă această substanțială contribuție românească la curentele de avangardă, România fiind, la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după ce am înapoiat unele scenarii fără să fi produs modificările cerute, doar câteva note mâzgălite pe margini aiurea: „Nu prea bine“ și „Asta cred că e excelent“ și „Mai trebuie“ și ermeticul „L-am urât pe tata“. Scânteia care mă animase altădată se risipise în mare parte. Ce-aveam de gând asociindu-mă cu gangsteri și contrabandiști de diamante? Oare de ce cumpăram kilograme întregi? Apartamentul meu duhnea a marijuana și a vapori din drogurile gătite. Într-o după-amiază m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am trezit brusc și m-am decis să nu mă mai joc. Mi-am dres glasul și, privindu-l drept în ochi, i-am spus: - Eu aș fugi. În momentul în care am rostit aceste cuvinte, luminița falsă care îl animase pe Robby se stinse instantaneu și înainte de a putea să-mi reformulez răspunsul, Robby deveni inabordabil. Știa acum că-l provocasem. Continua să blocheze accesul spre computer și voiam să-i spun să se dea la o parte fiindcă fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
recomandare” indubitabilă pentru aceste locuri, noaptea. A treia: un bar căptușit, inclusiv tavanul, cu hălci de carne afumată (de cal sau de taur? - va trebui să-l întreb pe Alberto Porlan), cum am văzut mai multe pe Gran Via. Destul de animat localul la această oră, 23.30. Cer o bere Mahoo. Barmanul, un mustăcios cu papion roșu și cu ochi mici, poate prea mici pentru dimensiunea feței, nu prea vorbește engleza, dar îmi sugerează că se va apropia, dacă voi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sute de edituri te așteaptă, doar să fii competitiv. Evident, mai greu e pentru un străin. Revistele de cultură plătesc foarte bine, ziarele - scriitorilor cu rubrici și cu nume -, și mai gras. Despre fascism și comunism - o temă care a animat dezbaterile și controversele din ultima vreme. Cei doi ascultă, aprobă, ne dau dreptate în fond, dar fără să avanseze ei înșiși pe terenul acestui subiect, ceea ce ne cam taie elanul încet-încet. E o atitudine de amabilitate înțelegătoare față de suferința și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la editura Cartea Românească și, timp de câteva decenii, până la revoluție, a publicat volume de poezie, cu un excelent ecou literar și, în volum, dialoguri cu Marin Preda și Paul Georgescu. Putem înțelege mai bine entuziasmul real comunist care îi anima pe colegii lui Mugur, dintre care am citat mai sus câteva nume, e suficient să spun, încheind paragraful în care vorbesc despre vechiul și dispărutul meu prieten, că, în ciuda tuturor restricțiilor și abuzurilor ceaușismului, după revoluție, Mugur - o vedem din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Eliade, de-o parte, la sus-citatul Hemingway, Sartre, Aragon și mai tinerii Grass, Böhl etc., de cealaltă parte. Nu, nu cred că a fost doar protestul față de o lume „veche și injustă” - da, a fost și asta! -, flacăra ce îi anima altădată pe romanticii scriitori europeni cred că a trecut în secolul nostru la „anarhicii politici”, setea de un „nou mit” și, la urma urmei, în idealismul lor radical și pur, setea de mit, pur și simplu! (În romanul meu Bunavestire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre motivele lor mari, expresive. Deoarece în făptura „de carne și ideatică” a lui Grigore era înscrisă „marea vocație” și asta o spun și acum, la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dumitriu, apoi Virgil Tănase, Goma, B. Nedelcovici, subsemnatul, ca și pe mulți tineri, crezând în „geniul” literaturii române și manifestând totdeauna - spre deosebire de Monica Lovinescu și Marie-France Ionesco - o atitudine nuanțată, obiectivă în măsura posibilului, neimpregnată de spiritul sectar care-i anima pe unii „vechi emigranți”, în marea lor majoritate veleitari literari, aducând în bagajele lor nu puține „credințe” de dinainte de război sau judecând după viziunea îngustă a cercului pe care îl frecventau. Dar despre „viața pariziană” a anilor ’70 și ’80
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele ce ne înconjoară nu trebuie căutate „în afară”, trimițând sonde și rachete costisitoare în spațiu cosmic, ci cercetând „afundurile” și „resorturile esențiale” care animă și „construiesc” individul, cu precădere acel individ care o afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în temniță sau într-o „societate-temniță
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noii dictaturi” - vezi zecile de mii de tineri ce umpleau sălile bardului Păunescu, abil asezonate cu susținerea talentaților cântăreți de folk și cu critici vii la adresa „aparatului politic” care era făcut singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot mai mult în marasmul acelei gândiri „duble, de zi și de noapte”: sclavi și robotizați rușinos politic la „serviciu, la fabrică” și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
maghiarilor, față de repetatele invazii ale austriecilor și rușilor, din partea poloneză? - „Paternalismul excesiv al românilor”? Credința lor, nevoia lor de un rege, stăpân protector, tara psihologică a unei populații care e convinsă că „răul sunt boierii, intermediarii” și că „Domnul” e animat de bune porniri, însă dezinformat?!... Acea „psihologie a drăguțului împărat” care-l anima și pe Horia și l-a făcut să purceadă la drum spre Viena, voind să se plângă de „mârșavii grofi”! Nebănuind decât foarte târziu că grofii sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
românilor”? Credința lor, nevoia lor de un rege, stăpân protector, tara psihologică a unei populații care e convinsă că „răul sunt boierii, intermediarii” și că „Domnul” e animat de bune porniri, însă dezinformat?!... Acea „psihologie a drăguțului împărat” care-l anima și pe Horia și l-a făcut să purceadă la drum spre Viena, voind să se plângă de „mârșavii grofi”! Nebănuind decât foarte târziu că grofii sunt întru totul expresia domnitorului... O „boală”, dacă vreți, a rămânerii în urmă civice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vocația esențială a Omului, mai presus de orice, Omul văzut ca posesor al Gândului (articulat și speculativ!Ă, cu care nu numai că explică și înfruntă materia - și Moartea! -, dar opune, el, o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
judecăm”, ci „arătăm”, „dezvelim”, sugerăm prin forme și efecte puternice o „altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu drepturi egale de a vorbi, alături de el, în numele artei...?! Nichita a fost, ani îndelungați - acei ani „infiniți” și chinuitori care pregătesc debutul social! -, singurul care m-a spijinit, luându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putea să le semnaleze prietenilor noștri israelieni 1) că nu toți suntem naivi și 2) că dacă de joc necinstit e vorba, promotorii lui ar putea fi nu primele ci, de trei ori vai!, ultimele lui victime. * * * Dixi et salvavi animam meam. Acest non-paper va fi o pietricică aruncată în ocean. Nu va provoca nici cel mai mic scandal, și nu e de așteptat niciun fel de ecou. Pentru că nu mai e "pe fază"? Pentru că e prea precis sau prea spune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]