16,557 matches
-
naționalismului e trecut cu mult de amiază, radiind în spectacolul de culori al amurgului. Vântul rece al înserării va bate în curând peste această epocă și nu rămâne decât istoriei să o judece, punând-o în balanță. e. Identitatea viitorului Apartenența la o anumită cetățenie pare să devină proxima formă dominantă de exprimare a identității. Unele nații mai avansate din Occident au reușit să o impună la nivelul conștiinței colective până la o anumită reticență față de orice conotație etnică. Au acceptat în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în rândul maghiarimii a cărei nobilime constituia o opoziție redutabilă. Așa au reușit austriecii să-i învrăjbească pe unguri, unii împotriva altora, încât au ajuns să se înfrunte în războaie ce au opus catolicii și protestanții (reformați / calviniști). De asemenea, apartenența religioasă a fost folosită drept criteriu discriminatoriu în Transilvania, ortodocșii și mozaicii având, în cele mai fericite domnii, statutul de tolerați 80. Totuși, plaiurile mioritice au fost ferite de spectrul uciderii omului de semenul său într-un război purtat în numele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-și o identitate politică subsumată unei religii dominante. În nordul Moldovei, rutenii și românii au trăit amestecați vreme îndelungată 81, iar, după numele provinciei unde trăiau, au fost considerați laolaltă moldoveni. Firul care îi lega în această comuniune ținea de apartenența la ortodoxie și clasa țărănimii (comparativ cu alte etnii cum ar fi germanii, evreii, armenii și chiar polonezii care se ocupau, după caz, cu meșteșugăritul, mineritul, negustoria ș.a.). De abia, sub dominațiile austriacă și țaristă, rutenii au început să își
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Această diversitate s-a accentuat în timp, fiind rezultatul contactului invadatorilor indo europeni cu masa civilizațiilor agricole (Hg R1a1, R1b1, respectiv Hg I2 G2, J2, E3)106. Legăturile strânse dintre geto daci și complexul balcano anatolian nu au implicat doar apartenența la un fond genetic comun. Să nu uităm că, de pildă, Hg R1b era prezent în spațiul românesc cu mult înainte de apariția traco ilirilor. Trebuie să luăm în calcul existența unei comuniuni mult mai importante și, implicit, mult mai durabile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
popoare îndepărtate, aflate peste munți și țări (cum ar fi cântecul tradițional georgian sau nord iranian). Însă, întotdeauna, acțiunea s-a derulat pe fondul unei coregrafii balcanice de tip străvechi și s-a petrecut pe meleaguri cunoscute și dragi nouă. Apartenența la o arie civilizațională comună, din timpul societăților agricole, a făcut posibilă această interferență. De atunci nimic din influențele culturale ulterioare, aduse de năvălitorii care s-au năpustit spre plaiurile mioritice, nu au avut puterea de a altera substanța doinei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
instalat nu doar ca urmare a afirmării puterii politico militare, ci și pe fondul unor revoluții culturale și morale. De pildă, latina s-a impus la noi și în contextul expansiunii creștinismului purtat din zona Orientului Apropiat spre Peninsula Balcanică. Apartenența noastră la creștinism durează de mai mult timp, adică din Antichitate, și nu am fost botezați de bulgari în Evul Mediu, așa cum pretind unii. Nu întâmplător, vocabularul nostru religios este compus din cuvinte latine a căror formă este atestată în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
într-un puternic simțământ patriotic, care au purtat stindardul latinității. Să privim, prin urmare, cu admirație la Școala Ardeleană și la cărturarii ei: Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Emanciparea națională nu avea să țină seama în Transilvania de apartenența noastră religioasă. Întâlnim angajați în lupta politică și militară fruntași pașoptiști transilvăneni care provin atât din rândul ortodoxiei, cât și al greco catolicismului (Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Mureșanu, Timotei Cipariu). Aceeași solidaritate națională, ce nu a ținut cont de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că afirmarea noastră ca identitate națională și religioasă a fost marcată de un paradox. Supraviețuirea lingvistică a factorului romanic oriental a fost strâns legată la apartenența la ritul bizantin (greco ortodox și greco catolic), și nu la cel latin (romano catolic). Situația devine explicabilă nu doar prin prisma rolului jucat de Bizanț în creștinarea noastră, ci și a reflexului de autoapărare în fața tendințelor de asimilare din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
durată este susceptibilă a dovedi la traco iliri și amestecul profund cu fondul paleolitic și neolitic mai pacifist (matriarhal) care și-a menținut consistența. Ar trebui să facem o distincție și în rândul geto dacilor, luând în calcul că, în pofida apartenenței la același fond etno lingvistic, ar fi putut exista o diferență pe linia capacității lor politice. Pe de o parte, poate ar fi necesar să privim într-un fel spre triburile cărora romanii le spuneau daci, aflate în zona intra
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pierde teren în favoarea sensului nimicului. [...]." Tiberiu Brăilean pune un diagnostic capital, care traversează ca un fir roșu întreaga carte: "Marea problemă e că liderii lumii, deși vorbesc atîta despre globalizare, nu au dobîndit încă o conștiință planetară, o conștiință a apartenenței tuturor, bogați și săraci deopotrivă, la marea familie umană." Problema "conștiinței" pare a fi la distanță de ani-lumină de preocupările celor care decid care este destinul tulburatei noastre lumi, dar, fără abordarea ei, specia umană se va autodistruge. Între evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pentru că primează interesele egoiste și de grup, și nu cele generale. Nici măcar paradisurile fiscale nu vor să le desființeze. Marea problemă e că liderii lumii, deși vorbesc atîta despre globalizare, nu au dobîndit încă o conștiință planetară, o conștiință a apartenenței tuturor, bogați și săraci deopotrivă, la marea familie umană. La probleme globale, nu poți veni cu soluții unilaterale. Există prea mult egoism în sistem și prea multă lăcomie. De aceea cred că măsurile cuvenite nu că nu se cunosc, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
islamic unic. Astfel, vechile naționalisme sunt depășite, criteriile de reconfigurare a zonei fiind de natură etnică și religioasă. Din punct de vedere etnic, regiunea este un mozaic de minorități, oamenii se identifică cu comunitatea din care fac parte, în detrimentul vechilor apartenențe naționale sau de altă natură, ceea ce slăbește se înțelege integritatea statelor și duce la conflicte practic fără sfîrșit. Astfel, sunt încurajate și ingerințele străine, marile puteri, locale sau internaționale, manipulîndu-și fiecare acoliții în propriul interes. Asta fac și Siria, și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
caracter, inteligența poate fi extrem de periculoasă. Știu cîțiva pe care cu greu îi poți numi oameni. Se spune că dacă, totuși, ei există și-i întîlnim, înseamnă că rezonează cu ceva existent în noi, ceva rău, altfel nu se explică apartenența la aceeași specie. Probabil că trebuie ajutați, dar ei se consideră cei mai buni. Și totuși ceva trebuie făcut, pentru că oamenii ăștia pur și simplu ne împiedică evoluția. Mai mic decît omul mic de caracter e omul lipsit de caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
clasă. Cultul mărcilor este ecoul procesului de detradiționalizare, al presiunii principiului de individualitate, al incertitudinii hipermoderne născute odată cu disoluția coordonatelor și a atributelor culturilor de clasă. Cu cât stilurile sunt mai puțin comandate de către orânduirea socială și de către sentimentul de apartenență la o clasă, cu atât se impun forța pieței și logica mărcilor. Odată ce moda se balcanizează și se descentralizează, apare nevoia de repere și de referințe „recunoscute” de mass-media sau asigurate de prețuri; atunci când normele „bunului-gust” devin confuze, marca îi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau cutare marcă, adolescentul face o alegere care-l distinge de lumea părinților săi, el își afirmă preferințele și gusturile care-l definesc, își însușește un cod. Dacă logoul capătă o asemenea importanță, aceasta se întâmplă pentru că el permite o apartenență revendicată, și nu o apartenență primită ca un destin social, familial sau de alt fel. În acest sens, cumpărarea unei mărci este trăită ca expresia unei identități în același timp de clan și personală. În această marcă afișată în public
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o alegere care-l distinge de lumea părinților săi, el își afirmă preferințele și gusturile care-l definesc, își însușește un cod. Dacă logoul capătă o asemenea importanță, aceasta se întâmplă pentru că el permite o apartenență revendicată, și nu o apartenență primită ca un destin social, familial sau de alt fel. În acest sens, cumpărarea unei mărci este trăită ca expresia unei identități în același timp de clan și personală. În această marcă afișată în public, adolescentul îl recunoaște pe unul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în ciuda dimensiunii sale comunitare, marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc "Puterea și neputința hiperconsumatorului" În vreme ce universul consumului tinde să se emancipeze de confruntările simbolice, își face apariția un nou imaginar asociat cu puterea asupra propriei persoane, cu stăpânirea de către fiecare individ a condițiilor de viață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
concurențiale pentru clasamentul social, cât homo democraticus întors spre sine însuși, liber să se construiască și să se conducă. Tocqueville a arătat cum trebuie legată patima crescândă și universală pentru satisfacții materiale de vârsta egalității: aceasta dă naștere refuzului fatalității apartenenței sociale, poftelor nesățioase, invidiilor și permanentelor insatisfacții. Această logică egalitaristă, purtătoare de exigențe fără sfârșit, devine tot mai fermă în zilele noastre datorită finalităților numite autonomie subiectivă, sănătate, bunăstare, divertisment, comunicare, care se caracterizează prin aceea că sunt axiomatice fără
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dispariția diferențelor de condiție, ci de dispariția constrângerilor și habitusurilor de clasă. Turbo-capitalismului dereglementat îi corespunde un sistem de consum de asemenea dereglementat, un turbo-consumerism emancipat de culturile de clasă. La începutul fazei II, în clasele populare domină încă sentimentul apartenenței la aceeași lume socială, structurată de repere și de un stil de viață omogene. E în vigoare un întreg ansamblu de atitudini și de rechemări la ordine, de luări în derâdere și de spirite care au menirea să se opună
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plia unui stil de viață preformat și specific, turbo-consumatorul pare a fi acel cumpărător mobil care nu mai are de dat socoteală nimănui. Bineînțeles, în multe domenii, opțiunile și practicile de consum pot fi încă raportate la clasa socială de apartenență. Iar la orizont nu se profilează nicio omogenizare a modurilor de trai, diferențele de venit reinstituind oricum mari disparități în felurile de a consuma și de a se distra. Dar dacă stilurile de viață nu sunt câtuși de puțin convergente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
La un venit egal, modurile de consum diferă semnificativ, decizia cumpărării ținând nu atât de criterii socioprofesionale „tari”, cât de gusturi personale, de criterii de vârstă ori de sex. Decizia individuală coincide tot mai rar cu cea a clasei de apartenență. Și în vreme ce identitățile și sentimentele de apartenență la o clasă anume se estompează, opțiunile consumului, determinate din ce în ce mai puțin în mod unilateral de habitusuri și din ce în ce mai mult de oferta mediatică și de piață, se caracterizează prin imprevizibilitate, necoordonare, divergență. Deviere de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
diferă semnificativ, decizia cumpărării ținând nu atât de criterii socioprofesionale „tari”, cât de gusturi personale, de criterii de vârstă ori de sex. Decizia individuală coincide tot mai rar cu cea a clasei de apartenență. Și în vreme ce identitățile și sentimentele de apartenență la o clasă anume se estompează, opțiunile consumului, determinate din ce în ce mai puțin în mod unilateral de habitusuri și din ce în ce mai mult de oferta mediatică și de piață, se caracterizează prin imprevizibilitate, necoordonare, divergență. Deviere de neanticipat pe care am putea-o numi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pierderii interesului, ale respingerii uneori foarte rapide, și asta în ciuda unor bugete considerabile alocate comunicării. Epoca megamărcilor mondiale este și cea a vulnerabilității lor, legată de instabilitatea crescândă a turbo-consumatorului. Tot așa cum marile organizații politice și religioase înregistrează șocul fluidității apartenențelor, credințelor și practicilor, mărcile suferă tot mai mult de pe urma dorințelor nestatornice ale neoconsumatorului. Faza III se bazează mai puțin pe un consumator hipnotizat de magia mărcilor și mai mult pe un consumator ocazional și nomad. Dacă această schimbare nu înseamnă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de fericire pus la punct de societatea de hiperconsum este diametral opus. Bucuriilor colective ale comunității adunate laolaltă și dezlănțuite le-au succedat plăcerile private ale consumului de divertisment. Călătorii, turism, sporturi, televiziune, cinema, ieșiri cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însă din ea o mașină de război contra interpretării individualiste a socialului contemporan este un cu totul alt lucru, căruia nu-i deloc greu să-i demonstrăm caracterul mai mult decât fragil. Cum să nu subliniem acest fapt nou că apartenența comunitară este acum aleasă, revendicată, afișată la vedere ca un fel de a fi tu însuți, ca un vector de identitate personală? Nu mai avem de-a face cu încadrarea tradițională într-o comunitate primită și trăită ca o evidență
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]