11,066 matches
-
iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața acestor oameni deosebiți este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși
DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344979_a_346308]
-
Afară, oamenii înspăimântați alergau fără rost de colo până colo. Sosirea câtorva camioane mări zăpăceala. Grupuri de câte cincizeci, chiar șaizeci de oameni fură încărcate în camioane pe care scria cu cretă: O. T. O femeie amețită de evenimente, se aplecă să adune cartofii care, în îvălmășeală, se risipiseră pe jos. Fu împiedicată de un ofițer de la SS să-i ridice. - Nu te osteni, îi spuse el, ai să capeți acolo destulă mâncare ca să crăpi! Camioanele ne-au dus până la malul
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
pătrunjel. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile, casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
preambulul celui de-al doilea contact al nostru, de data aceasta acasă la Domnia Sa, în Baia Mare, la vreo două săptămâni după lansarea Batalionului de pedeapsă. În răstimpul dintre ședința de cenaclu de la Cluj și cea de pe tărâm maramureșean, m-am aplecat asupra fragmentelor din romanele anterioare ale sale, răspândite de doctorul Ganea în spațiul virtual. Cu toate acestea, în momentul când am început lectura cărții ce mi-a fost dăruită cu autograf, nu eram deloc pregătită pentru surprizele pe care prozatorul
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
smulse parcă din carnea și mustul vieții, fără înflorituri de prisos. Ele sunt strigătul în pustiu al omului conștient de menirea lui în această vale. Câți ochi vor privi cu speranță și încredere spre poemele sale, câte urechi se vor apleca la sunetele neauzite, ca ale ierbii, ale cuvintelor, câte inimi vor tresălta, recunoscându-se, câte suflete se vor întoarce acasă după peregrinări istovitoare, este greu de spus. Fiecare face lumină cât poate. Depinde doar de acea deschidere a celuilalt, spre
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Au ajuns în apropierea cascadei. Mai jos, la pârâu, Tudor a rămas pe loc. Femeia a țipat la el. Bătrânul a încercat să se împotrivească. Cel puțin, așa mi s-a părut. Păreau niște umbre bătute de vânt care se aplecau în stânga și în dreapta. Lumina lunii le contura vag siluetele și chipurile. Pentru mine, scena nu avea importanță. Câinii începuseră să latre. I-am potolit, mângâindu-i. Mă ascultau... Abia aștept să-i revăd! zâmbi Mihai, cu gândul la prietenii săi
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
funcțiune, tras de o faulkneriană gloabă bătrână, abandonată prin curtea CAP-lui, pe care o luase acasă drept despăgubire. De pe suhatul aflat la marginea satului, de unde își făcuseră apariția trupele sovietice, se vedea o mogâldeață de om, profilată pe bolta cerească, aplecată asupra brazdei, sau pompând din vermorelul său zeama bordeleză peste frunzele viței de vie, expusă la fel de fel de dăunători. Pe cap, sacerdotul, purta o soioasă căciulă neagră din piele de oaie de pe vremea lui Deceneu. Astfel treceau peste getul acesta
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
astronomia și agricultura. Tatăl său, care-și pierduse o mână în război, murise de curând, rămânând singur. Celibatar convins, după ce-și prăjea două-trei ouă amestecate cu jumări în tigaia magică (pe care mi-o arătase, jubilând), primăvara, după ce se apleca asupra fiecărui butuc, tăindu-i corzile, același plug întorcea brazda în sens invers. Cunoscător al legii lui Arhimede, care trăise în secolul al III-lea î.Hr., cunoștea principiul fluidelor ca nimeni altul. Iar m-am îmbătat ca un porc!” Dealtfel
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
ar prea fi nici azi și cine știe dacă vor să mai fie, e interpretul Nicolae Furdui Iancu. Cine să-l creioneze pe acest chipeș ca un căpitan de haiduci, pe acest cântăreț cu voce care crapă pieptul muntelui și apleacă sub coroană gorunul, cine să-i explice cântecul dacă păsările tac și-l ascultă, cine să-i descrie portul, dacă zăpada-i cenușie față de bumbacul straielor sale, dacă nu are câmpul flori cum sunt broderiile straielor acestea, dacă nu-i
NICOLAE FURDUI IANCU. ŢARA, PRELUNGITĂ LA CER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347835_a_349164]
-
afară este lumină. Era ora opt și trebuia să fie de mult timp în birou. Era simbolul unei femei fericite care a putut face dragoste cu bărbatul pe care-l iubea atât de mult încât îi suporta toate capriciile. Se aplecă peste el și-l sărută cu plăcere. - Îmo, te țuc cu drag și-ți mulțumesc. - Pentru ce? răspunse nedumerit bărbatul. - Cum pentru ce? Pentru partea a doua a nopții. Prima nu a fost chiar așa de plăcută ca cea de
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
Și lasă-mă prelung să te sărut! Terra: 53 -O ploaie-mi ești! Pe fierbințeală când Te dezlănțui, Tu Iubite, rând pe rând În mine se deschid într-un adânc și cresc Cântări cu totul noi, și imn împărătesc! 54 Apleacă-ți iar privirea peste plai Și -ai să mă vezi cum sunt: gură de rai Sunt un copac înmiresmat, un tei Doar pentru Tine și pentru ochii tăi. Creatorul. 55 -Te văd. Tu ești fără de seamăn Nu știu cu cine
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
o salbă de fiorduri în care plutesc, precum niște gondole elegante, turnurile și nebunii. Iar pătratele verzi apar ca niște insule înconjurate de strâmtori și lacuri. Pe insulele verzi îmi pare că răsar castele fantastice, iar ramurele sălciilor pletoase se apleacă până spre luciul apei. Nu e netedă tabla mea de șah. Unele pătrate sunt situate la mare înălțime, ca niște piscuri de munte. Altele sunt prăbușite în adâncuri, ca niște abisuri. Unele pătrate sunt mici, ca niște loturi de grădini
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
un traseu dificil. Între timp, sonorul telefonului celeilalte tinere așezate în apropiere, se făcuse auzit, acoperind cu melodia sa - din filmul Star Trek - discuția. Deși replicile se întretăiau, niciuna dintre tinere nu părea să fie deranjată de aceasta. Așa cum se aplecaseră asupra telefoanelor, păreau niște cloști grijulii înfoiate pe deasupra puilor lor și pentru care nimic altceva nu mai conta. Totuși, cea de-a doua fată părea să fie mai concisă și în scurt timp, închise telefonul. Între timp, tânăra dolofană, încheind
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului FLORI DE GHEAȚĂ Când Soarele privea din chindie, Apar dinspre miazănoapte nori albi, Care, purtați pe aripi de vânt, Se descarcă de grindină peste tot satul. Asfaltul negru a albit, Pomii se-apleacă supuși ca niște sclavi, Dezbrăcându-se de frunze Ca soldații prizonieri de armură. Grădinile - mirese gătite în armindeni, Sunt deflorate în mod bestial De alte flori - muniție de gheață - Proiectile din depozitul - nori. Iarba și frunzele s-au predat Culcându
FLORI DE GHEAŢĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347431_a_348760]
-
nu le-am descoperit, sinceritatea. - Eu nu-mi bazez viața pe necinste, decretă ea sentențios, uitând să-și mai ascundă sânii săi frumoși și tari ca merele în pârgă, lăsându-i la discreția privirilor curioase ale lui Emilian, care se aplecă s-o îmbrățișeze și să o sărute părintește pe creștetul capului. - Și pentru atâta lucru erai așa de disperată? - Cum să nu fiu neștiind nimic despre tine și despre intențiile tale? Mai m-am lăsat și sărutată în apă pentru
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
se înserează. Vânătorii se împrăștie în curte. Cei doi căpitani se îndreaptă către un ungher mai întunecat. CĂPITANUL SASU: (tresare) Căpitane Arnăutu, acolo lângă zid văd un corp! CĂPITANUL ARNĂUTU: Căpitan Sasu, să ne apropiem! Căpitanii se apropie și se apleacă deasupra corpului.Arnăutu îi pune mâna la gât. CĂPITANUL ARNĂUTU: N-are puls... CĂPITANUL SASU: E mort? Căpitanul Arnăutu îi desface buzele cu degetele. CĂPITANUL ARNĂUTU: Ăsta e vampir! Ziua dorm iar noaptea dănțuiesc. CĂPITANUL SASU: S-ar putea să
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
mâna pe cap! Boierul se dă un pas înapoi. BOIERUL: Gata că-mi murdărești încălțămintea!... E normal să-i ajut pe cei cu copii. Până acum făceați degeaba umbră pământului! De azi intrați în rândul sătenilor cu moștenitori!... Boierul se apleacă șimângâie copilul cu palma pe cap, iar acesta îi zâmbește. BABA:(uimită) Parcă v-ar cunoaște... BOIERUL : (cu duioșie) Măi, dar tare arătos și voinic mai ești! Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
o lume parcă din ce în ce mai tristă! Oare de ce nu vor oamenii să înțeleagă că fără de iubire, ei se acresc și devin niște mașinării, niște mecanisme. Îmi vine uneori să le strig în gura mare și să-i rog respectuos să se aplece mai mult asupra interiorului lor pentru a-și deschide sufletul, și să vadă că viața trebuie și merită cu adevărat trăită, dar mai ales să-și dea seama că... nu putem trăi fără oameni, printre oameni! Și eu m-am
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA: Iubitule, a sosit momentul să împărțim iubirea în trei! PALOȘ: Pruncul care se va naște este rodul iubirii noastre! PRINȚESA: Voi vorbi cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră! Bărbatul o apleacă ușor pe spate și își afundă fața între sânii săi. PALOȘ: Un gust plăcut, ca un fagure de miere și un parfum amețitor degajă pielea ta catifelată! EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI Conacul boierului Ciocoiu reprezintă o casă mare cu
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Se aude un sunet de metal. CĂPITANUL SASU: (lovește încă o dată cu unealta) Am dat de ladă! Arnăutu se apleacă la un capăt al gropii și Sasu la celălalt și după câteva smucituri scot o ladă de metal pe care o pun pe iarbă. Cei doi boieri uită de cai, dau drumul la frâie și se reped lacomi s-o
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
soarelui.Caii păreau turbați, scoțând aburi în amurg. -La o parteee! se auzi vocea autoritară a unuia dintre călăreți. Talestri și prietenele ei se feriră în ultimul moment. Aela căzu în șanțul săpat de-a lungul potecii. Prințesa imediat se aplecă și o ajută să se ridice. -Ești bine, draga mea? întrebă Talestri, vădit marcată de incident. Ce oameni iresponsabili mai sunt și ăștia, tulbură o seară atât de frumoasă, într-un loc atât de liniștit. -Oamenii se mai și grăbesc
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
asemenea loc?! îl apostrofă Liliana pe soldatul care vorbise. E loc de popas! -Se vede că nu prea ați ieșit din cocioabă, răspunse, cu aroganță, celălalt soldat. Habar nu aveți de locurile astea. Nu e loc de pelerinaj, adăugă el, aplecându-și corpul spre Liliana și studiind-o cu atenție. Talestri, care până atunci doar privi și ascultă acest schimb de vorbe, se propti în fața Lilianei ca un zid de apărare. -Cred că ajunge pe ziua de azi, zise ea. -Oooo
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
Visul ce se-nfiripa. Caut pașii mei pierduți Într-o dulce primăvară, Dar acum necunoscuți Printre arbori se strecoară. E o seară de april, Totuși nu-i aceeași seară. Caut pașii mei pierduți Într-o altă primăvară. Țărm m-am aplecat în fața mării, în genunchi eu m-am lăsat și am simțit-o tandră, cu 'naltele ei valuri, făptura mea întreagă tânjea după un semn, tu n-ai știut, iubite, că depărtarea cheamă. îngenunchiată în nisipul cald speram să uit că
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
întoarcă acasă, în casa ei, să respire în voie, la distanță de toate aceste fețe zâmbitoare care-și vor continua clevetirile departe de urechile ei. Discuțiile între comeseni, aprecieri elogioase toate, ocoleau subiectul tabu. El circulă între cei cu privirea aplecată peste farfuria plină, mestecat cu gura închisă, scăpat printr-o singură vorbă rostită la întoarcerea discretă a capului către vecinul de alături. Aiala și Becky, cele două mame tinere, au părăsit masa rotundă, masa familiei, pentru cea de proiecție : amândouă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
tine! E lusine! Pruncul, însă, care atâta timp cât Emanuela a vorbit cu el, dădea semne că a adormit la loc, când aceasta a dorit să se îndepărteze de pătuț, a început să țipe, din nou, chiar mai tare. Emanuela s-a aplecat spre pătuț, cu intenția de a ridica băiețelul în brațe pentru a-l liniști. Atunci o mână i-a atins umărul. S-a întors, oarecum speriată, fiind foarte concentrată la cei doi copii, Daniela pe care o avea deja în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]