4,707 matches
-
să fugă din Berlinul de Est în cel Occidental. La 31 august 1961, autoritățile est-germane au început construirea Zidului Berlinului de jur împrejurul Berlinului Occidental, într-o încercare disperată de oprire a fluxului de fugari, tăind orașul în două și transformând partea apuseană a orașului într-o enclavă a Occidentului pe teritoriul comunist. Zidul a devenit un simbol al Războiului Rece și al divizării Europei. Scrisoarea de reconciliere a episcopilor polonezi către episcopii germani din 1965 a fost privită cu suspiciune în momentul
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
minerale, îndeosebi sulf, de unde este trimisă prin magistrale către localități și distribuită până la calorifere. De asemenea, energia electrică este obținută tot din resurse geotermale, prin folosirea căldurii și a aburilor”. Depresiunea Panonica, care în România include Banatul și vestul munților Apuseni, este bogată în zăcăminte geotermale. Județele Timiș, Arad și Bihor ar putea beneficia. În Timișoara există apă termala de până la 80 de grade Celsius. Conform unor calcule făcute de cei de la ADETIM, un foraj nou costa între 2-3 milioane de
Energie geotermică () [Corola-website/Science/304465_a_305794]
-
sacerdos", ca un adevărat reprezentant al lui Christos pe pământ. Autoritatea sa politică depășea limitele regatului sau, asupra occidentului și orientului. Prin asumarea demnității imperiale, Carol și-a arogat funcții de rege al neamurilor supuse și de conducător al creștinității apusene, acceptând titlul de împărat. Carol i-ar fi cerut mâna lui Irina, dar această a protestat. Succesorul ei, Nicephor I, a rupt în 803 orice legătură cu regele franc, care a răspuns prin ocuparea Dalmației și Veneției , aflate sub stăpânire
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea) din Roma. Prezența învățatului Alcuin (latină: "Alcuinus") la curtea imperială a stimulat transcrierea textelor vechi și introducerea limbii latine ca limbă literară, fapt determinant pentru evoluția ulterioară în istoria culturală a lumii apusene. Între anii 794 (moment în care Carol cel Mare începe construcția palatului de la Aachen) și 877 (anul morții lui Carol Pleșuvul) se poate remarca faptul că atât Carol cel Mare, cât și Ludovic cel Pios au simțit nevoia de a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
l-au ales că rege pe Carol cel Pleșuv, fiind uns la Orleans. Nu a mai acordat provincii fiilor săi, astfel, nobilii urmau să depindă de rege pentru obținerea favorurilor. Regatul franc s-a confruntat însă cu atacurile normanzilor din partea apuseană. Un fost aliat danez, Ragnar, a atacat Parisul în 845, unde a spânzurat 111 de prizonieri. Ragnar a fost mituit cu 7000 de livre de argint să se retragă. Atacurile și jafurile pe valea Senei și Loarei au crescut provocând
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a rimit Lotharingia, devenind o zona de dispută dintre Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul. După moartea lui Lothar al II-lea, posesiunile au fost împărțite de Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul, retrasand hotarele stabilite la Verdun între Francia apuseană și cea răsăriteană. Carol a luat Liege, Cambrai, Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul lui Ludovic Germanicul s-a stabilizat, fiind mai puțin dependent de facțiunile nobiliare, și a condus campanii împotriva
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul lui Ludovic Germanicul s-a stabilizat, fiind mai puțin dependent de facțiunile nobiliare, și a condus campanii împotriva slavilor, autoritatea să fiind respectată decât în Francia apuseană. S-a înfruntat cu probleme în Saxonia și Thuringia, aranjând alianțe matrimoniale pentru a păstra loialitatea nobiliilor. După moartea sa , fii săi au primit regiunile pe criterii etnice: Ludovic cel Tânăr-Franconia, Thuringia și Saxonia; Carloman-Bavaria; Carol cel Gros-Suabia și Raetia
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Pleșuv a ocupat însă Italia și s-a încoronat că împărat al Occidentului în 875, cu sprijinul papei Ioan al VIII-lea. S-a îmbolnăvit și a murit pe 6 octombrie 877. A urmat o perioada de instabilitate în Franca apuseană. Urmașii săi au acordat onoruri, domenii , abatii și comitate pentru a atrage fidelii, formându-se dinastii de deținători ereditari de funcții comitale, aristocrația devenind indispensabilă pentru menținerea puterii regale. Autoritatea regelui s-a diminuat, iar forțele locale s-au extins
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
s-a diminuat, iar forțele locale s-au extins și au devenit autonome. În final, succesiunea de regi minori sau neexperimentați au dus la stingerea dinastiei Carolingienilor. Cei doi regi încoronați de magnații regatului în 880, care au împărțit Francia apuseană: Ludovic al III-lea (Neustria) și Carloman (Aquitania) au murit la scurt timp. Carol cel Gros a reunificat nominal Francia Apuseană fără Provența, Francia răsăriteană și Italia, domnind că împărat din 881 până în 887. A fost obligat să abdice în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
au dus la stingerea dinastiei Carolingienilor. Cei doi regi încoronați de magnații regatului în 880, care au împărțit Francia apuseană: Ludovic al III-lea (Neustria) și Carloman (Aquitania) au murit la scurt timp. Carol cel Gros a reunificat nominal Francia Apuseană fără Provența, Francia răsăriteană și Italia, domnind că împărat din 881 până în 887. A fost obligat să abdice în adunarea de la Trier în 887 pentru că nu a făcut față atacurilor normanzilor. La apus de Rin, în luptele ce au urmat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
fidele lui Odo, că cărui putere a fost restituită în 895. În 897, Odo l-a recuoscut pe Carol drept urmaș la tron, în împrejurări neclare. Carol cel Simplu a avut o domnie lungă, familia carolingienilor revenind la tronul Franciei apusene. A fost marcată de o liniște relativă din partea aristocrației, de sedentarizarea normanzilor la gurile Senei, în teritoriul ce se va numi Normandia. Fiind învins lângă Chartres de Robert, fratele fostului rege Odo, ajutat de Richard Justițiarul, duce autonom, conte de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Păsărarul, iar apropierea regelui de ducele Burgundiei au dus la răcirea relațiilor dintre cele două părți și la un lung conflict după 937. După excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene a pierdut influență asupra Lotharingiei, în favoarea lui Otto I. După o domnie turbulentă, Ludovic a murit într-un accident. A fost urmat la tron de fiul sau, Lothar. În 956, Hugo a murit. Fii acestuia, Hugo și Odo au depus
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană). Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea, astăzi İznik, Turcia. Mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, chiar de la
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană 0, după ce au învins rezistența iugoslavă din sudul țării. Germanii au străpuns liniile corpului expediționar britanic și ale grecilor din regiunea Kleidi pe 11/12 aprilie și au înaintat spre sud și sud-vest. . În timp ce britanicii erau urmăriți în retragere spre
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
suferind însă pierderi foarte mari, aproximativ 4.000 de morți și răniți. În ziua următoare, datorită lipsei de comunicare dintre unitățile din defensivă și a incapacității comandanților aliați de a ține sub control situația, germanii au reușit să cucerească aeroportul apusean de la Maleme. După acest succes, germanii au transportat în Creta mii de soldați și numeroase provizii, reușind să cucerească controlul asupra vestului insulei. În același timp, vasele marinei britanice din zonă au suferit pierderi importante datorită atacurilor aeriene germane. După
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Kurt Student avea să numească insula Creta „mormântul parașutiștilor germani”, iar ocuparea insulei fiind o „victorie dezastruoasă”. Grecia a fost împărțită în trei zone de ocupație controlate de Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria. Germanii controlau Atena, Macedonia centrală, Creta apuseană, Milos, Amorgos și insulele din nordul Mării Egee. Bulgaria a anexat Tracia, Macedonia răsăriteană. Italia a ocupat restul țării. Italienii răspundeau de cea mai mare parte a teritoriului elen, în special de zonele rurale, care au fost de zonele în care
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
a inclus prevederile de amenajare a sistemului Drăgan-Iad corelându-se cu nevoile de apă ale câmpiei de vest, pe lângă cele ale municipiului Oradea. De asemenea, schema mai prevedea lucrări pentru alimentările cu apă potabilă și industrială ale centrelor miniere din munții Apuseni. Schema de amenajare elaborată de Paul Solacolu în cadrul planului de amenajare al bazinului Crișurilor, a constituit baza lucrărilor executate în deceniile următoare. Interesul său pentru bazinul Crișurilor nu s-a terminat însă cu elaborarea acestui plan. Dezvoltarea zonei Oradea necesita
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
o amenințare, iar Regatul Iugoslaviei, deși a mai făcut periodic presiuni pentru proclamarea unei „zone libere” la Salonic, a păstrat relații bune cu Grecia. În plus, ambele țări se simțeau amenințate de Bulgaria și revizionismul ei. Pretențiile bulgare asupra Traciei apusene a fost o amenințare continuă la adresa securității Greciei în deceniile al treilea și al patrulea. De aceea, atunci când la putere a venit Metaxas în 1936, s-au făcut planuri pentru reorganizarea forțelor armate naționale și pentru construirea unei linii fortificate
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
să răstoarne regimul. Frontul cu o lățime de aproximativ 150 km, se întindea pe un teren muntos accidentat, traversat de doar câteva drumuri. Munții Pindului împărțeau frontul în două teatre separate de luptă: cel al Epirului și cel al Macedoniei apusene. Planul italian de război cu codul "Emergenza G" presupunea ocuparea Greciei în trei faze. Prima fază era ocuparea Insulele Ionieine și a Epirului. Ar fi trebuit să urmeze, după sosirea unor contingente, străpungerea frontului în Macedonia apuseană și înaintarea spre
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
cel al Macedoniei apusene. Planul italian de război cu codul "Emergenza G" presupunea ocuparea Greciei în trei faze. Prima fază era ocuparea Insulele Ionieine și a Epirului. Ar fi trebuit să urmeze, după sosirea unor contingente, străpungerea frontului în Macedonia apuseană și înaintarea spre Salonic, ceea ce ar fi dus la ocuparea întregului nord al Greciei. Faza a treia era reprezentată de ocuparea restului țării. Se spera în plus ca Bulgaria să atace Grecia în Macedonia răsăriteană, ușurând astfel sarcina italienilor. Înaltul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Cartier General elen a pregătit Planul „IB” (Italia-Bulgaria), anticipând o ofensivă combinată italo-bulgară. Planul punea accent pe lupta de apărare a Epirului, cu o retragere graduală pe linia râului Arachthos-Metsovon-râul Aliakmon-Muntele Vermion, cu păstrarea posibilității unei ofensive limitate în Macedonia apuseană. Au fost concepute două variante ale defensivei din Epir, „IBa” - apărarea pe linia frontierei - și „IBb” - apărarea pe o linie mai retrasă. Alegerea variantei optime a fost lăsate la latitudinea comandantului local, generalul maior Charalambos Katsimitros. Un factor important al
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de către serviciile de spionaj a unor informații despre cea mai probabilă dată de declanșare a atacului italian. În zona principală de atac al italienilor erau mobilizate următoarele trupe grecești: în Epir - Divizia a 8-a infanterie, (mobilizată complet): în Macedonia apuseană - "Tmēma Stratias Dytikēs Makedonias" (Corpul de armată al Macedoniei apusene, inclusiv „Detașamenyul Pind”). În total, forțele grecești din regiune însumau aproximativ 35.000 de oameni, care puteau fi rapid întărite de unitățile din zonele de sud ale țării. Grecii aveau
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
probabilă dată de declanșare a atacului italian. În zona principală de atac al italienilor erau mobilizate următoarele trupe grecești: în Epir - Divizia a 8-a infanterie, (mobilizată complet): în Macedonia apuseană - "Tmēma Stratias Dytikēs Makedonias" (Corpul de armată al Macedoniei apusene, inclusiv „Detașamenyul Pind”). În total, forțele grecești din regiune însumau aproximativ 35.000 de oameni, care puteau fi rapid întărite de unitățile din zonele de sud ale țării. Grecii aveau un ușor avantaj în domeniul infanteriei (3:2) și al
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
diviziei a fost forțat să ordone retragerea spre Konitsa. Retragerea italienilor a durat până pe 13 noiembrie, când toată zona de frontieră a fost curățată de italieni, iar „Bătălia Pindului” s-a încheiat cu o victorie completă a elenilor. În Macedonia apuseană, dată fiind inactivitatea italienilor, grecii au hotărât să transfere trupe în Epir (Corpul al III-lea cu diviziile 10 și 11 de infanterie și o brigadă de cavalerie). S-a hotărât ca să se organizeze un atac în Albania, care din
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul al III-lea, întărite continuu cu unități din tot nordul Greciei, au lansat un atac pe 14 noiembrie pe direcția Korytsa. După lupte grele pe linia fortificată italiană, grecii au reușit să străpungă frontul pe 17 noiembrie, cucerind
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]