6,475 matches
-
pentru simplul motiv că e mort, de modificările ulterioare; cu alte cuvinte, Însușirile sale, deci Înregistrarea condițiilor de mediu de atunci, se conservă. Nu ne rămâne decât să analizăm, În mod adecvat, lemn crescut În diferite epoci ale vieții unui arbore, evident Încă viu și sănătos. Dar, asta depășește cadrul acestui capitol, fie și pentru faptul că necesită un experiment. Ce pot spune, mai bine zis bănui, e că În centrul trunchiului lemnul e mai reducător decât spre periferie deși, dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În natură; cu miel, ouă roșii, cozonac și toate celelalte. Vor rămâne resturi. Vă rog să mă credeți, aceeași cantitate de energie se consumă și pentru a azvârli o sticlă goală, și nu de puține ori luând drept țintă un arbore, și pentru a o pune Înapoi În portbagaj pentru a o abandona acolo unde trebuie. La fel, o hârtie, chiar dacă e biodegradabilă à la longue căci, pe termen scurt, e inestetică. Ultima variantă, căratul Înapoi, pune Însă În operă o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că, atunci când ieșim În natură, mai mult decât orice, rezonăm la formele de viață: admirăm Întotdeauna un arbore ori un animal și mai rar formele de relief, care necesită poate o mai adâncă Înțelegere; nivelul negentropiei lor e mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea mai umilă plantă ori animal, păpădia ori albăstrița
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sau poate tocmai de asta, s’a lăsat păcălit de plante: deși le consumă semințele, le asigură perpetuarea, cultivându-le... Mă opresc aici, deh! Timpul. Dar ne vom reîntâlni săptămâna viitoare. “Radiosfera”, 18 septembrie 1995, ora 12,13 48. Un arbore numit Prometeu Alte câteva minute Îmi stau astăzi la dispoziție pentru a continua emisiunea trecută. Dar, mai Întâi, un scurt rezumat al acelui capitol anterior. Arătam deci că planta realizează o acumulare de rezerve energetice concretizate Într’o serie de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
costă mai mult, fiind Însăși suportul nostru. Personal, nu doresc să mă sinucid, chiar dacă aș fi apoi Învelit În aur, precum Tutankamon. Sau În dolari... Viața e rotundă. Doar moartea nu e. “Radiosfera”, 9 octombrie 1995, ora 12,27 51. Arborele, un prieten trădat Abia Întors dintr’un turneu de vreo 10 zile, În care am participat la trei simpozioane și o predare de contract, plus câteva nopți În tren, mai-mai să numi mai recunosc motanul, Între timp binișor Împlinit; dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de actele sale sau poate egocentric. Iertați-mi o oarecare tendință spre metafizic, dar Încercând să pătrunzi lucrurile ajungi inevitabil acolo, dar am Încercat să văd mai mult În acel copac. Anume, un străvechi arhetip sau dacă vreți un simbol − arborele cosmic − comun tuturor cultúrilor ariene, chiar dacă diferă specia: la indieni e un smochin, la celți stejarul, la germani teiul − iar Eminescu, cu cultura sa germană, nu putea adora alt arbore −, la scandinavi frasinul și, În sfârșit, la noi, bradul. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
copac. Anume, un străvechi arhetip sau dacă vreți un simbol − arborele cosmic − comun tuturor cultúrilor ariene, chiar dacă diferă specia: la indieni e un smochin, la celți stejarul, la germani teiul − iar Eminescu, cu cultura sa germană, nu putea adora alt arbore −, la scandinavi frasinul și, În sfârșit, la noi, bradul. Dar, Întotdeauna el e prezent În legendele Europei și ale unei bune părți a Asiei, cu rădăcinile În cer și vârful pe pământ. Ne poate spune asta ceva În obișnuitul spirit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mele? Desigur. Ar trebui astfel să vedem o altă ierarhie În natură, anume prevalența Cosmosului asupra Pământului, În fapt doar o parte componentă a primului, dar și a Terrei asupra omului, și el doar o parte componentă. Și astfel, simbolul arborelui lumii Își trage seva la fel cum realitatea, adică Terra, Își trage energia, din Cosmos. Simbolismul merge mai departe: vârful arborelui simbolic, Îndreptat spre pământ, indică sensul În care acesta asigură un flux, de altminteri real. Întreaga biosferă, cu civilizația
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
parte componentă a primului, dar și a Terrei asupra omului, și el doar o parte componentă. Și astfel, simbolul arborelui lumii Își trage seva la fel cum realitatea, adică Terra, Își trage energia, din Cosmos. Simbolismul merge mai departe: vârful arborelui simbolic, Îndreptat spre pământ, indică sensul În care acesta asigură un flux, de altminteri real. Întreaga biosferă, cu civilizația umană cu tot, depinde, mai mult decât ne putem imagina, de felul În care planta Își Îndeplinește rolul, acela de “ștecher
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției, o parte componentă sau, dacă vreți, o unealtă și nicidecum un stăpân al naturii. Iar răzvrătirea sa nu va rămâne nepedepsită. À propos: a plantat, vreunul dintre acei alergici, alt arbore În locul celui tăiat? Aș vrea să cred ca da, numai că eu sunt adesea prea optimist. O definiție, dintre multe, a democrației sună că ea e dreptul de a face orice nu dăunează altuia. Și așa, Încercarea mea reportericească a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
democrației sună că ea e dreptul de a face orice nu dăunează altuia. Și așa, Încercarea mea reportericească a eșuat În fața analistului unui fenomen, fiind nevoită a ajunge la concluzii. Dacă Într’adevăr paralela mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a degrada, subliniez, conștient, e veche. Să ne reamintim de alchimie, ale cărei Începuturi sunt În epoca elenistică; a transforma metalul comun În metal
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a mediului? Nu de altele dar, conform motto-ului simpozionului, un proverb al pieilor roșii, “Pământul nu este o moștenire de la părinți, ci este un Împrumut de la copiii noștri”. “Radiosfera”, 16 octombrie 1995, ora 12,44 52. Frumusețea și suferința arborelui citadin Socoteala de acasă nu se potrivește ce cea de la târg, lucru de care m’am convins Încă o dată recent. Răsuflam ușurat că am mai pregătit o emisiune În continuarea suitei de pseudoreportaje pe care am Început-o deunăzi, când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sol, necesită mult oxigen. Dacă solul e acoperit cu asfalt, accesul oxigenului e grav limitat. Ca urmare, În solul acoperit nu se poate dezvolta o biocenoză heterotrofă suficient de bine reprezentată pentru a face față modificărilor induse În sol de către arbore. Consecința directă este libertatea arborelui de a dispune În voie de sol, reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
solul e acoperit cu asfalt, accesul oxigenului e grav limitat. Ca urmare, În solul acoperit nu se poate dezvolta o biocenoză heterotrofă suficient de bine reprezentată pentru a face față modificărilor induse În sol de către arbore. Consecința directă este libertatea arborelui de a dispune În voie de sol, reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biocenoză heterotrofă suficient de bine reprezentată pentru a face față modificărilor induse În sol de către arbore. Consecința directă este libertatea arborelui de a dispune În voie de sol, reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât va acționa toată iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât va acționa toată iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol oxidat, capabil a-i stimula deșteptarea. Deși așa ceva voi discuta la primăvară, Îmi permit o avanpremieră, arătând că dacă solul e acoperit cu asfalt, prin lipsa oxigenului, biocenoza heterotrofă a solului nu-și va putea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sol oxidat, capabil a-i stimula deșteptarea. Deși așa ceva voi discuta la primăvară, Îmi permit o avanpremieră, arătând că dacă solul e acoperit cu asfalt, prin lipsa oxigenului, biocenoza heterotrofă a solului nu-și va putea Îndeplini complet rolul. Desigur, arborele se va trezi mai târziu. Dacă ar fi numai asta, mai treacă-meargă. Dar reacția organismelor e Încă mai complexă, iar acum voi mai discuta numai un singur aspect. Anume, odată cu modificarea temperaturii se schimbă și preferințele organismelor. Dacă solul e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
le privește, organismele heterotrofe vor prefera, În această situație, un sol mai oxidat, ceea ce, așa cum am aflat mai Înainte, nu au. Deci activitatea lor de iarnă va fi, Încă o dată, diminuată. Una peste alta, prin grăbirea repausului și Întârzierea trezirii, arborele Încorsetat În asfalt trăiește mai puțin, zilele lui, adică perioadele de vegetație, fiind mai scurte decât cele ale confraților săi liberi; poate de asta ei au mai multe scorburi, adică răni nevindecate. Ce să mai spun când același lucru, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
respectate și, desigur, În prealabil cunoscute. Pentru că, ca și În viața socială, necunoașterea unei legi nu-l absolvă pe contravenient de sancțiune. Ceea ce am discutat astăzi pare poate banal. Unii vor Întreba, ridicând din umeri: ce-mi pasă mie dacă arborele de peste drum o duce bine ori rău? Am și așa destule pe cap. Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Am și așa destule pe cap. Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o pot simți au datoria s’o spună. Și totuși, arborelui nu-i trebuie decât puțin oxigen la rădăcină. “Radiosfera”, 23 octombrie 1995, ora 9,46 53. Natura se lasă copiată Continuând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o pot simți au datoria s’o spună. Și totuși, arborelui nu-i trebuie decât puțin oxigen la rădăcină. “Radiosfera”, 23 octombrie 1995, ora 9,46 53. Natura se lasă copiată Continuând turneul pe care Încerc, acum a doua oară, a-l evoca, am poposit două zile la Timișoara; nu pentru că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că are viitor. Adică “călătoria” speciilor În afara arealului lor, un turism favorizat de om dar nu spre binele naturii. La asta vă fac astăzi, cu voia domniilor voastre sper, părtași. Și acum, știrea: În lunca Prutului se plantează frasin de Pennsylvania, arbore cu multe calități, ca orice vine din America... Așa o fi oare? Tot de acolo a venit și gândacul din Colorado și filoxera. Nu că am ceva Împotrivă, ci pun o Întrebare: s’a făcut, anterior deciziei, un studiu al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În fața mușchilor și acestora În fața lichenilor, Înmulțind morții și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În vârful muntelui, la două mii de metri, ori e doar stâncăria de câteva zeci de metri Înălțime de care vorbeam deunăzi ori, În sfârșit, din ținuturile arctice chiar. Dar preferă și arborii, indiferent de altitudinea la care aceștia trăiesc, căci arborele, ca orice ființă, e un producător de negentropie, evident În dauna mediului exterior. Și preferă și construcțiile, negentropice și ele prin informația imprimată În ele de om. Deci, determinantă nu e altitudinea, ci doar suportul negentropic ce le aduce aminte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]