13,008 matches
-
și folosirea lui ca obiecte de cult pînă cînd Za-molxe în secolul Vl î.e.n., a interzis folosirea aurului, dovedind încă odată că chiar dacă au lipsit informațiile scrise de la greci sau romani, ne-am dus existența pe glia străbună și probele arheologice o confirmă, dar ele nu sînt puse în răbojul timpului pentru că plăsmuitorii de meserie au alte socoteli cu adevărul. Un conducător care purta la gît asemenea mesaj înseamnă că avea probleme și le rezolva îndepărtînd răii și relele din glia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
î.e.n. iar el a văzut la Pergam un text unde se povesteau aceste fapte, adică chiar ce spune tăblița lui boero Biseto l, ținută la popreală de canalii și trădători. Dar informațiile de pe această tăbliță sînt confirmate chiar de descoperirile arheologice făcute în țara noastră dar analizate numai după dogma latrinității din care sigur iese numai duhoare. Tezaurul de la Agighiol, județul Tulcea descoperit în anul 1931 într-un mormînt de înhumare cu două camere și presupus a fi de origine getă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
punct de vedere administrativ și juridic) administrativ (economic, politic, militar și administrativ) administrativ (din punct de vedere politic, administrativ) agricol alimentar anatomic anatomic (din punct de vedere anatomic, fiziologic) anestezic antidoping antreprenorial (din punct de vedere investițional, cât și antreprenorial) arheologic arhitectonic arhitectonic (din punct de vedere istoric și arhitectonic) artistic artistic (din punct de vedere artistic, cât și regizoral) bacteriologic bilateral biochimic biologic biologic (din punct de vedere chimic și biologic) biologic (din punct de vedere chimic, cât și biologic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pe pământ”, „urmaș al apostolului Petru”. De exemplu, ambrozie (340-397) reușește să sintetizeze puterea și autoritatea lui Petru prin formula „ubi Petrus, ibi Ecclesia”. „între 1939 și 1950, din ordinul Papei Pius al XI-lea, au fost inițiate chiar săpături arheologice sub catedrala Sf. Petru, în vederea dezvăluirii mormântului «întâiului Papă», cum este considerat apostolul Petru, și «primus inter pares».”; b) dogma infailibilității papei. A fost proclamată în 1870 de conciliul vatican i. Conform acestei dogme, cuvintele rostite de la amvon de către Papă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu ajutorul trasorilor asimilarea fosfaților, procesul de fotosinteză. În medicină, radiocobaltul, 60Co, radiofosforul, 32P, iodul radioactiv, 131I sunt folosiți în cercetările asupra cancerului și a terapeuticii sale. În arheologie cu ajutorul radiocarbonului, 14C, se poate stabili vârsta unor substanțe minerale, roci, obiecte arheologice. 32 9. Sistemul periodic La baza sistemului periodic stă în prezent, geneza sistemului periodic, adică elementele care apar în acest sistem pe măsura completării subnivelelor și respectiv a nivelelor energetice cu electroni. Un element se deosebește de alt element prin
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
cuvintele de laudă, de mulțumire și de recunoaștere din partea studenților, printre care se numără și Ghenuță Coman, fiul satului care participase activ în echipele studențești, acel Ghenuță Coman care chiar însuși face obiectul altei cărți pentru implicarea ulterioară în descoperirile arheologice din zonă, dar și prin contribuția la întemeierea Muzeului Județean Vaslui. Din păcate, paginile acestei mărturii sunt mai puțin lizibile așa ca a fost nevoie de o transcriere atentă sub lupă (vezi pagina următoare - 96). Deși textul acesta este semnat
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93473]
-
Tulcea, absolvindu-l la Galați (1900). Student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București, secția filologie clasică (1901-1904), deține și funcția de asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, participând la lucrări și călătorii cu scop arheologic. Debutează cu proză în „Adevărul” (1903), apoi continuă și cu articole la „Literatură și artă română”, „Românul literar și politic”, unele texte fiind adunate în primul său volum, Scene din viața dobrogeană, apărut în 1905. Din acest an își continuă
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
numeroase manuale de istorie (pentru învățământul secundar) și cursuri de antichități greco-romane, de ceramică greacă, de istoria civilizației ș.a., între care și Istorie și politică militară (1922), curs predat la Școala Specială de Infanterie. La aceasta se adaugă importante inițiative arheologice - participarea la săpături, conducerea unor șantiere în Dobrogea și Bucovina -, de asemenea înființarea Muzeului de Antichități din Iași și a revistei „Artă și arheologie” (1927- 1937), al căror director a fost, incluzând în sumarul publicației colaborări ale unor personalități franceze
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
comunicări la L’Academie des Beaux-Arts din Paris, iar după 1931 a predat cursuri la École des Hautes Études și la Sorbona. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1922) și al mai multor academii și societăți de studii arheologice din Europa, membru corespondent al Academiei Române (din 1936), fiind distins cu Legiunea de Onoare, oferită de Republica Franceză, și cu Steaua României. T. își începe activitatea științifică în 1905 cu un studiu comparativ între Poema lui Gheorghe Palamide despre viața
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
traducând-o, în proză, cu titlul Istorie cuprinzând toate faptele, vitejiile și războaiele prea strălucitului Mihai Voevod, o versiune corectă, dar în limbaj actualizat. Tot din această perioadă datează și preocuparea de a da formă literară propriilor experiențe sau cunoștințelor arheologice și istorice. Volumul Scene din viața dobrogeană reunește povestiri fie rurale, fără acțiune, cam idilice, în care sunt abia schițate câteva personaje (La cișmea), fie din alt mediu social, mai agitat, cu oameni orbiți de patimă și băutură, apăsați de
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic în întreaga gamă a simțimintelor și a culturii sale.” La nunta Uraniei din Callatis, Dionysopolis sub aripa morții, Axiopolis, Mucapor ș.a. sunt literaturizări doar pe alocuri interesante. Grija (arheologică) pentru descrierea locurilor, costumelor, comportamentelor este mai mare decât cea pentru echilibrul narațiunii, unde abundă inserții de texte din autori antici puse în gura personajelor sau alocuțiuni în același stil. Imaginate a trăi drame cu înalte înțelesuri etice, patriotice, mai
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
dobrogean, „Ovidiu”, 1906, 11-12; At. M. Marienescu, „Scene din viața dobrogeană”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXVIII, 1905-1906; Mihail Dragomirescu, „Mina Frunză”, CVC, 1907, 7; A.D. Xenopol, Lucrările d-lui O. Tafrali, NRR, 1914, 11; O. Tafrali, Critica operelor arheologice și istorice, Iași, 1921; Scarlat Struțeanu, „Urmărind idealul”, „Viitorul”, 1922, 4 152; Giorge Pascu, O(restie) Tafrali, „Arhiva”, 1922, 4; Petre Constantinescu-Iași, „Îndrumări culturale”, „Arhiva”, 1928, 1; i.c. [Ion Călugăru], „Idylle din viața antică”, VRA, 1935, 391; M. Jakotă
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
lui Mihail Moxa și manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
că Buddha a fost o persoană istorică care mai tîrziu a fost divinizată. Această poziție este confirmată și de opiniile unor autori deveniți clasici în domeniu precum Rhys Davids, H. Oldenberg, Prischel, A. David și R. Grousset. De asemenea, descoperirile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea pot proba fără nici o îndoială existența reală a lui Buddha. Informațiile pe care le avem despre viața și învățătura Iluminatului provin în principal din textele buddhiste canonice și necanonice. Dintre acestea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în curând, Măyă a plecat de la palatul soțului ei spre casa părintească, cu intenția de a naște acolo, însă nu a mai reușit să ajungă și a născut în parcul Lumbīnī, astăzi orașul cu același nume, la porțile Kapilavastului. Cercetările arheologice atestă faptul că Buddha este un personaj istoric și că el s-a născut la Lumbīnī. În 1895 a fost descoperită în această localitate o coloană comemorativă ridicată de împăratul Aśoka în anul 249 î. Hr. care avea următoarea inscripție: „Când
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
istoric” a informațiilor obținute din acest tip de surse. De ce Însă ar putea fi considerată memoria o sursă mai puțin credibilă decât altele? Potrivit lui Paul Ricoeur, pentru un istoric, totul poate deveni document, de la ruinele scoase la iveală prin săpăturile arheologice și alte vestigii până la informațiile cele mai diverse și frapante, precum mercurialele, curbele de prețuri, registrele parohiale, testamentele, băncile de date, statisticile etc. Prin urmare devine document tot ceea ce poate fi interogat de istoric cu intenția de a găsi o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
permanent, nu temporar (pentru că despre acestea se știe că au existat) de la noi și alte popoare. Sunt lucrări referitoare la materiale etnografice. Rugămintea mea ar fi să Întrebați voi pe dl. Ursulescu 247 și Emandi 248 dacă În cercetările (săpăturile) arheologice s-au descoperit locuințe cu plan circular. Adică aș vrea să văd dacă această tehnică și plan de construcție vin de undeva mai din urmă sau și-ar avea 247 Dr. Nicolae Ursulescu, lector universitar, arheolog. Mulți ani În funcție
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
muzeograf, arheolog, doctorand, În funcție la Muzeul Județean Suceava. Autor a numeroase cărți și studii istorice. 762 alte explicații. Eu v-am scris vouă povestea mai pe larg să știți În legătură cu ce aspect doresc doar niște trimiteri bibliografice pt. materiale arheologice. Nu am urmărit de la Început În literatura de specialitate (arheologie) acest aspect și acum nu mai am vreme să reiau totul. Or, specialiștii arheologi de la Suceava trebuie să cunoască această chestiune și aș ruga să notați doar unde găsesc referiri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi fost, năstrușnicia moșului Vizitiu (așa Îl chema) de la Probota să fie de inspirație locală și de moment. și Încă o chestiune: am văzut Într-un program de la o sesiune de comunicări că dl. Ursulescu are o lucrare despre cercetările arheologice de la Hârtop. De altfel, când am fost la Iași În nov., mi-a spus că a făcut cercetări la Hârtop. Ard de nerăbdare să citesc această lucrare. Probabil Încă nu e publicată! Aș ruga pe Jenel să-l roage să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vor fi de folos. Acolo se afla și un răvaș de la Radu Vulpe 379. 376 Profesoară, originară din Basarabia, vară a poetului Alexe Mateevici; soția scriitorului Constantin Sturzu din Rotopănești, jud. Suceava (Gazetar, cercetător În domeniul istoriei, cu susținute preocupări arheologice În jud. Bacău). 377 Ovidiu Papadima, critic și istoric literar, folclorist; născ. În 23 iunie 1909. Din opera sa: O viziune românească asupra lumii, 1941; Neam, sat și oraș În poezia lui Octavian Goga, 1942; Poezie și cunoaștere etnică, 1944
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de obiectat: a.) Drumuri, căi ferate și canalizarea; b.) Îndiguiri, irigațiuni și regularea cursurilor râurilor; c.) Secarea sau asanarea terenurilor mlăștinoase sau inundabile; d.) Lucrări în legătură cu apărarea țării; e.) Munci agricole; f.) Plantațiuni și întocmiri în parcuri naționale; g.) Săpături arheologice; h.) Reconstrucția regiunilor bântuite de cutremur, incendii sau inundații; i.) Marcarea sau crearea de poteci și construirea de adăposturi; j.) Delimitarea proprietăților prin semne de hotare vizibile și bine întreținute; k.) Servicii de asistență sau Crucea Roșie. Art. 11 - Lucrările
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
reconstituirii pe această cale a unor perioade arhaice din istoria locuitorilor Daciei. Lucrarea, aproape unanim contestată de specialiști, reprezintă o încercare - impresionantă prin dimensiuni și erudiție, ca și prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul tradițiilor populare sau al urmelor arheologice (reale sau „descoperite” de imaginația istoricului), vechea civilizație a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei. Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizației ante-elene” și al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice” ale imperiului sunt identificate
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
în cultura română, a avut conștiința valorii filologice a textelor vechi și a prețuit savoarea stilului arhaic, sprijinea argumentarea istorică cu observații lingvistice. Spirit romantic, el nu separa istoria de literatură, cerându-i „espresiune”, „perspectivă”, „culori”, dimensiune epică (Conceptul studiilor arheologice în legătură cu istoria universală și a românilor). O contribuție prin bogăția informațiilor este studiul Desțărarea lui Petru Vodă Rareș, la care lucrase - se pare - patru ani. Prodigioasă a fost editarea de documente și izvoare istorice, domeniu în care Hasdeu își depășea
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
în studierea civilizației clasice, în particular în ceea ce privește cultură și artele. A devenit doctor în științe istorice, în 1977, cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului Numismatic al Academiei R.S. România. Urmează o carieră în domeniul muzeistic și al cercetării vestigiilor arheologice : șef de secție la Muzeul de Arheologie din Constantă în 1961-1962, ulterior cercetător științific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, iar din 1975 cercetător în cadrul Direcției Patrimoniului Cultural Național, până la desființarea acesteia, în 1977. Cu dârzenia și tenacitatea ce
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]