4,412 matches
-
Sfântul Rupert pe locul unei biserici din Antichitatea târzie originară din perioada Primei creștinări săvărâșită de Severin de Noricum. Înființarea mănăstirii a fost menită să organizeze lucrarea misionară în Alpii Estici. Până în 987 funcția de stareț a fost deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru a fost cunoscută prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Până în 987 funcția de stareț a fost deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru a fost cunoscută prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea filială instituită recent la Admont din Marca de Stiria. În secolul al XV-lea, mănăstirea a adoptat Reformele de la Melk. În 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea benedictină
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea filială instituită recent la Admont din Marca de Stiria. În secolul al XV-lea, mănăstirea a adoptat Reformele de la Melk. În 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea benedictină din Salzburg, care până la dizolvarea ei în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
biserică construită pe fundația unui turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690. Timp de secole, călugării au fost independenți de arhiepiscopul local, subordonându-se doar Papei. În 1800 și 1809/1810 mănăstirea a fost ocupată și profanată de către trupele franceze, apoi în 1813 de către bavarezi. După Anschluss-ul din 1938 călugării au fost alungați din nou, urmând să se construiască acolo un
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
(n. 31 mai 1732, Viena - d. 20 mai 1812, Viena) a fost ultimul principe-arhiepiscop de Salzburg, reprezentant al iluminismului catolic german ("katholische Aufklärung"), cunoscut și datorită angajării lui Wolfgang Amadeus Mozart ca muzician. Arhiepiscopul Colloredo a fost un adept al reformelor în sens iluminist, pe care le-a promovat în Arhiepiscopia de Salzburg. Scopul lui Colloredo a fost acela de a face din Salzburg un teritoriu model pentru Sfântul Imperiu Roman, un cap de
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
ar putea fi prevenit. Săpate în pereții de stâncă de deasupra Cimitirului Sf. Petru se află chilii creștine timpurii, numite "Katakomben" (catacombe), datând din preajma anului 700 și care nu au fost însă niciodată locuri de înmormântare. Deja din perioada 1137-1143 arhiepiscopul de Salzburg a construit prin munte ramura "Stiftsarm" a canalului Almkanal, în scopul de a aduce apele în oraș. Acest sistem timpuriu de galerii poate fi vizitat în timpul sărbătorii "Almabkehr" ce are loc anual în luna septembrie. Poarta orășenească "Sigmundstor
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
poate fi vizitat în timpul sărbătorii "Almabkehr" ce are loc anual în luna septembrie. Poarta orășenească "Sigmundstor" (colocvial "Neutor"), un tunel lung de 131 m cu portaluri elaborate în stil baroc, a fost construită prin munte în anii 1764-1766, la porunca arhiepiscopului Sigismund von Schrattenbach; el este astăzi unul dintre cele mai vechi tuneluri stradale din Europa Centrală. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost construite în munte mari adăposturi antiaeriene. După 1970 unele dintre acestea au fost lărgite și
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
, cunoscută și sub numele de Frauenkirche (numele întreg este "Dom zu Unserer Lieben Frau"), este o biserică din München, capitala landului Bavaria, care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de München și Freising și scaun al arhiepiscopului. El este un punct de reper, fiind considerat un simbol al capitalei bavareze. Turnurile bisericii sunt foarte vizibile, din cauza limitelor de înălțime locale. În urma unui referendum local, administrația orașului a interzis construirea în centrul orașului de clădiri cu o înălțime
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
cu vântul. După ce și-a pierdut complet cumpătul, el i-a luat pe oaspeți practic cu asalt, uitând de vântul care continua să bată în jurul bisericii până în ziua când diavolul va reveni să-l ridice din nou! Cripta conține mormintele arhiepiscopilor de München și Freising și ale unor membri ai dinastiei Wittelsbach:
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
nouă armată, pe care a condus-o personal în Italia, cucerind Pavia câteva luni mai târziu. Ca parte a planurilor de a integra Lotharingia în posesiunile Franciei de est, domnia lui Zwentibold a fost impusă de tatăl său, susținută de arhiepiscopii Herman I de Köln și Ratbod de Trier, împotriva rezistenței nobilimii locale. Dat fiind că el a sprijinit populația de rând prea mult, a început să atragă adversitatea la puîină vreme. El lupta împotriva nobililor nesupuși atunci când tatîl său, Arnulf
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună. Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900. Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
a luat poziția de abate laic, care i-a acordat drepturile asupra veniturilor acelor moșii. Căsătoria sa cu Adela, fiică a regelui Robert I al Franței i-a adus posesiunea asupra comitatului de Meaux. În 922, atunci când Seulf a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea lui Herbert acesta i-a promis posibilitatea de a-l numi ca succesor al său. În 923, contele Herbert a luat îndrăzneața măsură de a-l reține ca prizonier pe regele
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
vreme de încă 4 ani. Însă după moartea lui Carol din 929, Raoul a întreprins un nou atac asupra Laon în 931, apărat cu succes de către Herbert. În același an, regele a pătruns în Rheims și l-a înfrânt pe arhiepiscopul Hugo, fiul lui Herbert. Ca urmare, Artaud a devenit noul arhiepiscop de Reims. În continuare, pe parcursul a trei ani, Herbert al II-lea a pierdut Vitry, Laon, Château-Thierry și Soissons. Intervenția aliatului său, Henric I "Păsărarul", regele Germaniei, i-a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
929, Raoul a întreprins un nou atac asupra Laon în 931, apărat cu succes de către Herbert. În același an, regele a pătruns în Rheims și l-a înfrânt pe arhiepiscopul Hugo, fiul lui Herbert. Ca urmare, Artaud a devenit noul arhiepiscop de Reims. În continuare, pe parcursul a trei ani, Herbert al II-lea a pierdut Vitry, Laon, Château-Thierry și Soissons. Intervenția aliatului său, Henric I "Păsărarul", regele Germaniei, i-a permis să își recupereze stăpânirile (exceptând Rheims și Laon) în schimbul supunerii
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
de Normandia împotriva regelui Ludovic al IV-lea, care i-a conferit comitatul de Laon lui Roger al II-lea, fiul fostului conte Roger I, în 941. Herbert și Hugo cel Mare au recuperat Rheims și l-au capturat pe arhiepiscopul Artaud. Hugo, fiu lui Herbert, a fost restaurat ca arhiepiscop. Încă o dată, medierea din partea regelui Germaniei, de această dată Otto I "cel Mare" din Visé, din apropiere de Liège, din 942 a condus la normalizarea situației. Herbert al II-lea
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
a conferit comitatul de Laon lui Roger al II-lea, fiul fostului conte Roger I, în 941. Herbert și Hugo cel Mare au recuperat Rheims și l-au capturat pe arhiepiscopul Artaud. Hugo, fiu lui Herbert, a fost restaurat ca arhiepiscop. Încă o dată, medierea din partea regelui Germaniei, de această dată Otto I "cel Mare" din Visé, din apropiere de Liège, din 942 a condus la normalizarea situației. Herbert al II-lea a murit în 23 februarie 943 la Saint-Quentin (capitala comitatului
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
adoptat de regii englezi Ștefan și Henric al II-lea. Căsătoria formală a avut loc la 27 august 1172 la Catedrala Winchester, când Henric a fost încoronat rege al Angliei pentru a doua oară, de data asta împreună cu Margareta, de către arhiepiscopul de Rouen.
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]
-
astăzi drept „Basilica Roșie” (în turcă ¨Kızıl Avlu¨), situat la circa 1 km la sud de Acropole, având coordonatele: 39 7' 19" N, 27 11' 1" E. În anul 92 d.Hr., în acest templu a murit Sfântul Antipa, primul arhiepiscop al Pergamului, numit din porunca Sfântului Ioan, unul dintre cei 12 apostoli. El a căzuta victimă a unei încleștări timpurii dintre adoratorii zeiței Serapis și primii creștini. Potrivit legendei, o mulțime furioasă l-a ars de viu pe Sfântul Antipa
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
a fost mult timp considerată ca fiind cea mai veche mănăstire. De la fondare și până în 1130 a fost mănăstire benedictină, iar din 1130 mănăstirea augustiniană. Construirea unei basilici noi în stil romanic, cu trei abside, a fost finalizată în 1158. Arhiepiscopul de Salzburg a înființat în 1215 Episcopia de Chiemsee, dar episcopul de Chiemsee a avut reședința în palatul Chiemseehof din Salzburg. Mănăstirea augustiniană a fost catedrala Episcopiei de Chiemsee. Ea era condusă de un prepozit, care a deținut din 1218
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
(n. 1745, Varșovia - d. 16 ianuarie 1812, Obroszyn) a fost un preot catolic polonez, care a îndeplinit funcțiile de episcop auxiliar (1783-1797) și apoi pe cea de arhiepiscop de Lemberg (1797-1812). De asemenea, a fost rector al Universității din Lemberg în anii 1800-1801. A fost fiul lui Antoni Kicki de Kitek și al Mariannei de Przymanowskich. În 1778 a devenit canonic de Chełm. A fost numit la 18
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]
-
Mariannei de Przymanowskich. În 1778 a devenit canonic de Chełm. A fost numit la 18 iulie 1783 ca episcop auxiliar al Arhidiecezei de Lemberg și episcop titular de Soli. El a fost hirotonit ca episcop la 30 ianuarie 1785 de către arhiepiscopul Ferdynand Onufry Kicki de Lemberg. În 1789 a devenit vicar general al Arhidiecezei de Lemberg. După moartea la la 1 februarie 1797 a lui Ferdynand Onufry Kicki, el a fost numit la 18 decembrie 1797 în funcția de Arhiepiscop de
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]
-
de către arhiepiscopul Ferdynand Onufry Kicki de Lemberg. În 1789 a devenit vicar general al Arhidiecezei de Lemberg. După moartea la la 1 februarie 1797 a lui Ferdynand Onufry Kicki, el a fost numit la 18 decembrie 1797 în funcția de Arhiepiscop de Lemberg. Începând de prin anul 1800 a fost ales ca senator. În anii 1800-1801 a îndeplinit funcția de rector al Universității din Lemberg. În 1807 a anunțat bulă papală prin care Bazilica din Kielce a fost ridicată la statutul
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]
-
În anii 1800-1801 a îndeplinit funcția de rector al Universității din Lemberg. În 1807 a anunțat bulă papală prin care Bazilica din Kielce a fost ridicată la statutul de catedrală. El a fost principalul consacrator al lui Jan Jakub Szymonowicz (arhiepiscop armeano-catolic de Lemberg, 1 martie 1800) și consacrator al lui Ferdynand Ciechanowski (episcop greco-catolic rutean de Chełm, 8 octombrie 1810). A murit la 16 ianuarie 1812, în Obroszyn.
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]