5,033 matches
-
lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor Părea o amintire prin viața-mi arsă, faldă, Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n demonii sufocați în veșmânt. Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea de genune, peste acest pământ mai arde o torță de gând. O, Doamne Ștefane, înger de veac, e sărbătoare în inimi și atâta iubire. Privește la orizonturi, prin temple mai zac arsele vânturi din vitejeasca-ți plutire, e un semn că noi mai trăim și păcatele sunt multe pe-o viață. Dar istoria, Ștefane, din care venim e ngenuncheată peste-o tăcere de gheață, când văile ți aud din nou suflarea, când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare Și ploaia-mi înalță ochii arși de veri Prin stelele de gânduri și n murmur de-osanale M-aș logodi frenetic în sufletul de CER, Să simt cum a mea iubire m-așteaptă sub pământ Din cimitirul albastru o voce se înalță Și-mi prinde trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce mi-a furat iubirea, dintr-un nor de zare. Trupul mi-e străin în frunzele de toamnă Și parcă-i un vulcan aprins în chinul serii În El e urletul de orb ce se revarsă-n Doamnă Cu doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de suspin. Voi fi și eu un fulg peste un timp, poate acel timp al neprevăzutelor iubiri când nu va mai însemăna nimic pentru mine, nici doar viața din liniști sfărâmate. Voințele imposibilului au obosit și au rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pelea? Ia să văd, fă. — Na vezi, îi arată Rusalda unde se arsese bluza. — Stai aici, lângă mine că nu te mănânc, o așează pe genunchii lui și-i mângâie pieptul cu arsura. Ești șic, muiere! Toarnă țuică pe pieptul ars și-i sărută arsura. — Lasă-mă, omule, că mă ustură. Ismail o ține de mijloc și cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
abia ieșite din floare, bineînțeles nespălate, ajungând frânți către seară acasă la bunici, care ne făceau câte o omletă din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți pune direct pe jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei cu mâna, până când cele trei degete cu care țineam mămăliga se albeau de la atâta băgat în gură. Restul mâinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineață în care căutasem râme și coropișnițe pentru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-am găsit! Vlad, Virgil și Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și nici măcar nu întoarse ochii spre Ilinca. Haide, mă, ce-i cu tine? îl luă iar fata la rost, aplicîndu-i un nou ghiont în coaste. Ai scris, ori n-ai scris? Dar, uitîndu-se ca din întîmplare la ceas, sări ca arsă, strigînd: Formidabil!... E 6 și 5 minute! Iar noi trebuia să fim la cămin la 6 fix, că ne-așteaptă acolo domnul Nicanor și ceilalți. De asta venisem la tine. Dar tu ne-ai luat cu flecăreala și uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca două aripi cuprinzând cât putu mai mult pe ocrotitorii săi, vădit pregătit să le destăinuie un gând îndelung tăinuit: - Mama Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gemut!”-strigă o soră și toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă sfîșiindu-și brațele în acele tuburilor de perfuzie. Mă întorc între bărbații împodobiți cu aur. Vom chefui inspirînd arome subtile de sînge ars amestecat cu suc de cactus care dă sunetelor culori. Vom îndura suferința plimbîndu-ne printre piramide și-i vom ucide pe toți cei pe care-i respectam pentru ca ei, ajunși la Șarpele ce zboară majestuos în cer să ne lase să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bloc de gheață fierbinte. Cavanosa pune mâna pe paharul înghețat și degetele lui se lipesc de gheața dragostei și gheața dragostei frige. Se uită la pahar și nu-i vine să creadă că dintre degetele lui iese fum de carne arsă. Își privește degetele care i se topesc și-și privește carnea sfârâind pe sticla de gheață și mâna lui rămâne lipită de pahar, în timp ce disprețul cade în pahar ca o măslină. Apoi dorința de răzbunare se înfige ca un pai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
manevrele și-ți știu felul de a gândi, și din când în când își comentează vorbele cu câte o schimă dezaprobatoare și brusc gândacul de pe masă vibrează scurt. Un bip minimalist. Butonul unei sonerii de pe care degetul a sărit ca ars. Privește fix, spre telefonul care a tăcut. E nebuna. Trebuie să-mi schimb numărul ăsta. O să mă coste ceva distracția. Ochii lui se întorc la textul din scenariu. Încă un bip. Mai lung. Drrring. Apucă telefonul și apasă lung un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pentru pomenile care se dau la zile festive sau la praznice pe la biserici?... - Așa e Mami! Dar dacă facem ceva economii, mergem la vară la Techirghiol să ne mai reparăm încheieturile, că au început să scârțâie. Din fotoliu sare ca arsă. - Dar la Purcica nu-i bine? (Purcica este denumirea populară a Stațiunii balneare Nicolina din Iași, unde se fac vara proceduri cu nămol în aer liber.Ă E aici lângă noi. Îți trebuie mare și plajă să vezi fetele făcând
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să-l anesteziem, adică să-l amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata.... - De unde moda asta, fir-ar să fie! Întrebă intrigat Vier, un bătrân ca și Ascroafei. - De unde? De la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte un pahar de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
E Șam, spuse el. — Ha, ha, făcu Eleanor liniștită, după care își relua lectură interviului realizat de Fanny Tarrant. — Ia zi, nu el are un Range Rover verde, cu numărul de înmatriculare ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]