4,476 matches
-
române: acoperirea strategică a frontierei de sud, forțarea Dunării, ocuparea dispozitivului de luptă din regiunea Plevnei, organizarea și conducerea, împreună cu Marele Cartier General rus, a celui de-al treilea asalt general și a asediului asupra Plevnei (august-noiembrie 1877), precum și a asediului orașelor fortificate Vidin și Belogradcik, operație condusă exclusiv. De-a lungul campaniei din 1977-1878, conducerea Marelui Cartier General a fost schimbată de mai multe ori. Astfel, la 2/14 septembrie 1877, în fruntea Statului Major General român era numit colonelul
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Numărul mic de trupe nu permit formarea unei armate de câmp, astfel forțele disponibile sunt împrăștiate în fortărețele din țară, pentru a rezista cât mai mult posibil. De aceea nu au avut loc mari bătălii, ci doar mici ciocniri și asedii. Pe 10 mai Turenne preia comanda supremă a armatei franceze. Prima țintă este Charleroi, care datorită locației sale pe Sambre, domină legătura dintre sudul și nordul posesiunilor spaniole. Marchizul de Castel-Rodrigo nu dispune de mijloacele necesare pentru a păstra această
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
această încercare nu are succes la Dendermonde, între Bruxelles și Gent. Această mică fortăreață reușește să țină piept francezilor. Prin urmare Turenne se retrage la începutul lunii august, trece prin Oudenaarde și se îndreaptă spre Lille. După 18 zile de asediu, Lille capitulează. În schimbul capitulării garnizoana spaniolă cere libera lor circulație, cerere ce este acceptată imediat de francezi. Acum Turenne se angajează în altă manevră: pe 12 septembrie cucerește Aalst rupând astfel liniile de legătură cu Gent și Bruxelles. A doua
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
a aflat că teritoriile ducatului sau au fost încorporate în domeniile coroanei. Ca urmare, el a plecat în exil la curtea împăratului Henric al V-lea. La cererea lui Álmos, împăratul a ordonat atacarea Regatului Ungariei, prima acțiune militară fiind asediul Bratislavei. Regele Coloman s-a aliat în schimb cu ducele Poloniei Bolesław al III-lea, care a atacat Boemia. În noiembrie, împăratul Henric al V-lea a făcut pace cu regele Coloman. După semnarea păcii, lui Álmos i s-a
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
Căderea fortăreței cruciate Crac des Chevaliers reprezintă asediul și ocuparea acestei cetăți de către sultanul mameluc Baibars în 1271. Baibars a înaintat spre nord pentru a ocupa Crac des Chevaliers după moartea regelui Franței Ludovic al IX-lea, survenită pe 29 noiembrie 1270. Înainte de a porni spre castel, Baibars
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
survenită pe 29 noiembrie 1270. Înainte de a porni spre castel, Baibars a capturat fortificațiile mai mici din zonă, inclusiv Chastel Blanc. La 3 martie 1271, armata lui Baibars se găsea în fața zidurilor Crac des Chevaliers. Există trei surse arabe despre asediu, însă numai una, cea a lui Ibn Shaddad, a fost scrisă de un contemporan, deși acesta nu a fost prezent. Țăranii care locuiau în zona adiacentă, s-au refugiat la castel. De îndată ce a ajuns, Baibars a început construirea unor arme
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
numai una, cea a lui Ibn Shaddad, a fost scrisă de un contemporan, deși acesta nu a fost prezent. Țăranii care locuiau în zona adiacentă, s-au refugiat la castel. De îndată ce a ajuns, Baibars a început construirea unor arme de asediu puternice. Conform lui Ibn Shaddad, două zile mai târziu, prima linie de apărare a fost capturată de către asediatorilor. S-a referit, probabil, la o parte inferioară a zidurilor din exteriorul castelului. Ploaia a întrerupt asediul, dar la data de 21
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
început construirea unor arme de asediu puternice. Conform lui Ibn Shaddad, două zile mai târziu, prima linie de apărare a fost capturată de către asediatorilor. S-a referit, probabil, la o parte inferioară a zidurilor din exteriorul castelului. Ploaia a întrerupt asediul, dar la data de 21 martie, a fost capturat un fort exterior triunghiular, situat la sud de Crac des Chevaliers, eventual, apărat de o palisadă din lemn. Pe 29 martie, turnul din colțul de sud-vest a fost subminat și s-
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
a celorlați doi uriași corupți de Foul. Cu ajutorul aurului alb, Covenant reușește să distrugă Toiagul Legii, cei doi uriași corupți și să elibereze spiritul Elenei, dar o pierde pe Lena. Între timp Nobilul Mhoram reușește, cu eforturi epuizante, să spargă asediul pe care Pumnul-Satanei îl instituise asupra Pietrei Sărbătorii, distrugându-l în înfruntare pe uriașul corupt. Covenant și Navigatorul Spumei își continuă drumul spre Creșa lui Foul, fiind ajutați de unele dintre creaturile-rebut ale acestuia. Dar în Covenant s-au produs
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford de Redcliffe (căruia îi fusese recomandat de ministrul de externe, lordul Clarendon) și i s-a asociat la o vizită în Crimeea. A asistat câtăva vreme la Asediul Sevastopolului (1854) și deși nu obținuse aprobarea pentru planurile sale, a fost invitat de ducele de Newcastle să-l însoțească pe acesta la o vânătoare pe coastele Cirkasiei. Au pornit la drum pe mare la finele lui august. Apoi s-
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
externă a statului fiind considerat și astăzi unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria Poloniei. Este recunoscut și ca unul dintre cei mai înzestrați comandanți militari. Tactica lui pe timpul campaniilor militare urmărea să își păstreze forțele, favorizând asediile și atacurile pe flancuri și a deprins magistral arta artileriei și a fortificațiilor care făcuseră mari progrese în Occident. Războiul dus împotriva Țaratului Rusiei a arătat că este un comandant extrem de priceput în arta asediilor, iar evenimentele ulterioare au dovedit
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
să își păstreze forțele, favorizând asediile și atacurile pe flancuri și a deprins magistral arta artileriei și a fortificațiilor care făcuseră mari progrese în Occident. Războiul dus împotriva Țaratului Rusiei a arătat că este un comandant extrem de priceput în arta asediilor, iar evenimentele ulterioare au dovedit că este un comandant desăvârșit și în bătăliile în câmp deschis. Unii dintre discipolii politicii sale vor încerca mai târziu (1606-1609) să-l detroneze pe Sigismund al III-lea Vasa în timpul rebeliunii nobilare conduse de
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
Principatul de Salerno. El a extins hotarele în detrimenul acestuia din urmă, până când principatului de Salerno i-a rămas un teritoriu foarte redus, redus la orașul Salerno. Atunci când principele de Capua a murit în 1057, Richard a trecut imediat la asediul asupra Capuei și a dobândit titlul princiar (1058) de la fratele lui Pandulf, Landulf al VIII-lea, însă a lăsat cheile orașului în mâinile longobarzilor vreme de încă cel puțin patru ani, până în 12 mai 1062. El și-a căsătorit fiica
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
Iordan și-au apropiat titlurile ducale și consulare ale conducătorilor gaetani. Richard a înăbușit o răscoală ulterioară a lui Atenulf și a continuat să își extindă teritoriul în Campania, până în apropierea Romei. În 1071, pe când Robert Guiscard se afla la asediul asupra Palermo, principalii baroni ai acestuia, Abelard și Herman, fii ai fratelui său Umfredo, alături de Petru, senior de Trani, și de seniorul de Giovinazzo, s-au răsculat împotriva sa, având sprijinul lui Richard of Capua, ca și al lui Gisulf
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
finele acelui an. S-a constituit astfel o alianță, însă odată ce papa a demonstrat că reușește să reziste imperialilor, prin excomunicarea promulgată împotriva împăratului, cei doi conducători normanzi au revenit în sud pentru a-l asedia pe Gisulf în Salerno. Asediul a reușlit, iar Gisulf a fugit la Capua, unde a căutat să îl incite pe Richard împotriva lui Robert, care păstrase Salerno pentru sine, însă fără succes. Richard a început să asedieze Napoli, încă independent, cu ajutorul blocadei navale asigurate de
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
fortul era o bază importantă pentru războaiele duse împotriva Lituaniei), castelul a servit de asemenea ca și centru administrativ și economic, furnizând Ordinului pește, miere și vânat. În ciuda locației strategice, zidurilor groase și construcției masive, castel s-a predat în urma asediului condus de Asociația Prusacă la mijlocul secolului 15. Fiecare cavaler care a supraviețuit, sau care a fost prins fugind din castel a fost înecat cu cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
1135, o flotă pisană ce îl conducea pe Robert de Capua a lăsat ancora în Napoli. Existând zvonuri asupra morții regelui Roger, Rainulf s-a unit cu Robert și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, pregătindu-se de asediu. În 1136, împăratul Lothar al II-lea și ducele de Bavaria, Henric "cel Mândru", au coborât în peninsulă pentru a acorda sprijin celor trei rebeli. Rainulf, împreună cu Robert și cu Henric, a preluat comanda unui contingent de trupe pentru a
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
aliații din Capua, după care a izolat chiar Montepeloso. Rainulf de Alife a trimit 40 de cavaleri conduși de Roger de Plenco pentru a-l ajuta, însă chiar și cu aceștia Tancred nu mai putea rezista. După două săptămâni de asediu, orașul a capitulat. Tancred a fost trimis ca prizonier în Sicilia, moment din care nu se mai știe nimic despre soarta lui.
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și Otto de Wittelsbach, generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto la nord de Milano, raliindu-se asediului purtat de Barbarossa asupra acestui oraș. El se află încă acolo în 7 septembrie, atunci când orașul lombard a căzut. În 1161, reunindu-se din nou cu Robert de Loritello, Andrei s-a răsculat încă o dată împotriva regelui Guillaume. Răsculații au
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Asediul asupra Bari a avut loc între 1068 și 1071, atunci când forțele italo-normande, aflate sub comanda lui Robert Guiscard, au asediat orașul Bari, principala forăreață a bizantinilor din Italia și capitala catepanatului Italiei. Asediul a început în 5 august 1068, iar
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
Asediul asupra Bari a avut loc între 1068 și 1071, atunci când forțele italo-normande, aflate sub comanda lui Robert Guiscard, au asediat orașul Bari, principala forăreață a bizantinilor din Italia și capitala catepanatului Italiei. Asediul a început în 5 august 1068, iar Bari a fost capturat în 16 aprilie 1071, când Robert Guiscard a pătruns în cetate, punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei. Până în 1060, doar câteva orașe costiere din Apulia se mai aflau
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
completă a bizantinilor din Peninsula Italică, înainte de a se concentra asupra cuceririi Siciliei, pe atunci aflată în mod predominant sub dominația islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia și, sub conducerea contelui Godefroi de Conversano, au supus Otranto asediului. Următoarea mișcare a constituit-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul care își dorea menținerea supunerii față de Bizanț
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
aceeași viteză, pentru a intercepta armata regală la Nocera. Roger a reușit să distrugă unicul pod de deasupra râului Sarno. Răsculații, cu o rapiditate la fel de miraculoasă, au reușit să construiască un pod temporar și s-au deplasat pentru a preîntâmpina asediul Nocerei. Roger a fost nevoit să ridice asediul la sosirea armatei rebele, iar Rainulf de Alife a trimis 250 de cavaleri în dreptul zidurilor orașului, pentru a crea o diversiune, desprinzând o fracțiune din trupele regale. Armata rebelă era formată din
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
Nocera. Roger a reușit să distrugă unicul pod de deasupra râului Sarno. Răsculații, cu o rapiditate la fel de miraculoasă, au reușit să construiască un pod temporar și s-au deplasat pentru a preîntâmpina asediul Nocerei. Roger a fost nevoit să ridice asediul la sosirea armatei rebele, iar Rainulf de Alife a trimis 250 de cavaleri în dreptul zidurilor orașului, pentru a crea o diversiune, desprinzând o fracțiune din trupele regale. Armata rebelă era formată din două aripi. Robert de Capua se afla la
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]