4,413 matches
-
programată desolemnizare a lirismului în numele „libertății absolute a cuvântului“, devenind apoi, prin / după „circuitul european de București - Zürich“, o «expresie a unui moment istoric de criză», arătând «disponibilitate pentru anarhia absolută», în majoritatea artelor, pentru «acte de rebeliune spectaculos-excentrice» . "Româneasca avangardă" ca "modernism bine temperat" apare drept zonă a „inovațiilor / primenirilor reale“, „temeinice“, ilustrându-se îndeosebi prin reprezentanții cercului de la "Sburătorul" lui E. Lovinescu (Ion Barbu, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, George Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gh.
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
Camil Baltazar, Ilarie Voronca, George Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gh. Brăescu ș. a.), în direcția căruia se aflau, ori „se alătură“ G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, A. Maniu ș. a. Criticul literar Emil Manu, abordând aspectele avangardei din literatura română și «poeții generației 1940» («Geo Dumitrescu, Ion Caraion și chiar Constant Tonegaru» - "Poezia", I, Ed. Academiei, 1980, p. 199), remarcă „o scindare“, din vremea celui de-al doilea război mondial, a suprarealismului românesc. E. Manu consideră că
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
unde materia brută, unde cuvântul banal se metamorfozează în chintesență, angajând suprarealismul într-un «onirism paradoxal lucid» ("ibid"., 220). Notabil este faptul că Emil Manu observă un „ultim puseu suprarealist“ la "generația resurecției poetice dintre 1960 - 1965", dovadă a „asimilării“ avangardei de către această generație, „puseu“ avangardist-suprarealist care este de fapt un "alt-modernism", "modernismul resurecțional-paradoxist", întemeiat de generația "Labiș-Stănescu-Sorescu:" «Ca o compensare de ordin teoretic, ultimul „puseu“ suprarealist dintre 1960 - 1970, în experiența unor tineri ca Ion Gheorghe, în primul rând, e
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
ordin teoretic, ultimul „puseu“ suprarealist dintre 1960 - 1970, în experiența unor tineri ca Ion Gheorghe, în primul rând, e o reluare a unor idei mai generale ale avangardismului interbelic, adaptate sintetic la noua fază a poeziei românești» ("ibid"., 200). "Asimilarea avangardei", îndeosebi, a "dadaismului, suprarealismului" etc., de către generația "Labiș-Stănescu-Sorescu", înlesnită și de prezența „ultimilor corifei“ suprarealiști: Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș. a. (în viața scriitoricească și în librării, în revistele literare etc.), are loc între anii 1960 și 1964, într-o irepresibilă
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
din Timișoara (unde a studiat și Arnold Hauser). Limba prin care a pătruns în lumea literaturii și a științelor a fost maghiara. A citit din literatura modernistă aopărută în publicația ""Nyugat"" (Vest), fondată în 1908, dar și din literatura de avangardă promovată în special de revistele""A Tett"" (Acțiunea) și ""Ma"" (Astăzi), fundate de Lajos Kassák în 1915, respectiv 1916. Mai târziu, Reiter va face adesea referire la aceste periodice, care circulau la școală și în familie, alături de publicații în limba
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
pe un socialist transnațional, deși el fusese un naționalist șvab. În 1969 Franz Liebhard a vorbit în public despre "colegul " său Robert Reiter. Prin aceasta voia să arate ruptura între cele două etape ale vieții sale, trecerea de la poeziile de avangardă semnate Robert Reiter, înaite de război, la poetica postbelică cu formă și ritm clasice, semnate Franz Liebhard. Cazul său pare a fi unic în istoria literaturii, o adevărată trinitate, Reiter Róbert, Robert Reiter și Franz Liebhard. Este tatăl jurnalistei Helga
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
formată din 40 000 de soldați. Albanii au fost înfrânți, iar Orois a fost nevoit și el să ceară romanilor pacea. Nefericit a fost pentru albani și finalul unei alte bătălii, de lângă râul Alazan, în anul 65 î.e.n. Detașamentele de avangardă erau comandate de Kosis, fratele regelui, care a murit în timpul bătăliei. Celelalte forțe erau conduse de însuși regele Albaniei. Conform datelor autorilor din antichitate, albanii aveau o armată destul de mare - 60 000 infanteriști și 22 000 călăreți. În luptele cu
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
(n. 1912, Sibiu - d. 1999, București) a fost un pictor, desenator, grafician și poet român de avangardă. A absolvit, în 1934, Academia de Arte Frumoase din București. Este fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic 1939-1947. Între anii 1949-1956 a fost profesor și director al Institutului de Arte Plastice din Iași. Opera să artistică cuprinde lucrări de
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
de grafică: "Domino" 1936, "Pătimi omenești" 1937, "Instantanee din viața orașului" 1938, "Ciclul morții" 1942, " Drumul unei vieți" 1946, fiind în acelaș timp autorul unor volume de poezie cel mai important fiind volumul "Un anumit anotimp din 1977". Reprezentant al avangardei românești atât în arta cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum: Gellu Naum; Șasa Până; Geo Bogza; Stephan Roll; Ilarie Voronca; Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeana "Litoral", revista consacrată poeziei între anii
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
morții" 1942, " Drumul unei vieți" 1946, fiind în acelaș timp autorul unor volume de poezie cel mai important fiind volumul "Un anumit anotimp din 1977". Reprezentant al avangardei românești atât în arta cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum: Gellu Naum; Șasa Până; Geo Bogza; Stephan Roll; Ilarie Voronca; Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeana "Litoral", revista consacrată poeziei între anii (1939-1943); Revista de avangardă Unu; Revista „Cuvântul liber”, „Șantier” etc. este un insurgent
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
arta cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum: Gellu Naum; Șasa Până; Geo Bogza; Stephan Roll; Ilarie Voronca; Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeana "Litoral", revista consacrată poeziei între anii (1939-1943); Revista de avangardă Unu; Revista „Cuvântul liber”, „Șantier” etc. este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pândește armoniile inalterabile de dincolo de lume fenomenala. În memoriile sale, se arată modul în care a experimentat inocentă istoriei în cercurile avangardiste
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
UPA sau diferiți luptători care au migrat între aceste organizații. În cadrul celui de-al doilea Congres General al Organizației Naționaliștilor Ucraineni de la Harkov din aprilie 1941 se declara: „Evreii din URSS [sunt] cei mai credincioși sprijinitori ai regimului bolșevic și avangarda a imperialismului moscovit în Ucraina”. La scurtă vreme după aceea, a fost lansat sloganul grupului Bandera: „Trăiască Ucraina fără evrei, polonezi și germani; polonezii dincolo de râul Sam, germanii la Berlin și evreii la spânzurătoare”. După numai un an, Organizația Naționaliștilor
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
și prăștii. La 3 iulie 1187, întreaga armată pornește din Saffuriya înainte de răsărit în călătoria de 24 de kilometri către Tiberias. Părăseau grădinile cu apă din belșug ale Saffuriyei pentru platoul arid din fața lor, unde știau că sarazinii îi așteaptă. Avangarda era condusă de Raymond de Tripoli, cu Balian de Ibelin și Gérard de Ridefort în ariergardă și cu regele și Curtea sa în centru. La început, sarazinii s-au limitat să lovească și să fugă. Cavalerii din centrul coloanei cruciate
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
cu putere. La ora 10 noaptea, după aproape șase ore de la începerea marșului, cruciații erau epuizați. Ultima lor sursă de apă înainte de Lacul Tiberias era un izvor spre nord, lângă Muntele Turan, dar regele Guy a ordonat continuarea marșului. În avangardă, Raymond, convins că oamenii vor muri de sete înainte ca lunga și chinuita coloană să ajungă la Tiberias, i-a propus regelui o schimbare de direcție spre nord: pe înălțimile de lângă satul Hattin erau izvoare. Aceasta ar fi însemnat pentru
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
arta românească se schimbase într-o asemenea măsură încât artistul putea fi acuzat de "pompierism" și "Tinerimea artistică" era deja considerată ca o organizație care menținea o artă plastică deja stabilită. Ea care înainte se erijase în susținerea artiștilor de avangardă a devenit o societate de susținere a artei ajunsă „tradițională”. În acest moment arta oficială l-a considerat pe Arthur Verona unul dintre cei mai buni pictori și ca urmare l-a desemnat ca membru al juriului care tria lucrările
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
decis să creeze gențile gigantice, parfumuri (de amintit istoricul Chanel n°5), încălțăminte bicoloră, ceasuri unisex și bijuterii. Interpretând spiritul modernist al epocii, Chanel caută noua imagine de femeie liberă și independentă de bărbați: o femeie liberă, revoluționară, modernă și avangardă. Ceva important de amintit este că Chanel a fost una din primele femei care a îmbrăcat pantalonii. Țesăturile preferate ale lui Chanel erau tweed și jersey, iar tailleur-ul a devenit un must (un necesar). Culorile preferate și cel mai des
Coco Chanel () [Corola-website/Science/308922_a_310251]
-
Dar aristocrații din oraș n-au fost convinși atât de repede și au propus o formă oarecare de compromis. Împăratul a refuzat. Ostașii pe care cardinalul îi adusese cu el de la Neapole constituiau un factor de convingere. Ei puteau fi avangarda altora, care aveau să vină. Ortodocșii ale căror conștiințe nu erau așa de fin acordate ca acelea ale lui Ghenadie și adepților săi erau gata să plătească un preț spiritual pentru o răsplată materială. Dacă și când va veni ajutorul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
profesionist cu experiență și renumit pentru priceperea sa la asedii. Împăratul i-a încredințat comanda generală a apărării zidurilor dinspre țărm. În cursul primăverii anului 1453, sultanul și-a mutat oastea și tunurile de la Adrianopol. Luni, 2 aprilie, de Paști, avangarda sa și-a instalat tabăra lângă zidurile dinspre uscat ale Constantinopolului: împotriva acestei masive linii triple de fortificații avea de gând să-și dirijeze focul. Nici un dușman nu izbutise vreodată să pătrundă în oraș din partea aceea. Trei zile mai târziu
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Aviation), un avion de vânătoare care era eficient în special pentru suportul aerian de proximitate. Oricum, "A-10" este cunoscut mai bine după porecla sa "Warthog" sau, mai scurt, numai "Hog". Ca misiune secundară, el oferă control aerian aeropurtat de avangardă, ghidând alte avioane spre ținte terestre. Avioanele A-10 folosite în principal în acest scop sunt desemnate prin indicativul "OA-10". Următoarele caracteristici se referă la varianta A-10A: Performanțe Armament În general, se poate spune despre că este un avion simplu
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
districtul Zwickauer Land, orașul Zwickau ca și Mohlsdorf și Teichwolframsdorf in Turingia districtul Greiz. De administrația orașului aparțin cartierele Königswalde, Steinpleis, Langenhessen și Leubnitz. In cartierul „Untersteinpleis” a fost probabil ultima așezare romană, care avea un rol militar, fiind o avangardă romană pe teritoriul Saxoniei. Denumirea inițială a localității a fost „Werde”, care s-a schimbat prin secolul XIV, dintr-un sat devenind „civitas”, această dezvoltare a așezării se datorește poziției geografice favorabile, prin drumul comercial "Reichenbach - Altenburg - Leipzig" care traversa
Werdau () [Corola-website/Science/309391_a_310720]
-
-a. După cum se exprimaseră comandanții germani, Armata a 9-a plănuia să se deplaseze spre vest „ca o omidă”. Generalul Busse plănuise ca în fruntea „omizii” să se afle tancurile grele Tiger II. Comparația a părut potrivită, deoarece în timp ce „capul” (avangarda blindată) trebuia să străpungă încercuirea și să conducă deplasarea, „coada” (ariergarda) trebuia să lupte pentru dezangajarea de forțele urmăritoare sovietice, iar „trupul” urma să se deplaseze în etape scurte, într-o relativă siguranță. În noaptea de 25/26 aprilie Hitler
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
capturat aproape 200 de tunuri și mortiere. Pierderile în oameni și arme aveau să afecteze profund următoarele tentative de spargere a încercuirii. Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab între două armate inamice și mai mulți soldați germani au reușit să se strecoare din încercuire traversând autostrada, mai înainte ca sovieticii să acopere spărtura. Luptele au avut o intensitate foarte mare, aviația sovietică
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii nu au reușit să-și folosească corespunzător blindatele din cauza atacurilor aeriene în câmp deschis și a solului nisipos din pădurile de pini din regiune, în care șenilele tancurilor patinau. Avangarda germană a reușit să și să traverseze drumul Mark-Zossen (Reichstrasse 96), unde au fost reperați de un avion de recunoaștere al Luftwaffe. Hitler s-a înfuriat când și-a dat seama că Busse lupta să ajungă la liniile americane și
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
au întărit flancurile și au atacat din sud, zona localității Halbe fiind bombardată cu proiectile de artilerie, bombe de aviație și rachete Katiușa. În acest moment, forțele germane se întindeau pe o mare suprafață, începând cu ariergarda de la Storkow până la avangarda care făcuse deja joncțiunea cu Armata a 12-a la Beelitz. În regiunea localității Halbe se aflau mai multe grupări germane importante. Sovieticii au hotărât să secționeze „omida” germană și să distrugă separat fiecare segment. Germanii plănuiau să mențină coridorul
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
și simbiotic: în unele lucrări “un cal se metamorfizeaza într-un centaur-femeie”, corpuri bărbătești dobândesc capete de pasăre și membre malformate, devenind fapturi inedentificabile. Aceste neo-daliesciene viziuni mă impresionează precum influență iconoclasta a unui melange mitic de folclor românesc și avangardă a anilor ’20, ’30 și ’40, în special Victor Brauner. Daniel Ionescu este un pictor narativ care are ceva de spus; de exemplu, cănd deschide un craniu omenesc, descoperă un creier conceput din nuduri de femei voluptoase. Don Quijote rătăcește într-
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]