5,989 matches
-
era fiul marelui vornic cu același nume, care se așezase la Solești, din ținutul Vasluiului, întemeind ramura bărbătească a familiei Rosetti-Solescu. Acest Mare Vornic fusese pe vremuri un om foarte bogat, stăpânind moșii ce treceau până dincolo de Prut, dar, la bătrânețe, rămăsese numai cu moșia Solești. Mama Elenei, Catinca, era o femeie aspră la înfățișare, însă o fire dreaptă, hotărâtă în fapte, chibzuită și foarte religioasă. Era autoritară cu cei cinci copii (2 fete și 3 băieți). Conacul de la Solești, la
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
realitate și ficțiune. Efectul erotic, nu și cel formativ, a exercitat un efect asupra sa. În Metamorfozele lui Ovidiu, cînd mama sa Liriopa l-a consultat pe înțeleptul Tiresias și l-a întrebat dacă fiul ei va trăi pînă la bătrînețe, răspunsul a fost: "Dacă nu se cunoaște pe sine" (Si se non nouerit). Cunoașterea de sine, care presupune înțelepciune dacă este spirituală, ucide atunci cînd este "carnală", erotică: așa, cel puțin, pare a face. Totuși, se pare că avem de-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
precisă, este adesea rezultatul intersectării mai multor fire narative. Succesiunea logică Succesiunea este un concept din sfera logicii. Este o chestiune de logică să presupui că cineva care ajunge într-un loc trebuie întîi să fi plecat de undeva; că bătrînețea urmează după tinerețe, împăcarea după ceartă și trezirea după somn. Pe baza informațiilor oferite de text, este posibil să identificăm cronologia fabulei chiar dacă ordinea nu se bazează neapărat pe succesiune. Dar ce rost are să procedăm așa? Succesiunea cronologică trebuie distinsă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și-au înfipt colții. Darius a dat edict ca pacea să fie întărită și să coboare lumina peste popoare. Daniel a prosperat sub domnia lui Darius. La loc de cinste pus și de urmașul acestuia împăratul Cirus, trăind până la adânci bătrâneți în Babilon, ca om liber și magician de marcă. MAGICIANUL 2 Nabucodonosor-împăratul Caldeei și Babilonului lovi Iudeea pe neașteptate. Arse din temelii Ierusalimul, darâmă templul, luând rob pe Ioachim regele iudeilor și alți zece mii de iudei, plecând cu mii de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Sunteți liberi să mă urmați. -Să vină două persoane pe scenă-făcu invitația magicianul în timpul unui spectacol. Au urcat doi bărbați tineri. -Cum vă numiți? -Mihail -Gabriel -Acum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Sunteți liberi să mă urmați. -Să vină două persoane pe scenă-făcu invitația magicianul în timpul unui spectacol. Au urcat doi bărbați tineri. -Cum vă numiți? -Mihail -Gabriel -Acum atenție!Mihail va deveni Gabriel și Gabriel, Mihail. Sunteți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce macabră străpungea eterul. -Nu uitați că sunt nemuritor. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte. Sculat din sicriu, coborî din dric, îndreptându-se spre casa prințului gelos. Materializare spontană. Penetrând zidul intră în casă, devastând totul. Mobile, tablouri, haine. Prințul muri de groază. Adoua zi carul funerar în care zăcea magicianul, a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
copilărisem împreună, deși era mai mare cu un an sau doi. Părinții noștri erau prieteni, tatăl lui brutar. Din asta trăia. Mama mult mai tânără, prilej pentru unii să-i pună tatălui lui Gheorghe, într-adevăr puțin cocoșat de o bătrânețe timpurie, întrebări grosolane, dacă n-ar fi mai bine să le-o dea lor, așa din când în când, pe nevastă-sa... Se făcea că n-aude. Gheorghe demară și pornirăm. - Și unde stai tu? îl întreb. - Pe strada Tutunari
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-ți amintești că și tu poți s-o pățești ca și el și să-l poți ierta. Spre șaizeci de ani Zaharia Stancu înghițea tot felul de mârșăvii și îl întrebam de ce nu rupe cu cei care îi otrăveau bătrânețea. Nu pot să rup, îmi răspundea, da, nu pot, ce să fac..." "Dar de ce nu? Ce vă împiedică?" Fiindcă nu mai am timp să mă mai împac" mi-a răspuns el. Știa deci că ura celor mai tineri are o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rup, îmi răspundea, da, nu pot, ce să fac..." "Dar de ce nu? Ce vă împiedică?" Fiindcă nu mai am timp să mă mai împac" mi-a răspuns el. Știa deci că ura celor mai tineri are o durată lungă și bătrânețea îl silea să depună armele. La nouăsprezece ani însă, câți aveam eu atunci, nu-mi păsa dacă n-o să mă mai împac niciodată cu de-alde Megherel, cu atât mai mult cu cât soarta noastră nu era aceeași. Și îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bunica mea și ca multe alte femei ai căror bărbați au murit pe câmpul de bătălie, În primul război mondial.Tușa Leana fusese o femeie cam rea de muscă În tinerețe și se iubise cu un bărbat Însurat iar spre bătrânețe devenise nesuferită și arțăgoasă, nu puteai să conviețuiești la un loc cu ea, de aceea sora tatei a luat inițiativa să plece cu familia din bătătura ei și să-și construiască o casă pe un loc viran pe care i-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
strigă ea peste umăr. Marin nu se mișcă. Era chinuit de gelozie. ― David, spuse Marele Judecător, nu vreau chiar să mă retrag. Dar în situația mea trebuie să mă gândesc la un urmaș. În final mă așteaptă și pe mine bătrânețea. ― Excelență, aveți încă mulți ani înainte! Era în dimineața următoare telefonului lui Delindy. Se aflau la Palat. Marin se simțea un pic stânjenit. ― Bineînțeles, sunt mai multe posibilități. S-ar putea să redescoperim drogul longevității, în ciuda faptului că foștii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
face. A promis că va urî locul unde se va muta. Dar nu și casa bunicilor unde găsise dragoste. Nu mai putea să urască. Îi plăcea acolo. Numai de ar fi putut să stea mereu cu ei, să le aline bătrânețile. - Unde, Andrei? Visa. Mâna lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și iute
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și la noi. Tinculița plecă ușor capul și își șterse lacrima, să nu o vadă lumea că iese din casa feciorului plângând. A tăcut, să nu audă că vrea să îi răpească și ultima ei speranță, ultima inimă tânără pentru bătrânețea lor. Lică s-a ținut de cuvânt și nu mai făcea treabă duminica. Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei tot cu bătrânețile. Poate mâine se va duce el la Lică, nu ar strica să vorbească cu feciorul lui. ‘Poi și bătrânețile astea au o limită, iar ei mai au atâta de multă iubire de oferit. - Hai, măi omule, intră în casă, ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei tot cu bătrânețile. Poate mâine se va duce el la Lică, nu ar strica să vorbească cu feciorul lui. ‘Poi și bătrânețile astea au o limită, iar ei mai au atâta de multă iubire de oferit. - Hai, măi omule, intră în casă, ce ai rămas așa? Barem trage ușa aia că îmi sufla vântul în foc. Bătrânul intră, vântul suflă cu putere
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cana. - Stai așa, că ești murdară. Stai că-ți dau eu. Își lăsă mâinile ostenite înapoi în apă și deschise gura ca un pui de rândunică ce așteaptă să fie hrănit. Fata ei, fata ei avea grijă de ea la bătrânețe și îi dădea o cană cu apă. Degetele lungi ale Varvarei cuprinseră cana și o îndreptară spre gura mamei sale. Aceasta lăsă ușor capul pe spate, ca atunci când era sărutată de bărbatul ei, și sorbi cu sete apa din cană
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că în aceste săptămâni, în care stătuse degeaba, își pierduse deprinderile de a lucra. Dar în același timp se gândea că munca manuală când nu-i numai muncă de precizie, devine tot mai grea o dată cu vârsta. Oboseala aceasta îi vestea bătrânețea apropiată. Munca fizică ajunge până la urmă să fie un adevărat blestem, care precede sfârșitul, și, după o zi istovitoare, somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca manuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
umedă, după premieră, această ciudată pânză a lui Braque, alăturată de unii portretului florentin. ...Cel care refuzase să permită tunderea arborilor din grădină, pentru că „naturii trebuie să i se dea voie să-și poarte singură de grijă“, rămăsese și la bătrânețe îndrăgostit de animale, disprețuitor cu medicii și călugării fonfăiți, tot mai închis în sine, înverșunat și vital. Fusese doar „o maimuță imitatoare a naturii“ ? O și depășise, măcar prin imaginație... Maniera ascundea poate deficiența, neliniștea perpetuă, spaimele și slăbiciunea. Înnobilate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
calmă banalitate, la Muzeul Poldi Pezzoli, un model apropiat oarecum de al Simonettei, datorat lui Antonio sau Piero Pollaiuolo, ar arăta decisiv de ce tabloul de la Chantilly nu putea fi decât al lui Cosimo ! — Vorbea mult despre chinurile trupului și nenorocirile bătrâneții și ale morții ? Moartea îi părea un noroc doar când venea dintr-odată. Din această cauză execuțiile capitale le credea fericite, o șansă frumoasă în drumul spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor, însoțit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul urmele, deși uneori uită cu totul de dânsul. Influențe și școli... Piero între Sarto și Ghirlandaio, între flamandul de Goes și Leonardo. Mister, manieră, lirism, bizara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
c-am mai venit acasă... Pentru doamna Bologa șoapta aceasta a fost ca o lovitură de măciucă. Demult, încă de pe vremea când Apostol, în loc să urmeze cariera preoțească, s-a dus la Budapesta, a bănuit ea că lumina ochilor ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de ea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șervețele parfumate. Că i-a și zis Sandu bă, umbli cu șervețele aromatizate, ca muierile, zici că ești o demoazelă de-aia prețioasă, ruptă-n figuri, care nu vrea să aibă broboane de transpirație pe nas... Te-ai prostit la bătrânețe. De cum l-au văzut pe Șpriț, Gore și Gicu s-au repezit amândoi, mai să se calce În picioare, ca să dea muzichia mai tare, fiindcă au sesizat o oarecare doză de Încruntare pe fruntea lui. Ce-i, Sandule, care-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]