4,866 matches
-
postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context", "intertextualism", la "text în text"), la "antropocentrismul nemărginit", retorica beat, psihismul etc." Rămâne de văzut ce va deveni, în materie de creativitate, globalizarea... Sigur e însă că personalitățile puternice nu se afiliază curentelor, ci le domină. Altfel spus, individualitățile accentuate nu vor să știe nici de plutoane, nici de batalioane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a legifera cum credeau că e mai bine. Astfel În SudDakota nu se vindea alcool Duminica. În statul New York era liber. Se bea Însă cu discreție. Într-un an Întreg, trecând prin 28 de state, am Întâlnit un singur om beat tare, În San Francisco, În seara de 23 August 1936. Al doilea nu am Întâlnit. Băutura era considerată ca o rușine În 1935/36. În familiile la care am stat, la care am fost invitați la masă, la congresele și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e mai bine. Poți circula unde vrei. Nimeni nu-ți cere identitatea și formalități inutile. Dar simți imediat că aici sunt stabilite anumite limite, anumite reguli morale peste care nu poți trece. Furt de găini, gata, cinci ani Închisoare. Umbli beat, amendă. Ai furat, pedeapsă grea. Reacție promptă, atât din partea populației, cât și din partea justiției. Libertatea În cele bune, constrângere În cele rele. Acesta e marele Înțeles pe care societatea Îl dă ideii de libertate. Devii astfel mai bun, mai muncitor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
imprimată în culori puternice, lungă de aproximativ 6 metri ce se înfășoară în jurul trupului de către femei. Este cel mai popular element feminin de îmbrăcăminte atât în India, cât și în Bangladesh, Pakistan, Nepal, Sri Lanka... Este obligatoriu în ocaziile speciale. Shoe beat - (în engl.: bătaie de picior). Procedeu de purificare în Sahaja Yoga la care se bate pământul cu călcâiul pantofului stâng. Prin shoe beat se încearcă rezolvarea atât a problemelor personale, cât și ale celor de colectiv. SHRI DURGA - zeitate ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
îmbrăcăminte atât în India, cât și în Bangladesh, Pakistan, Nepal, Sri Lanka... Este obligatoriu în ocaziile speciale. Shoe beat - (în engl.: bătaie de picior). Procedeu de purificare în Sahaja Yoga la care se bate pământul cu călcâiul pantofului stâng. Prin shoe beat se încearcă rezolvarea atât a problemelor personale, cât și ale celor de colectiv. SHRI DURGA - zeitate ce coordonează chakra Anahat centru. Starea bună a acestei chakre asigură imunitatea organismului, iar din punct de vedere subtil, ne dă încredere în noi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu ceea ce crezuse el la un moment dat . * „Cum a fost ucis țarul Nicolae și întreaga lui familie?’ este titlul din Tribuna nr.58/12 ianuarie 1930, mărturie a destăinuitorului Besedowschi, aflată de la ambasadorul Voicov la revelionul din 1925 când, beat fiind, a dezvăluit nu numai că „inelul cu diamant pe care-l avea pe deget, l-a luat la Ecaterinenburg, în casa lui Ipatiew, după uciderea fiicei țarului, ci chiar filmul uciderii lor a cărei vină cea mare o poartă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a primit 5 ani. Altul, din București, pentru aceleași fapte, a fost condamnat la 3 ani. Dar mie, la Suceava, mi-au dat 12 ani de închisoare!". Judecați fără public, în beciurile Securității, nu vor duce lipsă de asistență oameni beți, îmbrăcați în cojoace noi, care scandau aproape convinși: "Moarte lor! Moarte lor!" Condamnat la 12 ani, va face 14. Trimis la Jilava, la intrare, condamnații treceau printr-un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci, care la Huși o duceau bine mersi, scutiți de front prin minunea pilelor, în timp ce taică-su era în mijlocul războiu- lui, să-i salveze. A simțit cum dintr-un om liber poți deveni sclav și că ceea ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care îi lansează lui Claude Romano Și eu am fost student odată sau Un tango de adio. Să-mi cânte un cobzar povestea vieții mele Și-n cântul de foc să uit de visuri grele, S-adorm cu capul beat pe masa cu pahare, Să uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi, dar vor să-i slăvesc pe analfa- beții ăștia fără scrupule ? În loc să lase arta să respire, o îngenunchează, ca pe un sclav. Ce artă e aceea fără libertate ? Și mai mult, ne coboară pe toți la statutul unui om de rând, de parcă oricine ar putea face ceea ce am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târât hoitul cuprins de convulsii afară din Hamptons, pentru a zbura împreună la Los Angeles - toate astea în decurs de douăzeci de ore de la momentul comunicării morții tatălui meu. În noaptea aceea, în casa din Sherman Oaks în care crescusem, beat și speriat, am făcut foarte dur dragoste cu ea în camera copilăriei mele, în timp ce plângeam amândoi. Jayne s-a întors a doua zi pe platoul din Pennsylvania. Keanu mi-a trimis flori. Tata mă numise executorul domeniului său, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i destul de grav. Și apropo, unde era Marta când a avut loc acest așa-zis atac? Cred că e destul de clar că... Jayne tăbărî asupra mea. - De ce excluzi ipoteza că poate a făcut-o unul din studenții tăi demenți de beți ce erau? - Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-am cine erau - și să prizeze cocaină de pe masa din bucătăria noastră. Încă mă săgeta cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era Posh Spice, cu un tricou pe care se putea citi Prietenul meu crede că-mi fac lecțiile.) Cei doi băieți urmau să aștepte pe trotuar și să inspecteze cadourile primate înainte de a colinda sau nu casa respectivă. Eu eram beat. Pe măsură ce treceam prin cartierul nostru, recunoșteam pasiv costume reprezentând diferite personaje din jocuri video (băieți îmbrăcați ca Shadow Phoenix Ninja și Mortal Kombat Scorpion) și filme (Anakin Skywalkers cu codițe Jedi și săbiile lor fosforescente) în timp ce o droaie de Harry
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am simțit-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins, dar încă părea îngrijorată (va înceta vreodată?) întrebându-mă: - Și nimic altceva? - Iubito, ascultă, nu m-aș pune nici pe mine însumi în pericol, urcându-mă beat la volan, ca să nu mai vorbim de copiii noștri, bine? Fața i se relaxă și pentru prima oară în dimineața asta zâmbi cu adevărat, fără să joace teatru. Cu spontaneitate, neexersat. Ceea ce mă făcu s-o întreb: - Ce? Ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să intuiesc vag și cu neplăcere că discuția era mult mai importantă decât crezusem la început. Chiar mă bucuram să-mi iau mintea de la Aimee. Dar ceea ce voia Kimball nu s-a dovedit subiectul deconectant pe care-l speram. Eram beat când a venit. Eram perfect treaz când a plecat. Nu prea era nimic deosebit în persoana lui Donald Kimball - de vârsta mea, destul de arătos (Mamă, ce i-aș face, am gândit eu în beția mea, apoi: Adică...ce?), îmbrăcat sport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
servicii de protecție ale poliției... Mă ridicasem în picioare, iar genunchii îmi tremurau... și chiar nu mă simt foarte...hm, îmi pare rău, chiar nu mă simt bine. Camera era inundată de disperare, torente de disperare. Știam deja, pe jumătate beat de la votcă, trezindu-mă într-un ritm rapid, că detectivul Kimball nu va fi în stare să salveze pe nimeni și că mai multe scene ale crimelor vor fi pătate de sânge. Teama continua să mă verticalizeze. Am realizat subit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și am urcat să văd ce e, dar arătarea m-a împins la o parte și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a ei m-a făcut s-o privesc. Tocmai ridica spre buze un pahar de plastic plin pe jumătate cu vin alb, sprijinindu-se leneșă de zidul de granit și m-am simțit extrem de ușurat când am văzut că era beată, fiindcă astfel visul meu rula în siguranță pe un ecran lat ca alternativă la ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe mine, dar n-am simțit nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu mâinile, imitând o pasăre mare, beată. Se aplecă și începu să vâslească. Neverland...ca în Peter Pan. Acolo-s băieții furați. Imitatul păsării o obosise considerabil, așa că se rezemă de zid fără să se uite spre mine. Fața ei - pierdută și puternic machiată, cu ochii migdalați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o togă și tocmai fumasem iarbă. Există un spațiu vizibil între noi. Îmi amintesc că prietena mea făcuse fotografia la insistențele tatălui meu. (Mi-am amintit de dineul în cinstea evenimentului mai târziu în seara aceea, în Turnul Trump, când, beat fiind, s-a dat la ea.) O altă fotografie cu noi amândoi. Am șaptesprezece ani - ochelari de soare, nu zâmbesc, bronzat. Tata e ars de soare. Stăm în fața unei biserici albe cu tencuiala căzută, fântâna secată, în Cabo San Lucas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cabo San Lucas. Soarele e extrem de puternic. Într-o parte se vede emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui sat. Eram aproape epuizat din cauza părerilor de rău. De câte ori ne certaserăm în excursia aceea? Cât de beat fusese toată săptămâna? De câte ori făcusem o criză în acele zile de coșmar? Excursia aceea fusese atât de dureroasă încât mi-a împietrit inima. Am șters din memorie totul despre acea perioadă, în afară de senzația de nisip rece la picioarele mele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se pare că am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că o chestie mare, păroasă, s-a năpustit asupra casei. Și, bineînțeles, cei doi Alleni nu cred asta, mai ales după spectacolul ciudat la care au asistat duminica trecută - îți mai amintești, Bret? Și îl mai întreabă pe Boyle: „Pare beat?“ Mi-am întors privirea de la Mitchell și Nadine spre etajul casei lor unde puteam să-i văd silueta lui Ashton dincolo de perdelele din camera sa, vorbind la telefon, iar când ochii au coborât pe peluza noastră l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scrisă.) Marta încă o ținea pe Sarah, ascultând atentă acest schimb de replici. În același timp eram foarte conștient de prezența lui Robby. Uită-te cât de demn și de sexy ești, spuse scriitorul. Ce tată pe cinste ai devenit. Beat și speriat de știu eu ce monstru de pe coridor. Ce băiat de treabă. Polițiștii deveniseră tot mai distanți și mai puțin îngrijorați. - Ascultați-mă pe mine, indiferent ce-a fost, a venit din pădure, am insistat. Și nu era câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un motiv convenabil. - Noi credem că probabil a fost câinele, domnule Ellis. - Mergem la hotel, am zis foarte scurt. M-am întors spre Marta. Corect? A dat din cap, privindu-mă cu ochii larg deschiși. Deci asta era teoria lor: Beat mort în urma unei combinații de votcă și Klonopin, i-am sculat pe copii crezând că eram atacați de animalul nostru de companie. Era așa o tâmpenie încât nici nu merita o reacție din partea mea. Însă până și scriitorul credea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]