7,814 matches
-
la un moment dat un corectiv: „Să mi se aducă unul sau doi scriitori tineri!” decreta. „Să astupăm gura nemâncaților de la pagina doua a ziarelor! În definitiv, cât o să ne coste volumele astea?”, Îl cerceta un Ciornei, de exemplu, pe bietul său secretar de editură (Întotdeauna „un om cumsecade”, călduț, ales anume de către patron ca să facă legătura dintre el și scriitori). „Putem să ne permitem să Încurajăm și nenorocita asta de „artă națională”! Chiar dacă nu se vinde nimic din cartea acestui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de vreo douăzeci și doi de ani, care Învățase de la tăticu arta de a privi oamenii de sus, de pe Înălțimea pernițelor sale de grăsime precoce, și care nu vedea În noi, scriitori tineri sau bătrâni, mari sau mici, decât niște biete paravane ale „generoasei” sale contabilități cu profit dinainte stabilit. (Ă). Mă gândesc și acum cu câtă inconștientă fericire am pus mâna, pentru prima oară, prin 1934, pe prima sumă de bani, pentru Întâia mea carte - sumă forfetară pentru o lucrare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pilonii cei mai „vajnici” cuibăriți prin toate instituțiile fruntașe ale țării, de la nulitățile Academiei de odinioară până la bastionul „naționalismului integral” al lui Stelian Popescu sau al comparsului său Întru retorică de carton, Pamfil Șeicaru? Acolo nu puteai pătrunde, tu biet debutant, decât dacă reprezentai mediocritatea sută la sută, garantată cu pecetea de trecere a lui Vasile Militaru sau alții de nivelul lui! Îmi aduc aminte cum, după ce unul din romanele mele, prin 1937, se epuizase numai la trei săptămâni de la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un mănunchi organic. Am impresia că destui dintre acești critici fac la fel ca Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri ornat cu bijuterii de sticlă: pozează, se ascultă pe ei Înșiși, Îi interesează prea puțin soarta «supușilor», rezolvarea respectivei ecuații literare. Dar golul de sub tron urlă. Citiți cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în față, amenințându-l cu pumnii. La sfârșitul zilei, este dus într-o celulă și lăsat acolo cu puțină hrană și promisiunea că a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că sunt bolnavă de piept și că de asemenea copiii sunt bolnavi, mi-a răspuns să ies singură din încurcătură că el nu poate să-mi ajute cu nimic. -Ai dreptate. Medicul nu face nimic când vine la el o biată femeie săracă, dar când e vorba de o doamnă bogată, desigur că-i ajută. Atunci primește doar și bani mulți. -Așa e. Femeile sărace nu-s luate în seamă de nimeni. Bogații știu ce să facă pentru ca să nu aibă prea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
faimoase „bourgmeister”, ori a vreunei primărese engleze, în tradițional costum de epocă. Azi îmi pare un vis îndepărtat vremea de acum abia vreo șase-șapte ani, când înverșunarea anti-feminiștilor ne prevestea tot felul de cataclisme ce se vor abate peste această biată țară dacă - doamne ferește - se va acorda femeilor drept de vot și eligibilitate. Dar cât de vechi, cât de demodate îmi apar astăzi toate împrejurările de acum câțiva ani numai, în cadrul cărora se desfășura mișcarea noastră feministă. Astăzi, după ce am
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
numai și numai interesele obștești românești în serviciul căreia este opera creată de mine și care oricâți bârfitori s-ar ridica, fiind orbi și neputând vedea, ea va rămâne o cunună de lauri a generației mele lăsată viitorimii. Oamenii trec, biete ființe închise într-un coșciug, însă tot ce a izvorât din dezinteresarea colectivă dintr-un avânt curat, rămân și sunt mărgăritari ce vor fi mult prețuiți mai târziu. Cu conștiința curată a datoriei împlinite fără cruțare în serviciul comandat al
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o partitură gravă, romantică, fie una comică, a unui „biet arlechin speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
titlu: Poezii cuminți și cenușii, Exerciții școlărești mărunte! Crești, începi, deprinzi și tu să scrii... Vine iarna - pletele-s cărunte. Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate, Tânărul cu vată în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
capăt, se rotesc de câteva ori și abia apoi îl aruncă - tot așa și poeții se pregătesc în primele două-trei strofe ca să prezinte poanta din strofa finală. Exercițiul devine însă foarte înduioșător când la capătul firului nu este decât o biată greutate de o sută de grame. Atunci eforturile poetului, prealabile poantei, îl amețesc și de foarte multe ori se prăbușește bietul spre marea tristețe a criticilor. Bătrânii arbitri povestesc chiar întâmplări și mai tragice și anume când aruncătorii greșesc calculul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dealuri natale, sondele mele, Vă închin gândul meu rușinat. Sunt ingineră aproape, dar nu știu Să dau înapoi ce mi-ați dat. De mult n-am mai dat pentru voi Nici cât sondorița de ieri, Ce planuri stângace croia Cu bietele sale puteri... Versurile au o prospețime tinerească, uneori un elan, care te cuceresc (...). Flacăra care arde în poemul Aurorei Cornu e curată, și anunță văpaia mistuitoare a unei tinereți care învinge și cucerește orice înălțimi (...). Compozitorii noștri se plâng adesea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scăpa de impresia neplăcută că eroina - și odată cu ea autoarea - caută să adopte o poză care desigur că nu li se potrivește și nu era de fel necesară (...) Mă uit la ei, cu milă și dezgust. Așa ca la un biet pisoi jegos Pe care totuși îl culegi din drum, îl îngrijești și-l crești. - Băieții mei și fetelor! - le-aș spune(așa cum poate mama lor le-ar spune) Ce faceți voi cu tinerețea voastră?.. Curios lucrau Citind versuri de felul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amărăciunea și blazarea și mai departe, conturând imaginea unui lirism epigonic, manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. cu a treia strofă din poezia lui Beniuc, citată anterior. În fine, cazul a fost clasat, iar A.E
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că Într-o vreme În care lui Moses Rosen i se reproșează atâtea lucruri, pe motive reale sau ireale, În sfârșit acesta va avea un apărător postum. Pe cine? Ironie supremă: pe Corneliu Vadim Tudor! Cred că s-ar răsuci bietul rabin În mormânt să știe că dintre toate posibilele persoane care i-ar putea readuce numele În discuție publică, și Încă Închip admirativ, a apărut Vadim spunând: „Nu a fost nici o altercație Între noi, În realitate Întotdeauna i-am admirat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
chiar dacă acestea sunt cuvinte foarte mari. Mircea Mihăieș: Toate acestea trebuie privite ca un alibi pe care și l-au luat respectivii oameni. Ei și-au mascat incapacitatea de a face schimbarea invocând niște forțe misterioase, mistice, cărora ei, niște bieți muritori, evident că nu li se puteau opune. Nu spun că acestea nu există, dar, În virtutea tuturor prerogativelor, puterea s-a aflat În mâna președintelui, a primului-ministru, a celor care dominau Parlamentul. Vladimir Tismăneanu: Și În mâna consilierilor. Mircea Mihăieș
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
măști de gheață ca o icoană bizantină. Se uitau la mine, mă fixau cu privirea. Buzele înguste și palide, părul lung, nasurile ascuțite, ochii mari și foarte limpezi. Erau imaginile soldaților sovietici care căzuseră în încercarea de a traversa lacul. Bietele lor trupuri, încarcerate în gheață întreaga iarnă, fuseseră imprimate în cristalul pur, verde-albastru. Mă priveau cu seninătate și îmi păreau chiar că încercau să mă urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
verde-albastru. Mă priveau cu seninătate și îmi păreau chiar că încercau să mă urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o poveste dramatică prezentă în filigran, fără pic de ostentație. Nu trageți concluzii pripite, construind pe un detaliu izolat o întreagă dezvoltare narativă. Este cunoscut cazul unui reporter care, după un cutremur în America Centrală, a vrut să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în definitivă izolare și inutilitate o existență meschină, fără sens. O ipostază deosebit de pregnantă în proza lui B. este cea a ofițerului reformator. Cu un aer de inspirat, de inițiat în marile taine ale artei militare, acesta e posedat de biete nimicuri, pe care le consideră revoluționare. Între propriile păreri despre importanța acelor „idei” și neînsemnătatea lor reală, între pretenția de a aplica o „metodă nouă” și vechea practică a insultelor și bătăii există o discrepanță absolută, care definește în profunzime
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
cât sunt mai singur cu-atât ți-aud / Mai limpezi poruncile și-alerg smintit / Să le împlinesc. M-am uscat ca pielea / Întinsă la fum de când aștept să te înduri / Ești întunecatul acela străin cu corăbii de foc / Pornit pe bietele mele pâraie. Încăperea mea-i / Strâmbă, abia-i loc pentru un mormânt / și tu ameninți să primesc omenirea.” Adoptând imaginea poetului-profet în anii ’70-’80, A. își face cunoscută prezența printr-un ciclu de poeme intitulate generic Imne: Imnele Transilvaniei
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Ba, de-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care-și bătea baba ca să-i facă borșul limpede. Și biata babă, ucisă cum era, ce să facă, lega snopușorul de buruiene și-i da drumul cu ața în oală. După fiert îl trăgea afară ș-așa-i da moșneagului borș curat. - Ce i-aș fi dat cu fliuștiucul peste gură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când te-ai dus ieri peste dânsul, a ieșit bietul om prin spate, c-un picior încălțat și cu altul nu, și-a intrat la vecin, fa ! - Păi, că nu-s eu de-acelea, fa, țipa otrăvită Savastița. Că-mi găsesc eu zece, numai să le dau douăzeci de prăjini
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ea l-a îndemnat pe Murgoci să dea în mâne-sa ? - Doamne ! se înfioră Soltana. - Feciorul ei drept, continuă vecina, și a dat în babă, pus la cale de Paraschiva. Mare păcat ! O dată, de frica fecioru-său, a scăpat cu fuga biata babă într-un pod cu fân și de-acolo n-a mai ieșit două zile. Iar noră- sa, Paraschiva, îl asmuța s-o buchisască acolo și s-o ucidă. - Doamne ferește ! se cruci din nou Soltana. - Cum spun, cumătră !... D-apoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
niște hârtii și dă, doamne, bine Ăărra ! d-apoi tot aduc eu mâța ! Și, pis-pis, pis-pis, a ieșit pisuca din pod și, ce-a dires ea, că îndată l-a înhățat. Atunci să vezi joacă pe ea : îl lăsa pe bietul ins să fugă, ba încă se uita în altă parte și se spăla. Șoarecele s- amăgea, dar ea, haț !... Și el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea ochii. Mai dormi, babă, dacă poți”. Chioară și înceată, Bocoaia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]