5,219 matches
-
se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând, ceilalți vizitatori părură întrucâtva jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate nimicurile inutile din înalta societate, toate prejudecățile și tot ce poate exista pe lume, cu excepția propriilor lor interese. — Antip Burdovski, declară „fiul lui Pavlișcev“, grăbindu-se și bâlbâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
an peste graniță, secolul stimulării industriei și al paraliziei mâinii de lucru! ș.a.m.d., ș.a.m.d., n-ai cum să le enumeri pe toate, domnilor, și de aceea să trecem direct la subiect. S-a întâmplat o anecdotă bizară cu una dintre progeniturile fostei noastre boierimi moșierești (de profundis!*), de altminteri una dintre progeniturile ai căror bunici și-au pierdut toți banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era firesc să-i vină în minte să-i ucidă pe cei șase oameni. N-am redat cuvânt cu cuvânt, însă sensul, mi se pare, e acesta sau se apropie de cel real. După părerea mea, avocatul, enunțând această idee bizară, putea fi pe deplin convins că rostește adevărul cel mai liberal, mai umanist și mai progresist care poate fi rostit în zilele noastre. Deci, ce vedeți dumneavoastră: această denaturare a noțiunilor și convingerilor, posibilitatea existenței unei opinii atât de strâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și talentați! Și câte verdicte extraordinare la modul superlativ nu dau jurații! Cum vă bucurați atunci și cum mă bucuram și eu de bucuria dumneavostră... spuneam atunci că trebuie să ne mândrim cu asta... Iar această pledoarie stângace, acest argument bizar este, desigur, o întâmplare singulară între multe alte mii... Prințul Lev Nikolaevici se gândi, apoi răspunse cu tonul cel mai convins, deși vocea îi era înceată și chiar parcă sfioasă: — N-am vrut decât să spun că denaturarea ideilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
penibil cu toții și atunci... Haideți să ascultăm muzică, spuse tăios Lizaveta Prokofievna, ridicându-se supărată de pe scaun. Urmându-i exemplul, se ridicară și ceilalți. IItc "II" Deodată, prințul se apropie de Evgheni Pavlovici. — Evgheni Pavlovici, spuse el cu o înflăcărare bizară, apucându-l de mână, vă rog să fiți sigur că vă consider omul cel mai bun și de cea mai aleasă noblețe, orice s-ar întâmpla; vă rog să fiți sigur de asta... De uimire, Evgheni Pavlovici făcu chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu totul; era evident că țineau să fie remarcați, vorbeau tare, râdeau. Se putea bănui că mulți dintre ei erau amețiți, deși câțiva afișau costume elegante și luxoase; dar printre ei erau și inși care arătau foarte ciudat, cu straie bizare, cu obrajii puțin îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu haine largi și bine cusute, cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul băgă de seamă că tremura din tot trupul. — Nimănui dintre noi nu i-a trecut așa ceva prin minte, răspunse prințul pentru toți. Și de ce crezi dumneata că are cineva această bănuială și ce-i... ce-i cu ideea asta bizară de a ne citi? Ce ai aici, Ippolit? — Ce-i asta? Ce l-a apucat din nou? întrebau toți cei din jur. Toți se apropiau, unii încă mestecând din mers; plicul cu sigiliul roșu îi atrăgea ca un magnet. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
S-au scurs așa două-trei minute și-mi aduc aminte că această tăcere m-a făcut să mă simt foarte jignit și înciudat. De ce nu vrea să vorbească? Desigur, faptul că a venit atât de târziu mi s-a părut bizar, însă îmi aduc aminte că, propriu-zis, nu de asta eram cine știe ce mirat. Chiar dimpotrivă: deși dimineață nu-i împărtășisem clar ideea mea, știam că mi-o înțelesese; iar ideea era de așa natură, încât cu siguranță putea veni ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea, dar nu putu; în sfârșit, aproape disperat, desfăcu scrisorile și începu să citească. Și aceste scrisori semănau cu un vis. Uneori ai vise ciudate, imposibile și nefirești; trezindu-te, ți le amintești, dar te și miri de un lucru bizar: îți amintești în primul rând că rațiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îți amintești chiar că ai acționat extrem de ingenios și logic în tot acest timp lung-prelung, când te-au înconjurat ucigașii, când umblau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de rând, clipă de clipă și în majoritatea lor, sunt veriga necesară din lanțul evenimentelor cotidiene. Ar fi neverosimil și, zic eu, neinteresant să umplem romanele doar cu tipuri sau, pur și simplu, din interes, să le ticsim cu oameni bizari și nemaivăzuți. După părerea noastră, scriitorul trebuie să depună toate eforturile pentru a descoperi nuanțe interesante și instructive chiar și printre persoanele de rând. De pildă, când însăși esența unor persoane de rând constă tocmai în faptul că, întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică, prințul nu-i un om cum ne trebuie nouă?“. Ei bine, aceste riposte ale propriei inimi erau cele mai complicate pentru Lizaveta Prokofievna. Cine știe de ce, surorilor Aglaiei le plăcuse ideea cu prințul; nici măcar nu li se părea foarte bizară; pe scurt, amândouă se puteau pomeni chiar cu totul de partea lui. Dar amândouă se hotărâseră să tacă. În casa lor se observase odată pentru totdeauna că, pe cât mai tenace și mai insistent se înverșunau câteodată, pe marginea unei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi dacă a doua zi, de față cu toată lumea, l-ar apuca o criză de epilepsie? Doar mai avusese și altădată crize în stare de trezie. Gândul acesta îi dădea fiori reci; toată noaptea se văzu într-o societate bizară și nemaipomenită, printre niște oameni ciudați. Principalul era că “își dăduse drumul la gură“; știa că nu trebuie să vorbească, dar vorbea tot timpul, încerca să-i convingă de ceva. Evgheni Pavlovici și Ippolit erau și ei printre musafiri, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin în inimă, continuă prințul, din ce în ce mai panicat, vorbind din ce în ce mai repede, mai bizar și mai cu însuflețire. Mi-era... mi-era frică și de dumneavoastră, și de mine. Mai mult de mine. Întorcându-mă aici, la Petersburg, mi-am dat cuvântul să văd negreșit elita, să-i cunosc pe oamenii noștri cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a lui Rogojin se deschise și apăru o servitoare bătrâioară, plăcută la înfățișare. — Parfion Semionovici nu-i acasă, îl anunță ea din prag. Pe cine căutați? — Pe Parfion Semionovici. — Nu-i acasă. Servitoarea îl cerceta pe prinț cu o curiozitate bizară. — Spune-mi cel puțin, a dormit acasă astă-noapte? Și... aseară s-a întors singur? Servitoarea continuă să-l privească, dar nu-i răspunse. Nu cumva ieri, aseară, a fost cu el... aici... Nastasia Filippovna? — Permiteți să vă întreb, cine sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întorsese; sună, dar ușa nu se deschise; sună la ușa bătrânei Rogojina; cineva îi deschise și-i spuse că Parfion Semionovici nu este acasă și, poate, va lipsi trei zile. Prințul se simțea scos din sărite, văzând cu ce bizară curiozitate era privit. De data aceasta nu mai reuși să-l găsească pe portar. Ca și mai înainte, trecu pe trotuarul de peste drum, privi ferestrele și se plimbă vreo jumătate de oră, dacă nu și mai mult, prin arșița chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o scrisoare lungă și amănunțită, că în timpul ultimei sale vizite la profesorul Schneider, în Elveția, s-a întâlnit cu întreaga familie Epancin (firește, cu excepția lui Ivan Feodorovici, care, având treburi, rămăsese la Petersburg) și cu prințul Ș. Întâlnirea a fost bizară; pe Evgheni Pavlovici l-au întâmpinat cu un fel de încântare; cine știe de ce, Alexandra și Adelaida au considerat că trebuie să-i fie recunoscătoare pentru „grija îngerească pe care i-o poartă nefericitului prinț“. Văzându-l pe acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chemă la putere pe ai săi. El așteptase coroana treizeci și patru de ani, temîndu-se necontenit că mama sa o va da nepotului ei (chiar fiul lui), marele duce Alecsandru. Paul era un prinț de un spirit destul de stricat, care-i făcuse bizară situațiunea, lui cea falsă la Curtea mamei sale. Se citează despre el o mulțime de lucruri ce nu sunt departe de nebunie. Într-o zi ordonă ca vorba lawko, baracă, să se pună pretutindeni în locul cuvântului francez magazin, care începuse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor, au fost botezați în grecește, au frecuentat școalele clerului grecesc și au primit în idiomul din Atena educația și instrucția pe care le era cu neputință de-a o afla aiurea și de-a o primi altmintrelea? Nimic mai bizar decât de-a proscrie din Franța congregațiunile monastice și de-a întemeia în Orient politica națională pe situația școlară și religioasă a clerului grec din Tesalia. Orice ar fi însemnînd inconsecuența aceasta, se cade să împrumutăm din numărul de la 5
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alt mesaj indirect, codat, al tumultului intern, al vulnerabilității care nu strigă, ci șoptește. Personajul lui Bishop este un nefericit care trăiește în Anglia, în exil, departe de insula sa, unde ajunsese să își creeze propriul univers, într-un peisaj bizar, înconjurat de animale. Recuperarea sa de pe insula îndepărtată nu a fost un serviciu: acum în Anglia, trăiește cu nostalgia insulei, unde Vineri, prietenul său, a murit în urmă cu mulți ani. Situația amintește de șederea îndelungată în Brazilia a poetei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cum reușea. „Ei, e clar că are probleme”, a răspuns Barbara, „și că nu e o persoană extrem de amabilă. Dar nu mă las influențată de ea. îmi place foarte mult ceea ce fac și, dacă dau prea multă atenție comportamentului ei bizar, nu pot să mă concentrez asupra clienților. Iar dacă nu ofer servicii de calitate, ce rost ar mai avea să mă aflu aici?” Oaza fericită a Barbarei o constituia msatisfacerea clienților. Cu cît aceștia erau mai mulțumiți, cu atît era
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
că a venit vremea să ia o hotărîre. Manipulatorul Manipulatorul este un șef dificil căruia îi face plăcere să se joace cu angajații - să-i manipuleze și să se distreze cu ei ca și cum ar fi niște pioni într-un joc bizar de șah. Face aluzii la posibilități-fantomă de promovare și la alte „oportunități”, ca să vadă cît de repede se pun în mișcare. Exclude oamenii-cheie de la întîlniri importante, ca să vadă cum vor reacționa. Micile sale uneltiri sînt folosite adesea pentru a bifa
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fericite”. Și va veni, nu peste mult, o vreme când, în creația sa de limbă franceză, va privi cu destulă detașare unele din experiențele sale imagistice, fie și cele mai îndrăznețe („N-aș mai găsi nici o bucurie să împreun cuvinte bizare / Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare / Îmi amintesc unele, dar la ce bun?”), optând definitiv pentru simplitatea comunicării, în numele unei cât mai mari accesibilități a mesajului generos-umanist al poeziei. La fel ca la majoritatea avangardiștilor (la noi, un Stephan Roll
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
s-au împlinit, punând în primejdie însăși ființa națională. Dar ceea ce vreau să spulber este iluzia post festum a optzeciștilor că războindu-se cu protocronismul, s-ar fi războit cu partidul comunist. Nici vorbă de așa ceva. A fost acolo un bizar amestec de rivalități între grupuri literare, încurajate din umbră de către ideologii oficiali. Nu întâmplător sprijinitorul direct al postmoderniștilor textualiști a fost Gogu Rădulescu, rămas fidel vechii orientări cominterniste reprimatoare o oricărei tendințe spre național. Gogu Rădulescu l-a atacat direct
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
catástrofe del postmodernismo), iar dintre cărțile sale cea mai reprezentativă (tradusă în mai multe limbi) este Future primitive and other essays.231 El opune postmodernismului un transmodernism radical, ca inițiator al unei mișcări nihiliste anarho-primitivistă. De fapt, Zerzan practică un bizar hiper-postmodernism în oglindă. Dacă postmodernismul se-ntoarce în trecut cu o detașare parodică, John Zerzan ia lucrurile în serios, bănuind că a existat un Eden "pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea față de paradigma unei civilizații a reprezentării am
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-ul tradițional a dat naștere simulacrelor ideale, cel postmodernist a ajuns să se confunde cu dezacordul absolut cu ființa chiar în sensul unei "teologii a căcatului". De fapt, chiar și acolo unde "acordul cu ființa" pare absolut el este un bizar dezacord, de vreme ce în spatele oricărui kitsch zace moartea. Omul devine exclusiv trup, cadavru fie el respingător, fie vopsit în culori atrăgătoare. Invazia de biologie scatofilă și pornografică din postmodernism este aceeași cu spoiala sărbătorii de 1 Mai. Kundera zice că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]