5,205 matches
-
puternică decât ura. Într-adevăr, o ură mare nu poate fi învinsă printr-o iubire mică! Acest joc dramatic în care omul e prins să-l joace i-a scăpat lui Nietzsche, n-a vrut să accepte că e un blestem, a imaginat un om pe deasupra acestei realități, care da naștere conflictelor dintre oameni, când liniștite, când demențiale, închipuindu-și că dacă ispitește omul cu eliberarea de orice morală, va ieși din asta o specie mândră, liberă și binevenită. Lăudăroșenia lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care le ardea atât de tare glasul ei pătimaș, încît nu le puteam reține nici o clipă înțelesul... Vino, draga mea-n grădină... Cu dorul care suspină... cuvinte ridicule, dar ce văitături fermecătoare cu care parcă se elibera de un blestem al clipei, care totuși o subjuga, dar o și înspăimînta de suferințele viitoaie pe care le presimțea... Un cântec aduce altul, de la sine, țâșnea imediat după o tăcere de o clipă, cânta cu întreaga ei ființă și se consuma ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
DACĂ PRETENȚIA CELUILALT ERA SAU NU ADEVĂRATĂ. SUNT CAPABIL SĂ LUPT ÎMPOTRIVA ACESTEI PEDEPSE CU MOARTEA PRIN PROPRIILE MELE FORȚE. NU MAI ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ. INTENȚIA DE TRĂDARE... ERA CLARĂ. BRUSC SE ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB, NU CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unui monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta Malabarului, au cercetat Peninsula Indiană, par să confirme prezența statornică a holerei prin aceste
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de a lucra. Dar în același timp se gândea că munca manuală când nu-i numai muncă de precizie, devine tot mai grea o dată cu vârsta. Oboseala aceasta îi vestea bătrânețea apropiată. Munca fizică ajunge până la urmă să fie un adevărat blestem, care precede sfârșitul, și, după o zi istovitoare, somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca manuală nu știu ce spun. Când Yvars se îndreptă din șale, ca să mai răsufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de femeie. „Piero di Cosimo.“ Încercând parcă să-și regăsească gândurile, glasul. Așteptând s-audă iar vocea, să le confirme că mai sunt vii. După un răstimp : Simonetta Vespucci. Limpede, ca o soluție. N-ar înțelege încă puterea care împrăștie blestemul. Căci totul rămânea la fel, nemișcat. Curând, însă, s-ar repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul ușii se va roti lent, apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta, zeu al îndurării, pe răposații noștri, care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi să se adeverească, spre fericirea noastră, ca să păstrăm cuvântul și pilda lor în amintire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
voi îngropa peste câteva ore : datoria de-a primi iubirea, la fel ca și boala și deznădejdea, ca pe niște nobile și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și remușcări, voi repeta mortului și el va confirma : revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
face să cadă apa care împodobește văile cu plante. De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre... Să potolească tot ce respiră pe pământ și să învioreze pe acei care cântă puterea ploii, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre saturare, și nu spre flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre blestem, spre saturare, și nu spre flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lame de cuțit, ușoare, lungi, lungi și subțiri și până în adânc, în adânc. Bătrânul Johann Caspar Lavater nu pare deloc dispus să-și pună rochia și peruca și să apară, cu chipul blând și ramolit al coanei mari, să rupă blestemul. Chiriașul a înghețat în scaun, ghemuit, cu privirea în pământ... ochii întâlnesc doar picioarele groase ale mesei, arabescurile galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al pantofilor negri, prăfuiți. Și, dintr-odată, articulațiile excesiv tensionate cedează... un sunet scurt și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care sufletul ei le dorise. Ea nu murise decật pentru Yon, pentru mine murise numai ca să trăiască acum mai puternică, mai aprigă , mai pasională. Poate că pentru ea moartea fusese o binefacere care o împăcase cu destinul sau poate un blestem care o smulsese de lậngă cel drag ; pentru mine însă ea era o fărậmă din ceea ce se cheamă veșnicie, picurậndu-mi în suflet stropi de gelozie și de teamă... Gậndul că n-am să-l pot iubi niciodată pe cel cununat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de groază. Mă gậndeam doar că Dumnezeu ne mai trimite semne de acolo, de sus, și încercam să descifrez rațiunea dezastrului, poate, în obrăznicia noastră de a-l “gậdila” uneori pe la tălpi. Nu găsisem niciodată interesanți zgậrậie-norii, îi consideram niște blesteme pentru cei nevoiti să le populeze, dar tragedia celor plecați la muncă pentru eternitate mă afectase mult. Țin minte că în ziua aceea am cumpărat o ladă cu colaci și un kilogram de lumậnări și am pomenit “în neștire” pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
visători, nu mai există nici măcar un singur romantic întậrziat, nici unul măcar! Îmi aminteam îndată vorbele cele mai des rostite de Yon: bani! bani! de unde bani? Și-l înjuram de mama focului în gậndul meu pe cel care inventase banii, aceste blesteme ale vieții noastre, fiare sălbatice, capabile să devoreze și cele mai fierbinți pasiuni omenești. Nu iubisem niciodată banii. În asta stătea secretul reușitei mele. Mă consideram o profesionistă, mi-o dovedisem mie însemi și-mi era suficient. Nu-mi trebuiau
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel unde-i a mea zână Cu chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ești poate o zee, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară. Pocnind în a lui haine, el place la neveste, Fecioara-nfiorată își
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea Vârstei și tinere fecioare... Și[-s] chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 20Prin porțile cetății curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada... Și dând în vistierie Grămezile de aur răpeau cu lăcomie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dorm cum Doarme-un chaos pătruns de sine însuși, Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plînsu-și Ș-a doua zi nu știe nimic de acel vis. Vai de acel ce ochii în lume i-a deschis! Blestem mișcării prime, al vieții primul colț. De-asupră-i se-ndoiră a cerurilor bolți, Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O genii, ce cu umbra pământul îl sfințiți Trecând atât de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bună "Și măsurată pe un pic de vreme, "Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de steme "Sau pe pământul gol de și-ar așterne Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta nebună. "Și ziua neagră peste el așteapt-o. Căci i s-a dat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din el nimeni nu a fost încă alungat. Nu a existat niciodată un mit mai puternic decât al banului. S-au dus de mult faraonii, fie-le piramidele ușoare. Faraonii nu se puteau apăra de profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]