6,712 matches
-
făcea să creadă că femeia o luase razna. Din toleranță se născuseră toate relele lumii; și, din toate părțile, aceeași lume era Îndemnată, mai insistent ca niciodată, tot la toleranță, ce dacă armate de gay și lesbiene mărșăluiau victorioase pe bulevardele lumii? Paradele astea o duseseră În pragul nebuniei pe bunică. Marika nu avea nimic, poate, cu defilările acestora; ea era Încă tînără, cine știe ce experiențe avusese și ea, după căderea Cortinei de Fier, junimea Estului deschisese cutia Pandorei, atunci; Apusul adusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ce-l mai cuprinseseră, Încă din adolescență, plăcerile! Poftele! - și bunica nu știa tot. Thomas ar fi vrut să vadă și Petersburgul, să se plimbe cu Antonia pe Nevski Prospect, numai cu ea ; să calce, Împreună, mai toate barurile nesfîrșitului bulevard; cînd bunicuța ar fi obosit sau ar fi Început iar să ceară prăpăd, văzînd că și acolo plăcerile de tot felul erau ca pe oriunde, ar fi dus-o În camera ei de hotel, unde n-ar fi fost chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atîta vreme cît nu era impusă. Sau impozitată, chiar dacă era scocotită cea mai veche profesie din lume. Nici Împotriva homosexualilor nu avea ceva, dacă așa se născuseră, dar asta nu Însemna că, tot mai des, aceștia trebuiau să defileze pe bulevarde, În parade lascive, provocatoare; puteau să-și consume sentimentele intim, dacă așa Îi clădise natura. În schimb, nu avea nici o Înțelegere față de homosexualitatea dobîndită, ar fi putut lesne să aibă și el, din curiozitate, o asemenea relație, dar de la Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trupurilor și mesajului inimilor. Dacă simte că o doresc și va simți la fel, este OK! Dacă nu, vom vedea la fața locului ce este de făcut pe mai departe”, hotărî Eugen liniștit, oferindu-i brațul. Mașina străbătea în liniște bulevardele. Nu era aglomerație și în nici zece minute ajunseră aproape de Spitalul Militar, când soarele cobora spre asfințit și lumina lui roșiatică lăsa umbre lungi în parcarea de lângă piață. Eugen o conduse atent pe Iuliana cei câțiva pași până la intrarea în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dezvolt prea mult teoria mea privind coabitarea ideală a zarzavaturilor, dar între ceapă, conopidă și pătrunjel există o fraternitate demnă de lozinca preferată a revoluției Franceze... Iar faptul că în plin Paris, la numai cîțiva pași de manufactura regală de pe bulevardul Gobelins sau de Grădina Botanică, în mijlocul unei configurații de blocuri modeste poate fi creată o grădină de legume înconjurată de trandafiri, mi se pare un început de revoluție ecologică, poate semnul unei treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din punct vedere literar, din punct de vedere psihologic, din punct de vedere comercial ? tot atît de ambiguă era și adresa : pasajul Verdeau 75009 Paris. sigur, un bun cunoscător al Parisului localizează imediat zona, arondismentul 9 fiind cel al marilor bulevarde care se înlănțuiesc de la opera Garnier pînă la Piața republicii. în evul mediu pe acest traseu se afla un tronson din zidurile de incintă ale Parisului. Debarasat de ele pe la sfîrșitul secolului al XVII lea, orașul Luminilor a respirat ușurat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a respirat ușurat și și-a creat o nouă arie de promenadă și de delir colectiv... Cînd teatrele de vodevil și de frisoane sîngeroase s-au înmulțit în zonă, uneia dintre aceste artere, Boulevard du Temple, i s-a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă pe trotuarele, în cafenelele sau restaurantele sale, ci pentru că pe scenele acelor teatre bulevardiere se murea copios în fiecare seară, uneori cu litri întregi de sînge împroșcat pe scenă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aici a fost cîndva o cafenea ? — Cîndva cînd ? — acum exact zece zile... — nu, domnule, aici nu a fost niciodată nicio cafenea. eu locuiesc în acest cartier de 65 de ani, acest scuar este format numai din locuințe. Cafenele sunt pe bulevardul mare, lîngă stația de metrou, o luați înapoi și mergeți drept înainte, apoi... nu știu de ce, dar toți acei bătrînei și toți acei jucători de șah care încercau să-mi explice că niciodată nu existase nicio cafenea pe strada lor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fură cît se poate de banale, dacă este să țin cont de stilul ei : „nu uitați să mă mai visați din cînd în cînd”. romanul i l-am descoperit chiar a doua zi în librăria L’ecume des Pages de pe Bulevardul saint-Germain, unde mă plimbam pur și simplu fără țintă. Și probabil că nu aș fi intrat în librărie, dacă din una din vitrinele sale nu m-ar fi privit... chiar chipul Domnișoarei ri. ei da, pe coperta cărții figurau două
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ele. ai instalat un vechi gramofon cu manivelă în mijlocul străzii, ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
principalelor instituții din oraș, pe ușile bisericilor și pe panourile publicitare din marile intersecții. ai decis să începi o mare lucrare publică pentru a glorifica existența regelui. ai analizat cîteva proiecte și pînă la urmă ai hotărît să trasezi un bulevard nou care să taie în două Parcul municipal. Un bulevard care să fie cel mai lat din oraș și care să poarte numele tău. L-ai trasat, ai tăiat arborii aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
publicitare din marile intersecții. ai decis să începi o mare lucrare publică pentru a glorifica existența regelui. ai analizat cîteva proiecte și pînă la urmă ai hotărît să trasezi un bulevard nou care să taie în două Parcul municipal. Un bulevard care să fie cel mai lat din oraș și care să poarte numele tău. L-ai trasat, ai tăiat arborii aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
urmă ai hotărît să trasezi un bulevard nou care să taie în două Parcul municipal. Un bulevard care să fie cel mai lat din oraș și care să poarte numele tău. L-ai trasat, ai tăiat arborii aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să conduci un buldozer. L-ai inaugurat după toate regulile, în cadru festiv. ai tăiat tu însuți panglica roșie. S-a aplaudat, s-a băut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trasezi un bulevard nou care să taie în două Parcul municipal. Un bulevard care să fie cel mai lat din oraș și care să poarte numele tău. L-ai trasat, ai tăiat arborii aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să conduci un buldozer. L-ai inaugurat după toate regulile, în cadru festiv. ai tăiat tu însuți panglica roșie. S-a aplaudat, s-a băut șampanie. te-ai ocupat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi mai melting pot. Pe grec, vecinul său din stînga, îl cheamă Busbib, ciudat nume de altfel. Iar pe rus Bragovski. Pe evreu Bruchner. Iată și casa francezului, patru case mai la stînga. numele său este tolbiac. La fel ca bulevardul tolbiac de la Paris, sau ca stația de metrou tolbiac, ținu să sublinieze Victor ca și cum originea acelui nume m-ar fi preocupat în mod deosebit. Victor se mai plimbă apoi pe deasupra altor case, familia masek, familia Warnotte... — aici stă un saxofonist
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe stradă cu un coleg de facultate, când deodată acesta îl trase repede de braț. - Vino-ncoace, să ne ascundem colo în gang. Trece în colț proprietarul meu, căruia nu i-am plătit chiria pe luna asta. Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe porțiunea dinspre Cotroceni. Felix aruncă ochii și zări pe moș Costache, care o lua în direcția Căii Plevnei. Întrebă mirat: - Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, CostacheGiurgiuveanu. - Nu mai spune! Chiar așa-l cheamă. Colegul îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar nu dădu nici un semn că le vede, ci privi numai din când în G. Călinescu când cu simpatie la Felix. Stănică se dădu jos în centru, sub un motiv oarecare; iar fata ceru să fie dusă acasă. Ședea pe bulevardul Elisabeta, în preajma Cișmigiului. Felix nu mai avea nici un scrupul, și, puțin amețit de vin, nu s-ar fi dat înapoi de la o aventură nocturnă. Totuși nu era lămurit asupra calității sociale a fetei. Nu putea fi decât o curtezană, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mă vezi, vino, îl invită domnișoara,după-amiază sunt totdeauna acasă; stau la etajul doi. Își întinseră mâna reciproc. Pentru Felix începu o nouă scurtă bătălie: să-i sărute, sau numai să-i strângă mîna? Privi în toate părțile pe bulevardul pustiu. Dacă fata era o pierdută, se făcea de râs sărutîndu-i mâna, dacă nu, nesărutîndu-i-o făcea un gest jignitor. Fata îl privi limpede în ochi, râzând, în vreme ce Felix îi strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu seamă, îmi este încă proaspăt în minte. Când eram licean ședeam în gazdă pe strada Știrbey-vodă, la un tâmplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o stradă de lux, a fost, nu mult înainte, teritoriu cu vii. Tăierea bulevardului Elisabeta a atras după sine deschiderea unui cartier nou, prefăcând în orășeni pe niște simpli țărani. Picat de la țară de pe undeva, Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple, care deținea o curte mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sfinții Apostoli, apoi ieși la pod, stătu puțin la îndoială. ("Te pomenești, ghiujul, își zise urmăritorul, că merge după aventuri erotice!") O luă pe Calea Victoriei înspre Poștă. ("Se duce la o bancă, l-am prins", gândi Stănică.) Apoi urcă pe bulevard în sus, trecu la statuia lui Brătianu și se opri în fața unei case cu etaj, peste drum de Ministerul de Domenii și Agricultură, privind ceva pe zid. (,,Ce dracu caută ăsta? - se miră Stănică, te pomenești că are vreun avocat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar medicul era impenetrabil. Atunci lăsă și piesa cealaltă și porni mărunt pe ușă afară, fără să privească înapoi. Doctorul dăduse bătrânului o rețetă, și acum acesta, după oarecare îndoieli, se hotărî s-o facă. Se lăsă în jos pe bulevard și se opri la o farmacie, peste drum de cinematograful "Minerva". " Aici trebuie să fie scump!" gândi moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața ușii, impresionat de dulapurile baroce și bocalele de porțelan. Merse mai jos, unde întîlni o drogherie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cerc de persoane influente. Stănică se însură cu Georgeta, cu care nu avu,,fii", dar avu protectori asidui, făcu politică; declară că simte "un ritm nou", fu chiar prefect într-o scurtă guvernare, și acum este proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache Ionescu. Unele gazete de șantaj îl acuză că patronează tripouri și cercuri de morfinomani. Felix l-a întîlnit odată, și Stănică, bătîndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat: - Bravo, știu că te-ai ajuns. Era și de prevăzut. Știi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
postfață de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care îi frecventez eu, zise Genel (din ăi de-ți sorb, una-două, votculița risipită pe mușama ori ți-l agață 91 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]