4,271 matches
-
A început să repete cu noi, am lucrat trei luni. Era un om cultivat, adora Dostoievski, discutam mult și în afara repetițiilor. Era pasionant. Jucam în fiecare marți. A avut mare succes. Apoi Teatrul Noctambules, unde pusesem în scenă prima oară Cântăreața cheală, ne-a chemat să jucăm piesa lui Dostoievski în mod regulat. Ionesco mi-a zis atunci: „O dată pe săptămână mai mergea, dar în fiecare seară, nu se poate: am prea mult trac!“. A trebuit să-l înlocuim. El a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
atunci: „O dată pe săptămână mai mergea, dar în fiecare seară, nu se poate: am prea mult trac!“. A trebuit să-l înlocuim. El a spus-o în jurnalul său, a fost pentru el o experiență formidabilă. Apoi, când am reluat Cântăreața cheală la Huchette, cu succes și critică bună, era foarte mulțumit. Întâlnirea cu Ionesco a fost fundamentală pentru destinul dumneavoastră. Ați devenit prieteni? Eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu. Întâlnirea asta m-a urmărit toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a fost fundamentală pentru destinul dumneavoastră. Ați devenit prieteni? Eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu. Întâlnirea asta m-a urmărit toată viața. Am făcut o mulțime de alte puneri în scenă, în SUA, Japonia, dar Cântăreața cheală a rămas o constantă. Mai întâi am sărbătorit cinci ani, șase ani, zece ani... De 57 de ani, e mai mult de jumătatea unei vieți. Trupa Cântăreței era ca o familie. Chiar și după aceea, când a început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
făcut o mulțime de alte puneri în scenă, în SUA, Japonia, dar Cântăreața cheală a rămas o constantă. Mai întâi am sărbătorit cinci ani, șase ani, zece ani... De 57 de ani, e mai mult de jumătatea unei vieți. Trupa Cântăreței era ca o familie. Chiar și după aceea, când a început să fie jucat în dreapta și în stânga, Ionesco suna, ne invita la masă. Nu ne-am părăsit niciodată. El a făcut o carieră mondială, dar am rămas aceeași. Prima punere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ani, apoi 35-40 de ani. Jucăm, pe seară, cam aceeași dintr-o generație, ca să nu amestecăm vârstele. Problema se pune mai ales pentru Lecția. Eleva nu poate fi jucată de o persoană în vârstă. Altfel, familiile Smith și Martin din Cântăreața cheală pot avea orice vârstă. Mi-amintesc ce spunea Ionesco de noi, la început: eram ca scoși din cutie. Era normal, eram proaspeți, aveam toți vreo 23 de ani, fără experiență. Acum s-au adunat și anii, și experiența. Piesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
eu și Marie-France Ionesco, fata lor. Ca o familie. Ionesco a venit și el, până la sfârșitul vieții, să vadă piesa, din când în când. Cum a evoluat piesa în atâția zeci de ani? Piesa a evoluat păstrându-și esența. Pentru Cântăreața cheală am creat o punere în scenă într-un fel foarte strict, foarte geometric, cu priviri, cu mișcări de cap, cu veniri și plecări calculate: asta înseamnă că, indiferent de temperamentul actorilor, ei intră într-un fel de corset, punerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
teren (texte, fotografii, înregistrări). Am îndrumat construcția Căminelor culturale de la Berezeni și Dragomirești, am fost diriginte de șantier la Casa de cultură Vaslui, am participat la Sesiuni de comunicări la Craiova (și în juriul festivalului ,,Maria Tănase”, descoperind-o pe cântăreața Ionela Prodan), Caraș-Severin, Târgoviște, București ș.a., am organizat primele 3 ediții ale Festivalului Umorului, căruia i-am găsit numele și am dus Vălăretul de la Voinești Vaslui la Festivalul obiceiurilor de iarnă de la Muzeul Satului București (1971). Pe linie de partid
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de obicei blond, sunt „fierbinți”, senzuale, rafinate, uneori sunt sadice sau supuse. Bărbații sunt „generoși” și „serioși” (plătesc și se țin de cuvânt); - VIP-urile masculine sunt politicieni, oameni de afaceri, fotbaliști, oameni de cultură. VIP-urile feminine sunt vedete: cântărețe, top-modele, sportive, prezentatoare, soții de politicieni în proporție egală cu politicienele; - Bărbații nu au relații politice cu femeile, nici ca alese, nici ca alegătoare. Ele apar însă uneori în clipuri de campanie zâmbind candidatului protector, pline de speranță; - Ziarelor le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a ținut să se păstreze anonimă și care, din păcate, nici nu prea vrea să-i vorbească direct doamnei, ci nouă: „Românii mei, dragii mei! Vă vorbesc astăzi, când mi s-a dat posibilitatea de exprimare directă către voi...“. Spiritul cântăreței Mihaela Runceanu, nici măcar atât. Acesta se rezumă să-i facă morală presupusului criminal: „Daniel, tu, fostul meu prieten, te-ai căit vreodată pentru că m-ai luat dintre cei dragi? Ai înțeles vreodată, în lunga ta detenție, că ai ucis o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
purtat cu el, nu glumă! Am dat pagina și am văzut un pronostic de baseball. Sub el, cu litere mari, o reclamă pentru medicamente contra gripei. Pe jumătatea de sus a celei de a treia pagini se găsea fotografia unei cîntărețe energice alături de o cronică mondenă care cuprindea tot soiul de știri „senzaționale”. Mai jos, căsuțe a cîte o mie de yeni rîndul, cu anunțuri diverse: angajări, Îndrumar pentru hoteluri, bursa, apartamente și altele. La capitolul „diverse”, cu excepția anunțurilor despre cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Zilei, 27 august 2006) Titlul articolului, "Opriți măcelul de pe străzi! Încă un artist ucis", din ziarul Evenimentul Zilei, se bazează pe trei fapte incontestabile. Este vorba de moartea în accidente de mașină a trei artiști: bateristul trupei Compact Teo Peter, cântăreața Laura Stoica și regizorul Cristian Nemescu. Argumentarea este una bazată pe fapte și susținută de fotografiile celor trei și a mașinilor accidentate în care și-au găsit sfârșitul. Prezentarea acestora, în ansamblu, face din articol un material convingător. În discursul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
-i chestia? - Nu e nici o chestie... - Păi, și-atunci? Aa, dacă ar fi, cum s-a mai întâmplat, că ăia s-au cununat, au petrecut, s-au veselit, și la sfârșitul nunții mirele a luat banii și a fugit cu cântăreața, mă. Înțelegi? Asta, da. E o chestie. Sau au fost cazuri când unii au furat mireasa de tot. Era așa bună mireasa, că au furat-o de tot și-au dus-o la Ruse, mă-nțelegi? |sta e reportajul tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
a revenit în urmă cu trei ani în muzică, după zece ani de absență. Ea și-a lansat un nou album, intitulat Lumea mea, la care a lucrat împreună cu Ovidiu Komornyik. Aflați din acest interviu cum se raporta atunci longeviva cântăreață la „industria muzicală“ de după ‘89 și de ce credea, totodată, că „nu suntem pierduți“. Declarați, la un moment dat, într-un interviu, că nu mai doriți să reveniți în fata publicului. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Am fost pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
întotdeuna în sala Concertgebouw, cu orchestra ei și cu numele cele mai prestigioase. Le sunt recunoscătoare pentru că ei m-au introdus în genul belcanto. La vremea respectivă mi-au oferit Tancredi; nici nu mă gândisem la Rossini, eu eram o cântăreață veristă, Rossini era așa... pe pâine cu gem. Când mi-au trimis partitura lui Tancredi, m-am uitat la ea și le-am dat un telefon, spunându-le: sunt prea multe note, eu nu reușesc să le cânt pe toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cânt pe toate. Mi-au răspuns, totuși, uită-te! M-am așezat la pian și am început să cânt și nu mi-a venit a crede. Era natura mea, era ca o mănușă. Așa am descoperit că eu sunt o cântăreață de belcanto și de aceea niciodată nu reușeam să fiu mulțumită, nici cu verismul, nici cu Puccini, nici în lucruri simbolice; nicăieri nu mă regăseam. Belcanto are totul: declamat, voce joasă, are acute, are dramatism, este o varietate, complexitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
sărite când cineva citește o revistă pe care am cumpărat-o înainte să apuc eu. Amy își face de lucru cu revista, frunzărind-o și comentând la adresa tuturor celebrităților. Ia uite în ce hal e femeia asta. Îmi arată o cântăreață celebră îmbrăcată într-o rochie decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită, spune ea. Mă uit la farfuria ei cu paste, pe care deja a dat-o deoparte. —Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aduc singură aminte din când în când că și el era cândva doar un băiat, ca mine. Vreau să spun... știți ce vreau să spun. Ideea e că nu s-a născut scenarist și nici Madonna nu s-a născut cântăreață. Da, trebuie să ai un pic de talent de la care să pornești. Asta ar ajuta, oricum, dar mulți oameni talentați ling plicuri și răspund la telefon. Gata, acum că m-am convins singură că oricine poate să facă orice, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întreaga viață la trenurile care, fatalmente, vor trece continuu pe la geamul casei. Souza își crește nepotul pentru a face din el un mare campion. Biciclistul este însă răpit în timpul Turului Franței, iar bunica pornește, împreună cu Bruno, să îl salveze. Tripletele, cântărețe celebre, i se alătură. Participant la Cannes în 2003, filmul a rulat în deschiderea AniMOTION. Triplettes de Belleville (Franța, Belgia, Canada, Marea Britanie, 2003), regia Sylvain Chomet. Animatron Soba de făcut filme Un fel de sobă înnegrită de fum ascunde un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Huchette, un spațiu cu 80 de locuri, cam de dimensiunea unui autobuz. Mihaela Michailov Pe o plăcuță de lângă intrare e scris: „În acest teatru se joacă din data de 16 februarie 1957, fără întrerupere, primele piese ale lui Eugène Ionesco: Cântăreața cheală și Lecția“. Acest loc-cult al absurdului, devenit celebru pentru direcția repertorială obstinat dusă până la capăt, a găzduit, timp de trei zile (5, 6 și 7 septembrie), spectacolul Teatrului Odeon - Cinci piese scurte de Ionesco, în regia lui Alexandru Dabija
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
pereți erau prinse cu ace fotografii reprezentând femei sumar îmbrăcate sau afișe furate la filme pornografice. Un individ avea lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
agitată, bănuiesc, având În vedere că Inspectorul Wickert, Îmbrăcat În civil, a sfârșit cu dinții scoși. Dar investigația a avut și efecte secundare pozitive. Una dintre persoanele reținute s-a dovedit a fi o fostă parteneră al lui Lakritz, o cântăreață de origine germană-letonă. Ca să nu fie acuzată, a hotărât să regleze niște conturi vechi. Astfel era Înștiințat colegul meu despre ce se Întâmpla la Fundație În anumite nopți, când muzeul era scăldat În lumini artificiale și În spatele perdelelor se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei schimbări radicale de dispoziție. A cercetat chipul mătușii Feride căutând urme de nebunie. În afară de faptul că părea absorbită de televizor, urmărind cu Încântare o cântăreață pop groaznic de netalentată care se rotea Într-un dans prea ridicol ca să fie adevărat, Asya n-a detectat nici una. — Trebuie să te pregătești, știi, musafira noastră sosește astăzi, a spus mătușa Banu pe când intra În living cu tava cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie să vadă că nu suntem deloc ca arabii. Statul nostru e unul laic și modern. Mătușa Feride dând dintr-odată mai tare volumul televizorului, toate au fost distrase de un nou videoclip pop turcesc. Pe când ochii Îi alunecau spre cântăreața caraghioasă, Asya a observat cât de cunoscută i se părea coafura femeii, chiar foarte cunoscută. Privirea ei a pendulat rapid Înainte și-napoi de la ecran la mătușa Feride, Înțelegând acum care era sursa de inspirație a noii sale coafuri. — Americanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de care suferau turcii. Însă Asya a dat ceaiul pe gât și a adăugat: — Mătușii Feride Îi plac chestiile astea. Deși, ca să fiu sinceră până la capăt, nu poți fi sigur dacă e interesată Într-adevăr de muzică sau de coafurile cântărețelor. La jumătatea celei de-a doua cola dietetice, Armanoush a Întrebat-o pe Asya ce fel de cărți citea, fiindcă ficțiunea era principala ei conexiune cu Întreaga lume. — Cărțile. O, da, mi-au salvat viața, știi. Îmi place să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care a cerut să i se tatueze steagul Turciei pe vârful degetului mijlociu, În așa fel Încât de fiecare dată când le făcea cu degetul altor oameni, să fluture de fapt steagul. Și În cele din urmă a venit o cântăreață travestită, blondă și impresionantă, care voia să-și tatueze pe Încheieturile degetelor numele iubitului ei. Apoi a intrat un bărbat Între două vârste care arăta anormal de normal față de clientela obișnuită a salonului de tatuaj. Era Aram Martirossian. Aram era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]