5,129 matches
-
tîrau, laptele a secat, porumbul avea frunzele răsucite ca țigările de Havana, iarba era uscată ca tutunul, de îți puteai suci țigara cu ea. Blestem mare, oameni buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și de pe marginea drumului spre Crasnaleuca. Cu părul alb și bogat, cu mustața cît două vrăbii dolofane, moș Vasile, înțeleptul, își storcea mintea să ghicească de ce și cum am devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea! țipă acesta, încă nu prea iritat. Pînă aici i-a fost măgarului! Ideologul din mine izbucnește. Dar ce, îi mașina ta? Dar a cui este, mă, nespălatule? Nespălat ești mata! Mașina este a poporului. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înconjurat de copii, mari admiratori ai pușcociului, Saldaru nu brava deloc cu povești vînătorești. Hai, moș Ioane, spune-ne și nouă ceva despre cum împuști! N-am voie să împușc decît cu voia șefilor. Care șefi? De la Săveni. Atunci de ce cari mereu pușca asta cu mata? Păzesc să nu-și facă de cap braconierii. Cine? Braconierii, ăia de prind iepuri cu cîinii. Acu, iarna? Cîmpul este pustiu, nu vezi zare de om! Nu se știe niciodată! Ai prins mata vreunul? Ehe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dintre toți nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși în laț la coșerul cu porumb și-i ducea apoi tot la bulboană. Nu-i păsa că mai la vale erau fîntîni în preajma pîrîiașului și era insensibil la rugămințile oamenilor care beau apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Musolin, și el negru ca tăciunele. Nu, el nu era negru din naștere, el devenise negru de la meserie. Musolin ăsta, alt nume nu știu să fi avut, era diavolul gol goluț. Cunoștea toată lumea de pe vastele stepe moldave și la fiecare căra cîte ceva. N-avea preț fix, fiecare dădea ce avea prin casă și pe acolo oamenii aveau mai ales un soi de rachiu de o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are serviciu. Dar mama? La brutărie. Dar nu-i place, trebuie să ajungă la ora 4 la serviciu. Mă uit la copil și abia atunci observ că înțelege profund problemele familiei. Și tata? Ce face toată ziua? Cu camioneta, mai cară una, alta. Numai că se strică tot timpul. Copilul stă comod pe scaun și se servește cu bunătățile puse în față. Se uită atent prin cameră și remarcă fiecare lucrușor. Este frumos la dumneavoastră, spune după cercetare. Dar la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost de ajuns pentru tînărul său viitor soț ca să înceapă și el a buhăi din toți rărunchii. Nici n-au băgat de seamă că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo, pe cărăruia aia. Dar cum trecem văgăuna? Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știu legile. Senatorul Nuțu face greva foamei, nu se duce la Parchet. Ba se duce. Hoțiile le motivează cu "un complot politic". O lucrătură să-l facă pe senatorul Nuțu fără titlul de senator. Eu mă gîndesc la Leo Robu. Cară camera aia imensă, fuge după vînat, dar nu se lasă. Dar ce eficiență are omul ăsta! Datorită lui îi cunosc bine de tot pe Nuțu, Porgovanu și atîția alți porcovani, cam pe toți. Un regalist convingător Dorin Robu era regalist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și așa erați cam mulți. Să nu vă amintim cum v-ați dat cu nemții cînd ne crăpa măseaua!? Nu vă mai vrem. Dorim libertate! Vă dăm gaz ieftin, petrol, credite de miliarde de dolari, ce naiba mai vreți? Să vă cărați acasă! De ce, mă? Să ne vină și nouă rîndul la os. Să furam și noi, să belim de piele populația! Care populație? Care ne ajută acum să vă fugărim. Cea pe care o împușcați acum. Eu sînt indispus și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Toți sînt negri ca smoala. Înăltuți și subțiri ca trestiile. Nu știu dacă trebuie să-mi fac simțită prezența și un timp oscilez între a acționa într-un fel sau în a aștepta. Optez pentru a doua variantă. Cei doi cărau cu ei o plasă plină cu pietre. Cu îndemînare, aruncă cu aceste pietre în copac, după fructele de mango. Deși era doar o lumină clar-obscură printre crengi, hoții reușesc să recolteze cîteva fructe. Îi vedeam clar cum culegeau fructul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în camion și, cum bidoanele nu erau ale lui, trebuiau golite. Dacă n-ai frigider, n-ai nici cum păstra ceva care fermentează, de fapt orice aliment, inclusiv laptele. Era păcat ca laptele ăla să fie aruncat, după ce a fost cărat cu atîta efort. De aceea, señor Escandel Zambrana Eduardo s-a străduit să-l consume în dimineața aceea de luni. Cum mergea așa, plin de importanță, deodată, un prim tunet se declanșează în hățișul intestinelor sale, groase și subțiri. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
confirmă cele de mai sus, scutește de dări zece pogoane de vie de la Odobești și 12 poslușnici. Apoi împuternicește mănăstirea să ia câte doi potronici de la cei ce scot piatră de la Bucium și Poiana lui Păun. Iar de la cei ce cară piatră în Iași să ia câte patru potronici de om. Nu știu cum se face, dar nu-i lăsată mănăstire de la Dumnezeu ca să nu aibă măcar un strop de gâlceavă. Iaca și mănăstirea Dancu are pricină de gâlceavă cu o biserică (care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
piatră aice la satul Buciumi, pe moșiia mănăstirii Dancul, și neputându cuprinde numai cu a sfințâi sali au cerut de la domniia mea milă de agiutoriu cum și de la dumnalor velițâi boieri. Si din osăbită milă...am rânduit ca ori câte cară s-ar sui în dealu la piatră: or domnești, or boierești, or mănăstirești, ori neguțitorești sau ori a cui ar fi, să aibă a lipăda de tot carul cu piatră câte o piatră...la biserica ce va să se facă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
poată strânge piatra pentru lucrul bisericii. Așijderea și pentru 10 coșuri (de car) de piatră ce au giuruit oamenii din satul Buciumi și 10 salahori că or da agiutoriu la biserică, poroncim...să căutați și voi ca să scoateți și să cărați acele 10 coșuri de piatră la locul unde-i să se facă biserica...cum și cei 10 salahori la lucrul bisericii făr-de nici o sminteală să-i dați. Aceasta poroncim.” - Interesant mod de a face o biserică a gândit „chir (Ioanichie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
svetii Ioan” la 17 mai 1693 (7201).Uite aici, om bun, că și un „săponar” bătrân, împreună cu cei doi feciori ai săi, au dat mănăstirii „Sfetii Ioan de Gios” o livadă tânără. „Si-n capul livezii este vie pusă tânără...cari livadă și vie este tot într-un hat cu alt pomet și vii a mănăstirii, la Vacota.” Stii pentru ce a dat bătrânul via și livada? Pentru că la „Sfeti Ioan de Gios” bătrânul a fost călugărit. - Din zapisul lui Matei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
erau : dădeam de mâncare la animale și le aduceam apă, le duceam la păscut sau la văcar ; tăiam lemne pentru pregătirea hranei și încălzirea ; curățam la animale, mergeam la arat și semănat, la munci pentru întreținerea culturilor și recoltarea acestora ; căram gunoiul de grajd în câmp, aduceam lemne din pădure etc. Cu toate greutățile mai mari sau mai mici, eram preocupat de pregătirea tuturor temelor pentru a doua zi, nu mă duceam la joacă până când nu mă achitam de obligațiile școlare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
din acele timpuri, din localitatea Pungești și satelor dimprejur. De la izbucnirea primului război mondial și până la terminarea lui, Costache Gheorghiu a fost pe front, iar Maria, maică-sa, după cum din gura ei a aflat, a muncit de a crescut copii, cărându-i de multe ori în covățică pe spinare, acoperindu-i cu o năframă ca să fie protejați de intemperii, și de soare, dacă ardea prea puternic, alături având sapa, secerea sau alte scule cu care trebuia să muncească pământul, singura sursă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce „se dă“, el garantează succesul sau căderea. Într-un anumit sens, tema tuturor posturilor de televiziune pare să fie urmă toarea: cum să facem ca cei care stau șase ceasuri pe zi la televizor să stea opt, sau mă car să nu coboare la cinci. Avem un public pasiv? Să-l facem și mai pasiv. Avem un public leneș? Să-l facem inert. Să avem doar grijă ca atunci când ațipește de tot să-l scuturăm abil cu ceva „tare“, atât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dar și esența diferită a adăpatului: substanță la plantă, respectiv duh la femeie. Femeia și floarea: o metaforă cu doi „F“, care abia așteaptă să fie speculată la sânge sau la sevă... ceea ce și Încerc. Dacă, „sărutând“ o floare, insecta cară polen, adică substanță, atunci bărbatul cară informație, spirit. Ambii, insectă și bărbat, sunt sau devin astfel doar simpli cărăuși ai altcuiva: al altei plante - desigur, e vorba de planul fizic, imanent -, respectiv a „altceva“, sufletul, aș Îndrăzni să spun - planul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
substanță la plantă, respectiv duh la femeie. Femeia și floarea: o metaforă cu doi „F“, care abia așteaptă să fie speculată la sânge sau la sevă... ceea ce și Încerc. Dacă, „sărutând“ o floare, insecta cară polen, adică substanță, atunci bărbatul cară informație, spirit. Ambii, insectă și bărbat, sunt sau devin astfel doar simpli cărăuși ai altcuiva: al altei plante - desigur, e vorba de planul fizic, imanent -, respectiv a „altceva“, sufletul, aș Îndrăzni să spun - planul transcendent, adică. Și așa prelungim metafora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am ajuns la stânjen, acela e În Muntenia de aproape doi metri, iar În Moldova ceva peste; Într’adevăr, moldovenii sunt mai Înalți... Să mai adăugăm: ocaua, adică cât poate duce la gură și Înghiți; vadra, cât poate ridica și căra; prăjina, cât poate prăși sau cosi Într’o zi. Doar poșta evocă altceva, cât poate fugi calul. Altfel spus, mereu și mereu, cât poate omul. Etalonul fiind În același timp și unealta de măsură, Întru Început fiecare l’a folosit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În aceea a viului. Principalul ei rost? Al acestui veritabil sânge al planetei care ca și acela din vinele noastre, circulă? Oricât de incredibil, Între magma de sub noi și spațiul cosmic, ea Închide un vast circuit. E un cărăuș, care cară Înspre bios și de la el orice, ca și sângele În noi. În primul rând substanță, iar aceasta pentru că apa e un solvent aproape universal. Ea aduce plantei sărurile precum animalului acvatic oxigenul. Tot ea poartă bioxidul de carbon și deșeurile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plantei sărurile precum animalului acvatic oxigenul. Tot ea poartă bioxidul de carbon și deșeurile metabolice. Ea e și mediul În care se propagă, indiferent de e vorba de organisme acvatice ori terestre, mesajele chimice, substanțele alelopatice care reglementează conviețuirea tuturor. Cară și energie, deși aceasta nu este „solubilă“. Aceasta pentru că apa e deosebit de „plastică“. În doar 100 de grade Își schimbă Înfățișarea, În trei stări de agregare - gheață, apă, abur - care, culmea, coexistă În așa-numitul punct triplu. Iar fiecare stare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când devine aghiazmă, adică Înglobând, prin aceeași structurare supramoleculară, ceea ce eu numesc pragmatic informație. Zilele trecute a nins. Eu, care nu’s șofer, m’am bucurat și iată de ce. E vorba de cea mai fascinantă marfă pe care o poate căra apa. Lumea evoluează spre entropizare, degradare. Doar că nu se lasă schimbată cu una cu două și se “repară” din mers, alimentându-se cu opusul entropiei, negentropia, o idee... Pe care Pământul o capătă din negentropicul spațiu cosmic. În straturile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care se alimentează astfel cu esența vieții. À propos: nu degeaba românul tradițional oferă dobitoacelor din ogradă, ori de câte ori poate, apă topită din omăt. Dar, indiferent de „marfa“ pe care o cară, grosieră ori subtilă, apa mediază atât influența noastră asupra a ce ne Înconjoară, dar și influența tuturor celor din jur, neviu și viu, asupra noastră. Și, mai „apos“ - deși mai plăcut ar fi etilicul - decât dihotomica jumătate feminină a speciei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]