4,195 matches
-
sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi lipsea era spiritul toleranței cu privire la opinia altora”. P. intuiește în Bogdan-Duică un caz dramatic: cărturarul harnic și onest care „se vede întrecut și uneori ridiculizat de semenii săi”, criticul care „cunoaște toate ideile critice și estetice moderne”, făcându-și din ele o cheie, pe care însă nu știe să o folosească. E la el o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
primei grădini Botanice din România, de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iași care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar și un mijloc de instrucție și educație pentru toți iubitorii naturii. Iată ce a scris chiar Anastasie Fătu în 1870
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
a țării, numeroasele portrete, anecdotele savuroase alternând cu momente de duioșie, autoanaliza și reflecțiile asupra vieții sau a artei și literaturii îl captivează pe cititor, lăsându-i sentimentul întâlnirii cu o personalitate tumultuoasă, angajată total în ceea ce scrie. Prin jurnal cărturarul ține o continuă și vie legătură cu limba și literatura română. SCRIERI: Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna, Cernăuți, 1924; Les Rapports entre la Moldavie et l’Ukraïne d’après le folklore ukraïnien, Paris-București, 1924; Viața mareșalului Iosif Pilsudski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
bibliografice: Repertorium bibliographicum in quo continentur opuscula Gregorii Nandriș, I-II, Londra, 1961; Constantin Sporea, Profesorul Grigore Nandriș (1895-1968), „Revista scriitorilor români” (München), 1967, 7; Petre Popescu, La moartea profesorului dr. Grigore Nandriș, „America”, 1968, 22; Petru Iroaie, Grigore Nandriș, cărturarul rectitudinii, „Revista scriitorilor români”, 1969, 8; Emil Turdeanu, Grigore Nandriș (1895-1968), „Revue des études roumaines”, 1969, 188-190; S.S. [Sanda Stolojan], Umanismul creștin în picturile murale din Europa de Est, „Ethos”, 1982, 454-455; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
de cămin cultural, cu organizațiile sportive, Încheind cu facultățile, societățile de creație, institutele științifice ori Academia. Presa din aceste săptămâni e plină de bilanțuri care scot În lumină rodnicia muncii intelectualilor. În Scânteia, bunăoară, pot fi citite lozinci ca acestea: „Cărturari! Manifestați activ hotărârea voastră de luptă Împotriva ațâțătorilor la război” sau „Să fim ostași vrednici ai marii armate a păcii, culturii și progresului”. Din numeroasele articole În avanpremiera congresului, publicate În Contemporanul, reținem doar câteva care spun totul Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncii, Negura Înseamnă pe lângă bucuria de a avea un scriitor al lor, un scriitor autentic, de deosebit talent și o carte În care pagini Întregi să le dea puternice emoții artistice, dezvăluirea de fapte și armă de luptă. Oamenii muncii, cărturarii progresului se bucură de apariția Negurei și-i prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Negura, ca În jurul tuturor realizărilor, de toate proporțiile ale regimului nostru de democrație populară, se dă lupta de clasă. Ca toate realizările mari și mici ale vremii noastre, cartea tovarășului Camilar Învinge, Îmbrățișată fiind de nenumărații săi cititori, muncitori, plugari, cărturari, hotărâți să Împrăștie, și așa, ultimele resturi de negură”. CITITORII - O ALTĂ INSTANȚĂ Cu toată vigilența lor, nu Întotdeauna specialiștii actului de analiză a creației literare, descoperă adevăratele imperfecțiuni ale acesteia. Atunci intră În acțiune alt mecanism analitic considerat de către
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
impresia de circ, de Înscenare, de mascaradă, de lucru fals nu este numai a noastră, a cititorilor de-acum, ci aceste convingeri aparțineau și celor care produceau circul și mascarada; poate nu tuturor - fanatismul e ușor de reperat - dar celor mai mulți: cărturari inteligenți, talentați, cu serioase contribuții ulterioare și actuale În cultura noastră. Ulterioare, adică de când? Încă nu știu. Dar bănuiesc că În această durată de viață, fața afișată și cea ascunsă, laterală, existau În majoritatea subiecților Încolonați și că, de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și realitate. Lumea hasidică (1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda apostolului hasidic Baal Șem-Tov, născut între văile Carpaților, în spațiul dintre Prislop și Cârlibaba, în ținutul Neamț. Rămas orfan în 1710, adolescentul cărturar adună ierburi de leac, vindecă pe cei din neamul său loviți de boli, dar și pe români sau ruteni. Se scaldă zilnic în râu, are viziuni, ghicește din ochi, intuind grijile fiecăruia. Învățăceii săi se numără cu sutele, totuși dorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui nebunie, o mărturie dumnezeiască despre dumnezeieștile noastre patrii, căci unde ar fi putut învăța el vorbele astea, dacă nu era acolo? Dar stai, iarăși vorbește, parcă și mai aiurea! Ă Doi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dosoftei - și alții, pe care literatura nu-i cunoaște - sunt mai mult sau mai puțin familiarizați cu cultura apuseană, știu limba poloneză, în care puteau citi mult, limba latină, în care puteau citi mai mult. În jurul lor, alții mai puțin cărturari învață și ei ceva de la dânșii, și un Ion Neculce, deși neștiutor de limbi străine, e și el un om "cultivat", pentru că deja fusese Ureche și Costineștii. Dacă adăugăm la aceștia și pe cosmopolitul D. Cantemir, care e un produs
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au găsit în Moldova. Dar adevărata cultură, în vremile de la început, trebuie s-o căutăm în slavonește. Cultura sub forma slavonă a fost mai serioasă în Moldova. "De la Teoctist (pe la jumătatea veacului al XV-lea) pornește un șir neîntrerupt de cărturari de slavonește, pe un timp când în Țara Românească necontenitele lupte pentru domnie opreau orice silinți spre lumină, spre artă." În acest veac, avântul de cultură e mare, în Moldova, ocrotit de Ștefan cel Mare, pe când în Muntenia "împrejurările au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi Iașul-moldovan ori Bucureștiul-muntean, ci Bucureștiul-romîn. Să mai adăugăm, tot după dl Iorga 2, că în veacul al XVII-lea, mulțumită școlii de la Trei-Ierarhi, existau în Moldova mulți diaci, care întrebuințau cu pricepere limba slavonă, nu ca în Muntenia, unde cărturarii, mult mai slabi și nepregătiți, se foloseau de formulare și dicționare. Așadar, prin traducerile făcute sub influența husită, prin cultura slavonă, prin istoriografia slavonă, exista în Moldova o mai mare deprindere culturală, se acumulase un mai mare fond pentru viitoarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe care îl zugrăvea, pentru că nu avea încredere în efectele civilizației introduse pe pământul românesc - pentru că era junimist. Acest critic în toată puterea cuvântului, acest fenomenalist în privința limbii, care nu admite îndreptări ori creațiuni de cuvinte după voința conștientă a cărturarilor, își caracterizează singur pozițiunea sa în mijlocul diferitelor curente din vremea lui în Scrisoarea a XVIII-a: " Cînd neamurile barbare au inundat România ca un răpide șiroi, găsind pânza limbei urzită, luau suveica și prin dreptul celui mai tare aruncau unde
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
preot coboară cultura în jos și traduc limba cosmopolită, nesemnificativă și abstractă a științei, care e domeniul lumii întregi, în formele vii, mlădioase și încîntătoare prin originalitate, a poporului" 4. 1 Scrieri politice și literare, p. 310 ă Despre limba cărturarilor români din Ardealî. 2 Ibidem, p. 308 ăDespre revistele literare din provincieî. 3 Ibidem, p. 301 ăArticolul Monumente.î 4 Ibidem, p. 307 ăDespre literatura popularăî. Dar acest lucru nu s-a întîmplat și pricinile sunt multe: și faptul că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1807 către împăratul Francisc I susținea, cu argumentul vechimii elementului romanic, drepturile românilor. În repetate rânduri s-a pronunțat pentru ridicarea interdicției de folosire a limbii române în școală și în biserică. Prin eforturile lui și ale unui grup de cărturari, între care se aflau Moise Nicoară și Constantin Diaconovici-Loga, s-a deschis în 1812, la Arad, Școala Preparandală; aici Ț. era profesor de învățătura legii sau „catihetă”. Participând la mișcarea pentru un episcopat românesc la Arad, a fost persecutat. Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
53-55; V. A. Urechia, Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Iosif Vulcan, Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui, București, 1893; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 340-345; Densusianu, Lit. rom., I, 89-97; Lația, Cărturari, 5-7; Suciu, Lit. băn., 57-66; Călinescu, Ist. lit. (1941), 80, Ist. lit. (1982), 74-75; Popovici, Studii, I, 461-463; Virgil Vintilescu, Dimitrie Țichindeal, Timișoara, 1965; Duțu, Coordonate, 315-324; Ist. lit., II, 112-115; Piru, Ist. lit., II, 149-150; Dicț. lit. 1900, 867-868
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
niciodată de un György Lukács, deja amintit, de un Leszek Kołakowski, de un Adam Schaff sau de un Bronisław Baczko în varinată română. Tocmai din acest motiv nu a existat în România o Solidaritate sau o Chartă 77: din cauza absenței cărturarilor care să poată exprima cererile de reformă ale societății vis-à-vis de conducerea de partid. După 4 noiembrie, data în care coloana vertebrală a revoluției maghiare a fost zdrobită de către Armata Roșie, protestele din România au scăzut în intensitate și frecvență
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au luptat încrezători în fericirea poporului, în cauza socialismului și comunismului (Plenara Comitetului Central...: 1971, 66-68; subl. m.). În urmă cu aproximativ două secole, Novalis, reprezentant emblematic al romantismului timpuriu german, scria: Nu mai există monarhie acolo unde regele și cărturarii nu se mai identifică". Nu cred că Ceaușescu ar fi dezaprobat acest punct de vedere. Cum cu siguranță ar fi fost de acord că "Un principe adevărat este artistul artiștilor; este adică diriguitorul artiștilor. Fiecare om ar trebui să fie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ai epocii au susținut luminarea maselor și au orientat școala spre cultivarea sentimentului de prețuire a tradițiilor valoroase ale poporului român și de luptă pentru eliberarea sa națională și socială. Tălmăcirile și scrierile originale au fost numai câteva dintre contribuțiile cărturarilor români din secolele anterioare la opera de culturalizare a poporului nostru, la educarea conștiinței și demnității sale. Însecolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea, în special pentru oamenii adulți de la orașe, bibliotecile ce funcționau
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ai epocii au susținut luminarea maselor și au orientat școala spre cultivarea sentimentului de prețuire a tradițiilor valoroase ale poporului român și de luptă pentru eliberarea sa națională și socială. Tălmăcirile și scrierile originale au fost numai câteva dintre contribuțiile cărturarilor români din secolele anterioare la opera de culturalizare a poporului nostru, la educarea conștiinței și demnității sale. Însecolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea, în special pentru oamenii adulți de la orașe, bibliotecile ce funcționau
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un registru asemănător, începutul secolului următor aduce renumita Descriptio Moldaviae a lui Cantemir. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea anunță o perioadă bogată în lucrări care abordează teme identitare. Tonul este dat de scrierile cărturarilor Școlii Ardelene, dintre care putem exemplifica: Micu, cu Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, Șincai, cu Hronica românilor și a mai multor neamuri, sau Maior, cu Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Generația pașoptistă Cuza, Kogălniceanu, Bălcescu, Bărnuțiu, Rădulescu, Alecsandri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este totodată și scena pe care se desfășoară acțiunile întemeietorului, ale autocratului cruciat sau ale cavalerului, cu respectarea unui cod eroic ce include valorizarea datoriei față de stăpân și a fidelității 17. Un alt exemplu edificator: activitatea autocratului creștin și mare cărturar sau a constructorului de biserici sau de mănăstiri constă în gesturi edilitare, de finanțare, de tipărire de carte etc., întărită fiind prin ceremonialuri religioase și prin respectarea ritualurilor comunității (modelul de cucernicie). La întâlnirea cu dogma religioasă, se formează modelele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
enumerarea este utilă, pentru că dezvăluie sistematic și obiectiv relevanta "listă" de argumente ale medievalității noastre): "Sensul istoriei românești" − decăderea civilizației, explicațiile teoretice, cauzele decăderii, poziția geografică, elemente alogene neintegrabile, conștiința decăderii politice și economice; valoarea istorică, domnii militari, diplomații și cărturarii, critica severă a condițiilor de existență; "Renașterea și sentimentul european; modelele modernizării" − misiunea europeană a românilor (stavroforia, ideea de "barieră" împotriva păgânilor, critica Europei creștine pentru nesprijinirea suficientă a bastionului de la Dunăre), modelul românesc; "Statul și structurile politice" − absolutismul monarhic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]