4,175 matches
-
Au fost editate, de asemenea, mai multe lucrări de istoriografie și enciclopedii de mari dimensiuni, cum ar fi „Zizhi Tongjian” de Sima Guang (1084) și „Cele Patru Mari Cărți ale Songului” compilate și editate în secolul XI. Mai mulți notabili cărturari confucianiști sau taoiști și erudiți din toate clasele sociale, au adus contributii semnificative la documentarea istoriei autorilor conceptelor sacre, vechi de sute de ani. Multe dintre personalitățile literaturii chineze au făcut parte din guvernul imperial sau aveau dregătorii importante, care
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
zona munților Dolomiți din Italia. Între evreii care au locuit în Oran în Algeria a circulat o formă de ladino numită tetuani - (după orașul Tetuan de unde provenea ), iar în nordul Marocului o formă numită haketiye - influențată de limba arabă marocană. Cărturarul Haim Vidal Sephiha face distincție între ladino și iudeospaniolă. După el, ladino - așa numita iudeospaniolă calchiată - este o formă a cărei sintaxă e foarte influențată de cea ebraică și a servit mai ales la traducerea textelor liturgice și religioase. Ea
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
"" (în limba ) este Imnul Național al Statului Israel. "" a fost scrisă în prima sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina ca Petah Tikva, Rișon Lețion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
creștinism. Aceste scrieri sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”) scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani. Se presupune că ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament, ar fi rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice. Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, "Tanach" sau "Hamikrá" iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
comune și 9 sate. Raionul Ialoveni prezintă un interes turistic deosebit, deoare-ce fabricile de vin din raion au fost incluse în circuitul turistic național „Drumul Vinului". Alte obiective turistice: Din raionul Ialoveni au pornit în lume o pleiadă de mari cărturari, savanți, medici.
Raionul Ialoveni () [Corola-website/Science/297499_a_298828]
-
Cel mai răspândit dintre ele a fost ebraica tiberiană sau masoretică, un dialect din Galileea, care a devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
asemenea, o sursă de inspirație în literatură, în producțiile scenice și în filme. Majoritatea miturilor nordice s-au transmis pe cale orală, de aceea multe din ele s-au pierdut. Cu toate acestea câteva mituri au trecut în nemurire prin intermediul unor cărturari creștini. Snorri Sturluson are o contribuție importantă în acest sens, el fiind autorul "Eddei" și a scrierii Heimskringla. El nu considera că zeii precreștini erau demoni, ci mai degrabă bărbați și femei și că au fost cu mult timp în
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
invazii ale triburilor barbare, dar începând cu secolul al XI-lea, numeroase au început să înflorească practicând navigație, comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia medievală). Mai ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli. Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Italia și-a dezvoltat o cultura unică, modelată de o multitudine de obiceiuri regionale și de centre locale de putere și patronaj. În Evul Mediu și în Renaștere, mai multe curți concurau pentru atragerea celor mai buni arhitecți, artiști și cărturari, producând astfel un imens patrimoniu de monumente, picturi, muzică și literatură. Italia are mai multe situri în patrimoniul mondial UNESCO (51) decât orice altă țară din lume, și are bogate colecții de artă, cultură și literatură din multe perioade diferite
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
cel Bun (1400-1432) a înființat un scaun episcopal armenesc la Suceava, conferindu-i episcopului Hovhannes drept de jurisdicție asupra bisericilor armenești și a preoților armeni din Moldova. În lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae", scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
un dialect regional al limbii germane (conform relatărilor, Straucher însuși declarase anterior că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut loc la Cernăuți între 31 august și 3 septembrie 1908. Cererea sa inițială pentru ca lucrările să fie ținute la Casa Evreiască "Kehilla" s-a lovit de opoziția
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
d. 30 ianuarie 1987, Iași) a fost un pedagog și filolog român, profesor la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Format spiritual în cercul revistei "Viața românească", a fost un intelectual de marcă al Iașului, un cărturar de elită care a ilustrat atât filosofia, critica literară și pedagogia, cât și sociologia, etnografia, etica etc. Născut la 13 iulie 1895 în comuna Susleni din fostul județ Orhei, a urmat la Chișinău, între 1909-1918 cele doua cursuri (inferior și
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar" (1761). Inovările sale în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii latine au fost motivele pentru care cărturarii secolului al XX-lea l-au supranumit pe Priestley drept „unul dintre cei mai mari gramaticieni din timpul său”. După publicarea cărții "Rudiments" și după succesul școlii sale, Academia Warrington i-a oferit lui Priestley un post de profesor în
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
în comuna Drăgușeni. Mama sa, Amalia Cardaș (născută Camondo), era de origine sefardă. La tatăl Amaliei a stat în gazdă Samuil Isopescu, pe când era student la Viena și coleg cu Mihai Eminescu. Familia și-a întins ramurile în neamul de cărturari: învățător Constantin Cardaș, profesor-inventator Haralambie Ciocan, preot Ilie Anisescu, profesor Ștefan Constantinescu, profesor Constantin Ilioaia. Gheorghe Cardaș urmează școala primară la Topile, Siliștea și Drăgușeni; liceul, la Fălticeni (1913-1915), București (1915-1916) și Roman (1917-1921). Ca licean corespondează cu profesorul Vasile
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
carte și colecții de periodice provenite din finanțări ale Ministerului Apărării Naționale, donații ale cadrelor militare și ale unor personalități ale științei și culturii românești; din schimburi internaționale și interbibliotecare. Structura și funcționalitatea instituției se datorează, în mare măsură, marelui cărturar, membru corespondent al Academiei Române, Nicolae Densusianu, care a condus biblioteca în perioada 1884-1911. Cataloagele bibliotecii, tipărite în anii 1867,1877 și 1898, incud lucrări de patrimoniu, precum cronica polonă a lui Martin Cromer, tipărită la Basel, în 1555, câteva volume
Biblioteca Militară Națională () [Corola-website/Science/319335_a_320664]
-
construirea unei noi biserici mai mari, comunitatea a uitat încetul cu încetul vechea bisericuță. Ajunsă într-o stare proastă, biserica a fost restaurată de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar "Ilie Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Durată din temelie în anul 1786, de către
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Durată din temelie în anul 1786, de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, pe moșia sa, din imediata apropiere a importantei stații de pe vechea cale de olac ce lega Piteștiul cu Râmnicu-Vâlcea, Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Drăganu-Olteni a dăinuit vreme de peste două veacuri în locurile de tainică frumusețe scăldate
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
regimului comunist a servit pe post de sediu al CAP-ului local, Muzeul Literaturii Române din Iași, prin muzeografii Constantin-Liviu Rusu și Olga Rusu , s-a ocupat între anii 1993-1995 de restaurarea casei, reconstituind viața și activitatea acestei familii de cărturari. Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu a fost inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995 și conține cinci săli de expoziție, precum și o sală multifuncțională pentru manifestări de amploare. Casa memorială cuprinde o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
Negruzzi", redactata de un colectiv al MLR condus de muzeograful Olga Rusu și tipărită în 500 de exemplare pe cheltuiala lui Matei Fotiade, precum și a volumului "Constantin Negruzzi" al lui Serghei Colosenco, care reconstituie prin careuri rebusistice viața și activitatea cărturarului. Cu acest prilej, urmașii familiei (printre care Irina Fotiade, strănepoata scriitorului Costache Negruzzi și Matei Fotiade) au anunțat donarea conacului către Muzeul Literaturii Române din Iași. Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu poate fi vizitată de marți până duminică între
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
torențiala a împiedicat pe tătari să mai asedieze orașul. Moaștele au rămas în Suceava până în anul 1686, când a intrat cu oaste în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine în Polonia și pe mitropolitul cărturar Dosoftei. De teama unor jafuri, mitropolitul a luat cu el, din Suceava, moaștele Sfanțului Ioan cel Nou, odoarele și documentele Mitropoliei. Au fost duse și așezate la Jolkiew, unde a viețuit și mitropolitul Dosoftei până la moarte (1693). Cinstitele moșste au
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
etnie neromână s-au repatriat în țările lor, stabilindu-se aici români din satele din apropiere pentru a lucra la Gara și Depoul de locomotive din Ițcani. Denumirea localității a fost schimbată din Ițcani (în ) în Aron Pumnul, după numele cărturarului român mort la Cernăuți. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
(ebraică:צבי ינאי , născut Sandro Toth, 9 iunie 1935, Pescara, Italia - 2013) a fost un cărturar și gânditor autodidact, ziarist și autor popularizator al științei israelian, originar din Italia dintr-o familie cu rădăcini ebraice și maghiare. Considerat în rândurile israelienilor ca un fel de "Domnul Știință", a editat vreme de 20 de ani revista „Mahshavot
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
izvoarele scrise. Ultimii doui au fost asasinați împreună cu Mindaugas. Informații cu privire la fiii lui sunt puține iar istorici continuă să discute numărul lor. Se presupune că ar fi avut alți doi fii, ale căror nume au fost mai târziu confundat de către cărturari în Ruklys și Rupeikis. În secolul al XIII-lea Lituania au avut puține contacte cu ținuturile străine. Numele lituaniene sunau obscur și nefamiliare pentru diferiți cronicari, care au modificat în așa fel încât să sune ca numele din limba lor
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
, în polona Olbracht Łaski (uneori cunoscut și ca Adalbert Laski) (1536 - 1605) a fost un nobil polonez, diplomat, om de arme, aventurier și cărturar, om al Renașterii, născut în actuala Slovacie, cunoscut și pentru intervențiile sale în viața politică a Moldovei și Transilvaniei. Din anul 1566 a fost voievod de Sieradz. Era și senior al domeniilor Kieżmark, Savnik și Dunajec. S-a născut la
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
vedeau toate semințiile de pe tot pământul dându-și mâna la o întâlnire grandioasă cu care, suna proorocirea, avea să înceapă ultima eră a omenirii, o eră a păcii, netulburată de războaie, boli și altfel de suferințe pământești. Ca totdeauna, existau cărturari, oamenni realiști sau pur și simplu sceptici care nu credeau în asemenea profeții, unul dintre ei fiind Alberic des Trois Fontaines, autorul textului ce respinge legenda acelui populus absconsus și vedeîn mongoli un popor cu origine aparte, venit din stepele
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]