6,191 matches
-
Celor care știu, celei care află De-un galben veștejit de milenii răzlețe sunt frunze rămase Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep - peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
află De-un galben veștejit de milenii răzlețe sunt frunze rămase Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep - peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai departe în căutarea căruței care i-a tulburat inexistența. Jeepul zvâcnește nervos.
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la rudele aflate la țară, la Bosanci. Și Doamne, ce dor îmi e de vremurile acelea... Mi-e dor de șirurile de căruțe încărcate cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
din jurul Fălticeniului, de prin Mălini, Sasca, Tarna Mare,Ipotești,Mitoc, Bosanci, umpleau gardurile înveșmântându-le cu neasemuite covoare moldovenești cu deosebită alesătură țesute la războaiele de prin casele gospodinelor harnice si deosebit de iscusite. Pe marginea drumurilor stăteau la umbra copacilor, căruțele țăranilor care veniseră la târg în zi de sărbătoare. Caii se odihneau lângă ele cu fân proaspat la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
alesătură țesute la războaiele de prin casele gospodinelor harnice si deosebit de iscusite. Pe marginea drumurilor stăteau la umbra copacilor, căruțele țăranilor care veniseră la târg în zi de sărbătoare. Caii se odihneau lângă ele cu fân proaspat la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
mâzgălesc un mesaj pentru Guy cu pixul pentru rețete legat de tejghea: Guy, trebuie evaluat dacă e vorba de un colaps al comerțului turcesc și astfel să fim obligați să plătim dobânzi de 2000 % - ceea ce ne-ar putea costa o căruță de bani - sau doar de o scădere a valorii acțiunilor provocată de devalorizarea monedei. 1/ Cât am investit În Turcia? 2/ Cum se prezintă piața: efect de domino În alte regiuni? Vreau răspunsurile pe birou mâine la 08.30. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și CAP -urile existente în țara noastră , care aveau un profil de activitate mixt. În realitate, odată ce au intrat în CAP țăranii au fost deposedați de proprietatea asupra tuturor terenurilor deținute și a inventarului agricol principal (animale de muncă, pluguri, căruțe, grape etc.). Toate acestea aveau să devină "obiect al dreptului de proprietate socialistă, în forma sa cooperatistă"65. Teoretic această proprietate de grup a fost garantată de stat, iar unitățile cooperatiste "se bucurau" de o deplină autonomie de decizie în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
S-a plâns că Charlie e atât de bine informat încât ea nu știe niciodată despre ce vorbește și, probabil, aș putea să mai încălzesc atmosfera. I-am răspuns că nici nu mă gândeam să fiu a cincea roată la căruță și să le stric cina romantică. Speram, totuși, să-l văd pe Zach mai târziu. Nu-l mai văzusem de la petrecerea lui Muffy. Eram sigură că, până atunci, își va fi revenit la sentimente mai bune. Ν Zach nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mărășești, dispăruți de la Goldana, în urma colectivizării. Frivolii meseni de la Goldana În miercurea aceea zi potrivită pentru iarmaroace, încă de pe timpurile imperiale crengile se sprijineau în cețuri albe și reci, ca laptele de mașteră, când Petrea Păun își vârfuia, pe întuneric, căruța lui cu roți moi de cauciuc. Clădi perne umflate, o plapumă grea de culori vegetale, un mindir cu paie ieșinde prin pânza groasă de sac lucruri dragi, rămase de la Iustiniana, rândui, strâns, ca într-o cutie de chibrituri, unelte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul chelului. Geaba temenea! explică, din nou, cailor săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu roți de cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din căruță, ținându-l mereu pe Nicanor Galan sub privire, ca pe un animal pe care mai s-ar fi încumetat să-l cumpere, mai l-ar fi lăsat, să mai vadă și altă marfă. Galan era totuși singurul care ținuse, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
invidie. Numai că... era zgârcit! alese Nicanor o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era întreg și în putere, cerea un pepene a doua oară, în aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână. Precum familia Nandriș, vecinii de palier ai lui Marius, formată din doi bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încheiat. Primul esculap care-l întâlnim va fi de aceeași părere cu mine. Poți să mergi? Nu cred. Ies la șosea, poate găsesc ajutor. Singuri nu ne descurcăm. Zgomotul unor roți pe drum face pe Marius să întoarcă capul. O căruță, la care este înhămat un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]