KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...179 >

4,453 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din Bora Bora, căci nici cel mai mic val și nici cea mai slabă adiere de vânt nu-i încrețeau suprafață, se scurse într-un calm absolut și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii. Ridică din umeri. Nici macar eu, care sunt singurul supraviețuitor al acelei nefericite călătorii, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Dar eu n-am de gand să trăiesc sub conducerea uneia care a comis asemenea fapte. Ai putea oricând să părăsești insula, îi aminti celălalt. În acest caz, au să fie mulți care o s-o părăsească, interveni Miti Matái, cu calmul lui dintotdeauna. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este că povestea asta ar putea degeneră într-o înfruntare între două tabere. —Și care ar fi soluția, după părerea ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vor că Niho-Nui să-i trimită la fund în câteva zile. Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne mire să-i vedem apărând în orice clipă! — Și o spui atât de calm... se îngrozi Vahíne Tipanié. E vorba de adevărați monștri! De canibali! Știu, recunoscu celălalt. Și penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când toți - cu excepția prințesei Anuanúa - luară loc pe nisip, le vorbi cu calmul lui dintotdeauna: — Noaptea trecută am reflectat asupra situației noastre și asupra a ceea ce se va întâmpla dacă vom porni din nou în larg, fugind de Te-Onó. Se opri, si se părea că încerca să analizeze reacția pe care o provocau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
insula în timpul cât fusese cufundata în întuneric. Și nu se petrecu nimic demn de menționat nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor măcelari pe bărbați și le vor violă pe femei. Victoria finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi, peste calm și furtuni, stăpân peste soare și peste nori, stăpân peste zi și peste noapte. Era stăpân absolut peste sine însuși. Era liber. Lăsă cartea care vorbea despre oamenii care, cu cinci sute de ani în urmă, stăpâniseră peste culmile Anzilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
este, într-adevăr, singurul viitor care le rămâne. Nimeni nu poate opri progresul. De ce? vorbea liniștit, fără să se înflăcăreze, dar în glasul lui era o forță ciudată, o pasiune care se lupta să iasă și mai la vedere deasupra calmului său aparent. De ce nu poate nimeni să oprească progresul? Până când vom consimți să ne distrugă? În numele cui trebuie să se admită ca toată porcăria asta pe care o aduceți cu dumneavoastră să aibă cale liberă.? Priviți afară: acum o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști pe piloții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
selva și râul. Dar veți admite că nu e normal să tratezi afaceri într-un mediu ca acesta și cu un trib de tăietori de capete așteptând răspunsul în anticameră. Luați loc, îi rugă el. Și să discutăm chestiunea cu calm. Nu cred că e mult de discutat. Acceptați sau nu acceptați soluția cu trenul? — Despre asta e vorba... Lovi pământul de lângă el și sfârșiră prin a se așeza pe jos. M-am gândit la povestea asta și, în vreme ce discutam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ochelarii și își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns la sfârșitul posibilităților noastre. Căută cu calm o batistă și începu să-și șteargă încet ochelarii. Eu sunt încredințat că mai curând sau mai târziu, Omenirea își va da seama la ce se expune și va încerca, măcar o singură dată, să facă un pas îndărăt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la serviciu și nu de puține ori intra la ea în casă, ce-i drept, nu pentru prea mult timp. Este clar ca lumina zilei, își spune Rodion cu un calm înfricoșător. Îl învăț eu minte. Era pregătit psihic să rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
psihic să rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv. Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce... faci aici? întreabă speriată Dana, îndepărtîndu-se de Radu. Păi, aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce... faci aici? întreabă speriată Dana, îndepărtîndu-se de Radu. Păi, aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi, bărbații, fără Dana? Un pumn în maxilar are ca efect un țipăt disperat al Danei. Rodion se pregătește pentru a doua tranșă și rămîne surprins, cu pumnul în aer. Radu trage foc după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport l-au dus niște oameni de braț că nu mai știa pe unde umblă. A sosit la Frankfurt calm, liniștit. Ne-am plimbat pe străzi ca de obicei cu copiii. Asta a fost duminică. Vorbea mult, era vesel. În ultima vreme aveam impresia că Începuse să uite bătaia de la Casa Scriitorilor cînd i-au spart maxilarul din senin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pentru că nu se expune să fie văzută? Cine, inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă citești rândurile de față înseamnă că eu nu mai sunt. Ia telefonul și formează comanda rapidă 1. Spune-i femeii care va răspunde că ești Eric Sanderson. Femeia e doctor Randle. Ea va înțelege ce s-a întâmplat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu motanul pe genunchi și o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme, nu mi-a mai păsat de însănătoșire sau de Primul Eric Sanderson sau dacă Randle îmi voia binele sau nu. Pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca, graba sau calmul cu care se schimba. Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
total. — Do central, strigă doctorul acoperind zgomotul. E prea puternic pentru ei, îi aruncă afară din... Nota se opri. — ... tuneluri, țipă doctorul, luat prin surprindere de tăcere. — Îi aruncă afară din tuneluri, repetă el, mai încet, încercând să-și recapete calmul. Am încuviințat, luând degetele de pe taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și cușcă țâșni la suprafața oceanului calm, la distanță de o sută cincizeci de metri. Încet, mormanul acela începu să înainteze pe apă către mine. — Haide, am spus cu răsuflarea tăiată, uite-mă aici. Și am început să lovesc din picioare, în și afară din apă, încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

se uită la domnul Rennit, așteptîndu-se să vadă pe fața lui măcar o umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]