7,296 matches
-
îmi dau seama că era mai bine să-mi țin gura. N-ai pentru ce. Dă din cap, ca și cum tocmai s-a desprins din umbrele morții și a revenit cu picioarele pe pământ. Deschide portiera lui și coboară. În timp ce mă chinui cu încuietoarea, el dă ocol mașinii și-mi deschide galant portiera de pe partea mea. — Uitasem că ești un cavaler! Mulțumesc! —Te simți bine? Poftim? îl întreb mirată. Îmi închipui că nu e prea plăcut să iei cina în restaurantul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încât mă clatin pe scaun, gata-gata să cad în nas. — Ce zici, Rebecca? întreabă Daisy cu răutate. Mă hotărâsem să nu-l aduc în discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și care nu sunt altceva decât acumulări de noxe. Inspir adânc aerul curat și parfumat de ierburi și de iasomie. Ce mult îmi doresc să fi fost Jake cu mine acum, să ne bucurăm împreună de această noapte perfectă! Mă chinui să rezist tentației de a-l suna chiar acum și de a-l ruga să vină aici cât de curând. Am dormi pe pajiștea de mătase și dimineața ne-am trezi scăldați de rouă. Cred că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu-i trebuie decât un ghiont. Doi filfizoni se chinuie s-o agațe pe Daisy. Unul poată un tricou cu dungi, altul o cămașă cu un imprimeu maro deschis pe fond alb. Altfel, au aceeași mutră. Fiecare ține câte o sticlă de șampanie și abia prididesc să-i reumple paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reușesc să contraatac (se știe că atacul e cea mai bună metodă de apărare). — Acum m-aș întoarce la el! De ce mi-ai aruncat în față toate astea? Nu te înțeleg, Jake! Ai știut în tot acest timp că mă chinui să îmi revin după o relație ratată. Niciodată nu te-a deranjat până acum. Și dintr-odată asta iese la suprafață - după ce-am trăit ceva frumos împreună; ca și cum ai fi ținut ideea asta ca pe o armă de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fixat În mod obtuz asupra singurului punct lipsit de importanță. Dar nu era numai privirea. Cu vreun gest, cu o singură interjecție, Belbo avea puterea de a te muta În altă parte. Vreau să spun, să presupunem că tu te chinuiai să demonstrezi cum Kant realizase cu adevărat revoluția copernicană a filosofiei moderne și-ți puneai soarta-n joc pe afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe să rostească niște fraze Întretăiate, vorbește de un templu, de o poartă ce trebuie deschisă, spune că e pe cale să se creeze un vârtej de forță, că trebuie urcat către Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
petrecut, din moment acela până noaptea târziu, am amintiri În același timp clare și confuze. Îmi reevocam totul alaltăseară În periscop și simțeam o atmosferă familiară În cele două experiențe. Iată, Îmi spuneam, acum ești aici, Într-o situație nefirească, chinuit de un imperceptibil miros de lemn vechi, muced, crezându-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la mine trufia! Nu mi-e dat mie să ridic Toaleta Planetară. Poate numai urmașii urmașilor mei să înfăptuiască visul! Eu n-am stofă de Cezar. Sunt doar un beduin traversând sahara orașelor în căutarea plantațiilor de ionatani”. Așa se chinuia inima blândă a Patronului în zilele acelea friguroase de sfârșit de an. Numai eu puteam deosebi pe chipul lui o lumină stranie - parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelina, organizase jocurile copiilor din zonă. Nimic nu mișca fără ea. La nouă ani o prinsese un puștan între betoanele unui bloc în construcție. O dezvirginase cu degetul. Oricum, himenul se refăcuse. Unicul bărbat adevărat din viața ei, Robert, se chinuise două luni până să reușească să o pătrundă. O duruse tare și cursese o mulțime de sânge. În general era adorata și prințesa tuturor. Robert o adulase. Îi spusese că ar vrea să o desfigureze, să rămână pe vecie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și, fără să mă privească, a început să-și promită că de acum încolo o să aibă grijă exclusiv de el, o să facă excursii în străinătate, o să-și schimbe în sfârșit pantofii cu gaură-n talpă, nici măcar n-o să se mai chinuie să umble cu crucea. Ceapa mă-sii! Cum își așterne fiecare, așa doarme! Am copii majori, vaccinați, cu studii, să se descurce! Și-așa nu mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apartamente proprietate personală și pământ la țară, de unde se aprovizionau. Cei tineri, însă, n-o scoteau nicidecum la capăt cu salariile lor mizere. Pentru ei, desfacerea contractului de muncă nu era o primejdie prea mare. O săptămână întreagă m-am chinuit să-mi pierd mințile. Obținusem niște cearcăne până la urechi și slăbisem șapte kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ajunge! Ai fost mare și tare toată viața, acu’ gata! Ți-ai trăit traiu’, ți-ai mâncat mălaiu’! Discotecă și bordel fac aici dacă vreau! Preuteasa nu concepea să nu doarmă lângă soțul ei, chiar dacă trăgea să moară și se chinuia ca un martir. Îi citea rugăciuni jumătate din noapte și, chiar dacă el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
I-au tăiat o bucată de os și i-au pus o tijă de argint. Vreo șapte luni l-au întors cu cearceaful. A venit tata după mine cu șareta de la Stănișăști: hai acasă, fată! n-are rost să te chinui așa! avem prăvălie mare și ți-om găsi un alt bărbat. O aveam deja pe Cucuța, era de-un an. Ia și copchila. O creștem noi, că fără bărbat îi greu. Da’ n-am vrut să-l las pe Gicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văd o natură, o curte doar cu un porumbel în mijlocul său și doar, doar o frunză se mișcă în jurul porumbelului cu albastru de speranță. Dar acum, parcă citindu-mi gândurile, lacrimile tale varsă o melodie tristă. Unde ești? De ce mă chinui? Poate ai să vii. Un pic trebuie să aștept. Așa mă alintă melodia de pian. Doar ea mă ceartă și mă ceartă. Tu unde ești să mă cerți și să ai grijă de mine? În mine doar o melodie poate
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
în special pentru Teofana. Florica își revărsa dragostea asupra lui Vasile. Toată atenția și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tot. Alexandru o înfrunta de câte ori venea la noi. Azi așa, mâine așa, până când am văzut că începe s-o ia razna. Nu ne mai înțelegeam cu ea, nu mai judeca, vorbea aiureli. A trebuit s-o internăm. Cred c-au chinuit-o și mustrările. — Trebuie să te duci la un medic să vadă ce ai. Nu poți să stai până cazi din picioare. Rămâi aici la mine și te duc eu la un medic în oraș. Nu mă mai fac om
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plural. Mai ales că, înainte vreme, hârbarul era capabil să sugă și parfumul din prin flacoane, de i se rupea filmul cu totul, pe zile și pe săptămâni întregi! O-hooo...! Ce trânte și ce papare trăgeam și cum ne mai chinuiam să-l trambalăm și să-l basculăm acăsică, săracul, cât este el de pipernicit! Ți-aduci aminte când s-a făcut pulbere, și-a borât și sufletul și și-a spart și capul, în amiaza mare, în plin Centru, lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care nu luaseră încă potecile străinătății, salvându-i nătângului și nechibzuitului șpringar moaca spartă și redându-i controlul tuturor funcțiilor vitale, într-un interval onest, de circa două săptămâni. În continuare, alți trei medici, doi legiști și unul uman, se chinuiseră opt săptămâni lungi și late, fără a ajunge la un consens, cu privire la lămurirea chestiunii derivate a ecuației de ordin penal, dacă viața celui cardit fusese ori nu, pusă în primejdie. Spre disperarea câtuși de puțin mascată, a lui nenea Sandu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu un glas subțirel și tânguitor: Eli, Eli, lama sabahtani? Te păcălește! Te driblează! Cufundă-l în jacuzzi, băi, tolomacule...! îi strigă Dănuț. În Numele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încă de scris, până acolo... Păi, să consemnăm datele de identitate, pentru mine și pentru Dănuț, consimte el, spre ușurarea manifestă a lui nenea Sandu. În vreme ce acesta ultimul se apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa, pe când, ca magistrat activ cu atribuțiuni de urmărire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și de îmbrăcat, și de odihnă, slavă Domnului! Nu ne tot luați pe noi cu țăranii, că noi știm prea bine ce-i la țară! Mai aveți grijă și de cei orășeni, că noi ducem greul, și suferim, și ne chinuim, numai Dumnezeu ne știe! Regreta că a fost cinstit în slujbă și n-a strâns avere, ca alții, să nu-i mai pese de nimeni și de nimic în lume. Și o ținu așa, până ce Mendelson îi întinse pantoful reparat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]