38,100 matches
-
în carne și oase bolnavul din trupul căruia provine tumora, Duquesne vorbește de proliferarea demonică fără să fi simțit sub nas adierea Dracului. Rezultatul e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din cărți e pretext lexical și nimic mai mult. Jacques Duquesne e precum fizicienii în stare a-ți vorbi cîte-n
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
acest mix - curios - de bășcălie, de gust pentru picanterii, de limbaj slobod, insensibil la menajamente și la vreo corectitudine politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte dator mereu să furnizeze cititorului date exacte și informații despre evoluția ulterioară a personajelor pe care le evocă. Membrii redacției României literare, de pildă, ori grupul scriitorilor onirici, patronați de Miron Radu Paraschivescu - în al căror cenaclu va citi, susținut de Vintilă Ivănceanu - sunt, rând
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
doresc să citească. În acest moment, acestea au fost fixate la 9 euro pentru două zile de acces, și 100 de euro pentru acces timp de un an. Comparativ, The New York Times oferă acest la arhiva sa, prin abonamentul deja plătit de cititori. Totuși, ziarele vor putea fi citite și gratuit, dar doar în sălile de lectură ale Bibliotecii din Londra și Leeds.
Britanicii creează cea mai mare arhivă de ziare din lume: patru milioane de pagini () [Corola-journal/Journalistic/24334_a_25659]
-
Ogrinja. Cel care a obținut, în 1928 și 1929, cel mai înalt titlu balcanic la cele zece sporturi care compun decatlonul. Am amintit și despre asasinarea campionului, prin înjunghiere, chiar la poarta casei lui din Domnești, din pură invidie. Unii cititori, neîncrezători, au gândit poate că spusele mele sunt exagerări, prezentare romanțată a faptelor, câțiva considerându-le chiar neadevăruri. În numărul din decembrie am publicat articole din presa vremii despre campionul din Domnești și chiar medalia sa de la Campionatele balcanice, documente
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
vremea secerișului. Căpițele se înalță ca niște cetăți de aur împrejmuite de marea de grâu și secerile fulgeră cu așa un avânt și așa o vigoare, încât, dacă ar fi noapte, iar nu zi, ar fi doborât până și stelele”. Cititorul român, la prima întâlnire cu Embirikos, are la dispoziție toate reperele necesare pentru a se apropia de opera fondatorului suprarealismului neoelen. În paralel cu pertinentul și inspiratul studiu introductiv, această ediție-eveniment cuprinde o cronologie cu principalele date bio-bibliografice. În eseul
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent poetic la înălțimea creației verbale și muzicale a magnificului Embirikos. Tudor Dinu a știut să aleagă din opera poetică a lui Andreas Embirikos piesele al căror ecou sonor îl recreează pentru cititorul român în originalitatea creatoare a acestei voci unice a poeziei neoelene. Dorim din toată inima ca publicul român să aprecieze la justa valoare acest tur de forță al traducerii poetice și salut printrun elogiu binemeritat pe Tudor Dinu, traducătorul în
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
universului și a „principiului creator”, cu vorbele astrofizicianului, sau a lui Dumnezeu, cu vorbele scriitorului catolic. Cei doi convorbitori sunt prieteni de multă vreme și au mai avut ocazii să discute. De data aceasta, ei își pun discuția la dispoziția cititorilor revistei. O discuție pe cât de profundă, pe atât de savuroasă. Prietenia lor a început în 1988, odată cu lectura de către d’Ormesson a cărții lui Thuan „Melodia secretă” (apărută și la noi la Humanitas). Cei doi și-au pus mereu aceleași
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
popularitate considerabilă. Să încercăm să aflăm motivațiile acestui interes ar însemna să ne lansăm într-o nesfârșită discuție nu doar despre raporturile dintre ficțiune și realitate sau dintre ficționalitate și literaritate (adesea, suprapuse fără rest), ci și despre cum arată cititorul actual, în contextul complicat al postmodernității. Cert e că orizontul de așteptare s-a modificat substanțial și romanul, ca gen dominant al ultimelor secole, a evoluat înspre o formulă hibridă ce înglobează adesea (sau chiar ajunge să se confunde cu
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
mult decât un simplu voice over. Ele ocupă o parte importantă a poveștii, avertizând că, deși autorulnarator vorbește despre o „altă viață” decât a lui, totul rămâne în același regim ambiguu autoficțional cu care Emmanuel Carrère și-a obișnuit deja cititorii. Limonov este mai mult decât o simplă biografie ficționalizată, cum există atâtea pe piață, este - am putea zice, riscând o definiție polemică a genului - un tip aparte de autoficțiune. Deoarece condiția esențială și obligatorie de existență a controversatului gen nu
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în primul rând și toți mă vor recunoaște și toți mă vor iubi” - devine pretextul pentru rescrierea „beletristică” a istoriei Rusiei secolului trecut. Cititorul vede un film cu diapozitive din istoria recentă, cu personaje bine cunoscute față de care Limonov are păreri ferme, frizând extremismul. Nu lipsesc din acest tablou președinții ruși de la Hrușciov la Putin, dar nici artiști precum Soljeniț`n (pe care Limonov
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
final aproape toți se transformă. Devin, aproape fără să vrea, obligați de reacția celor din jur, un fel de umbre ale societății, respinși înainte de vreme, fiindcă intoleranță celor din jur îi face așa. I: Ce ați dori să le transmiteți cititorilor ziarului Impact din Montreal? IȘ: Să se bucure de viață și să întindă o mînă celor bolnavi cînd au nevoie. Eforturile noastre vor continua și suntem convinși că nu în zadar. Avem nevoie de practici mai bune, de politici cu
500.000 de bolnavi de epilepsie există în România. Majoritatea sunt discriminați () [Corola-journal/Journalistic/24487_a_25812]
-
pentru a se mai redefini pe sine în termeni noi. Pe acest sol glisant se desfășoară jocul spectaculos al Martei Petreu, în care răsturnările de sens fac scena acestor pagini, asociate cu o tehnică de maestru: crearea unei așteptări în cititor brusc dezamăgită, iar pe golul ivit, explozia de dinamită a unui nou sens. Așa se petrece cu primul „creion“, dedicat lui Lovinescu, care pare la început recenzia unei ediții, apare ulterior drept o cercetare erudită a mediului și angoaselor criticului
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
cuiva mai spontan, pentru care (încă) nu există blocaje și care e (încă) imun la ideologii. Nu e singurul moment din Firul alb în care exercițiul acesta funcționează excelent. De multe ori, în rolul jucat aici de Tudor e distribuit cititorul sau o serie de personaje cu prezență difuză. Mă gândesc, în primul rând, la regretații Gheorghe Crăciun ori Alexandru Mușina, dar și la alte nume de toată mâna și de toată condiția, de la Hannah Montana, Rommy Schneider, Radu Cosașu sau
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
Marius Miheț Cititorul Jurnalului precedent al Monicăi Lovinescu va fi plăcut surprins să afle că scriitoarea nu s-a ținut de promisune. Aceea de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a fost învățată să lupte elegant cu principii. Și
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Berenicei și A treia dimensiune. Părțile din jurnalul propriu-zis care au fost utilizate pentru aceste romane au rămas inedite până astăzi, când soția scriitorului, doamna Adela Petrescu, le-a integrat în locurile cuvenite din șirul notelor zilnice și astfel înfățișează cititorului materia neîntreruptă a însemnărilor în forma lor inițială, lăsând romanele amintite să-și ducă mai departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
soția scriitorului, doamna Adela Petrescu, le-a integrat în locurile cuvenite din șirul notelor zilnice și astfel înfățișează cititorului materia neîntreruptă a însemnărilor în forma lor inițială, lăsând romanele amintite să-și ducă mai departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele unui jurnal care îmbină franchețea observației cu meditația tânărului intelectual, apoi scriitor matur, asupra artei, scrisului și existenței sale în acest spațiu
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
felul în care romanelejurnal se constituie într-un roman al romanului, documentând de pildă, în Părul Berenicei (din 1981), construcția „ficțiunii” și gestația ei, structura lor elaborată și simbolică, în care fiecare detaliu formal este încărcat de semne pe care cititorul este invitat să le descifreze: numai că, din nefericire, în cazul lui Radu Petrescu cititorul a lipsit adesea de la această întâlnire și înțelesurile construcției elaborate a cărților sale scapă, cu rare excepții, majorității recenzenților de atunci. Este punctul de plecare
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
Părul Berenicei (din 1981), construcția „ficțiunii” și gestația ei, structura lor elaborată și simbolică, în care fiecare detaliu formal este încărcat de semne pe care cititorul este invitat să le descifreze: numai că, din nefericire, în cazul lui Radu Petrescu cititorul a lipsit adesea de la această întâlnire și înțelesurile construcției elaborate a cărților sale scapă, cu rare excepții, majorității recenzenților de atunci. Este punctul de plecare al unei lungi cariere de autor neînțeles, care se simte și care chiar este nedreptățit
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
Daniel Cristea-Enache Când Ioan Es. Pop a debutat cuieudul fără ieșire (1994), cititorii profesionalizați care sunt criticii au sesizat imediat ponderea unui autor ce se prezenta, la treizeci și șase de ani, pe deplin maturizat artistic. Tatonările anterioare ale poetului maramureșean descoperit de Laurențiu Ulici ar putea fi redescoperite, la rândul lor, însă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
mea. Îmi plac provocările, iar problemele care apar mă motivează să acționez. Ce sperați să schimbați în statutul femeii? Când îmi scriam amintirile nu m-am gândit deloc la acest lucru. Cu toate acestea, din discuțiile purtate în cadrul întâlnirilor cu cititorii, din scrisorile primite, știu că multe poloneze au găsit în amintirile mele nu doar fragmente ale propriilor lor biografii, ale trăilor lor. Au descoperit ceva în sensul mesajului că, fiind femeie, mamă, soție nu trebuie să cedezi în fața adversităților sorții
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
am reușit să mă adun, m-am scuturat, căci viața merge mai departe. Soțul meu nu va fi, asta este. Copilul trebuie botezat, chiar și în absența lui. Viața bate cartea. Totuși, ce cărți din literatura poloneză le-ați recomanda cititorilor României literare? O să vă răspund altfel. Bazându-mă pe experiența mea de viață, aș recomanda Biblia. Întotdeauna mă străduiesc să găsesc câteva clipe pentru a citi din Cărțile Sfinte și a reflecta apoi la ceea ce este scris în ele. Lectura
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
și a reflecta apoi la ceea ce este scris în ele. Lectura Bibliei și reflecțiile pe marginea ei dau claritate gândirii, conferă curaj și forță. Vă mulțumesc pentru interviu. Și eu vă mulțumesc pentru discuție. Și mă bucur că cititoarele și cititorii din România vor putea cunoaște o frântură din istoria recentă a Poloniei și a polonezilor.
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
ideea că există în orice mare poezie ceva ce trebuie să rămână inexplicabil, oricât de complet l-am cunoaște pe poet, și că acest lucru contează cel mai mult” (afirmă în Hotarele criticii). Adevăratul critic este acela care sporește autonomia cititorului, ducându-l până în fața unui mister cvasidantesc, pentru a-l părăsi acolo fără niciun ajutor din afară, „criticul care face critică e diferit de cel care trece de hotarele criticii”, ultimul, preferat de Eliot, având un rol formativ, chiar inițiatic
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
natural; în mod ideal el ar trebui să nu se pripească (Ce este poezia minoră?). Termenul minor nu are, pentru eseist, implicații peiorative, ci implică o benefică și dezinteresată curiozitate a veritabilului iubitor de literatură. „Poate că nu există doi cititori pentru care un mare poet să însemne exact același lucru... judecat de doi cititori la fel de competenți, un poet îi poate părea unuia de importanță majoră și altuia de importanță minoră” și există câteodată autori aparent minori, care „pot exercita o
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]