KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

să știi, te Înșeli amarnic, zic tăios. Abia aștept să mă mut cu el. De fapt... de fapt, azi, cînd eram la mine la birou, chiar asta mă gîndeam, că abia aștept ! Așa. Na, că ți-am zis-o. Jack clatină din cap. — Tu ai nevoie de cineva care poate să aprindă scînteia. Cineva care să te stimuleze. — Ți-am spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci cînd am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sînt nebună ? spun, Întorcîndu-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar cu genunchii la piept și mănîncă o felie de pîine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
toată stîngăcia aia care există la Început. El știe ce Îi place Emmei. Știe ce-o interesează. E absolut evident că sînt deja cît se poate de compatibili. — Ei, eu Îmi iau mîinile de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Își pune un deget de lichior, ia o gură și e atît de șocat că aproape mă Împroașcă cu restul. Vorbești serios ? — Îhm, ce bun e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are. Dacă nu te superi, eu rămîn la whisky. — OK, zic ridicînd din umeri. Dar să știi că pierzi. Iau altă Înghițitură și Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
eu cum e cocteilul ăla roz ? — Nu ! zic imediat, dar mă fac stacojie la față, iar Jack mă privește cu o expresie atît de comică, Încît mai că-mi vine să-l sărut. — Of, Emma, Îmi pare atît de rău. Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să ne simțim bine Împreună. Se pare că amîndoi ne doream exact același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stîngace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întîlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinînd din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de alt bărbat ! Mi-ai promis, Emma ! — Pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
care trecem pe lîngă Cyril. — În viața mea n-am pus pe cineva la punct În felul ăsta, zic. Niciodată n-am... management operațional, adaug repede, cînd trecem pe lîngă niște angajați de la contabilitate. — Așa am crezut și eu, spune, clătinînd din cap. Iisuse, verișoara asta a ta... evaluare realistă a pieței. — E o... diagramă operațională, zic iute În clipa În care trecem pe lîngă Connor. Păi... vi le scriu imediat la computer, domnule Harper. Reușim cumva să intrăm În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nebun. — Da, da, vezi să nu te cred. — Dacă-ți zic. Nici măcar una. Se oprește gînditor, trecîndu-și un deget peste umărul meu. A, OK. Da, să zicem că știu una. Cum e ? spun imediat. — Păi... Mă privește lung, după care clatină din cap. Nu. — Spune-mi ! Acum chiar că nu mă mai pot abține și pufnesc În rîs. — Asta nu-i pe vorbitelea, ci pe arătatelea, Îmi șoptește la ureche și mă lipește de el. Nu te-a Învățat nimeni asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aprobarea și aprecierea persoanelor care contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zîmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val. Am putea să... E Întrerupt brusc de moderator. Dus de val. S-a lăsat ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dragoste. Ci de afaceri. Pe neașteptate, fără să vreau, suspin adînc. — Iartă-mă, zic, cu un nod În gît. Scuze. Doar că... a fost un șoc enorm. — Nu-ți face griji, spune Aidan cu compasiune. E o reacție perfect naturală. Clatină din cap. N-oi ști eu mare lucru despre afacerile la scară mare, dar mi se pare că tipii de genul ăsta nu ajung niciodată acolo sus unde sînt fără să calce pe măcar cîteva cadavre. Ca să aibă succes, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănîncă vreo cîțiva biscuiți digestivi și schimbă cîteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta sîntem un pic certate, mărturisesc. — Atunci cu tatăl tău. Clatin fără vorbe din cap. Păi... atunci, cu cea mai bună prietenă. Trebuie să ai o prietenă foarte bună, nu ? Îmi zîmbește cît poate de cald. — Da, am o foarte bună prietenă, spun cu un nod În gît. Dar tocmai a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu, stîrnit, furat de peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mi dreg vocea, stîngace. Deci... ăă, zic, ferindu-mi privirea. Deci de-aia... Nu voiam decît să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din cap. Ai fi uimită să afli ce teorii absolut halucinante sînt În stare oamenii să conceapă, cînd n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sînt vaccinat. Că vreau să vînd compania... că sînt gay... că fac parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scoși din orbite, mi se face frică și mie. — Emma, fă-o să tacă ! mă imploră Jemima. Fă-o să nu mai urle atîta la mine. — Deci... ce s-a Întîmplat ? Lissy mă privește, cu fața Însuflețită de speranță. Eu clatin din cap, fără să scot o vorbă. — S-a... — A plecat. Înghit În sec. Chiar nu am stare să vorbesc despre asta acum. — Of, Emma. Își mușcă buza. Te rog, nu zice nimic, spun cu glas tremurînd. Am să plîng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

și femeile ar fi aflat, cu toții, cuvintele. Erau prea puțini Vindecători ca să țină piept atâtor vorbe, of, of. Prima noapte m-a prins la ieșirea din munți. Soarele nu apusese Încă. Era miezul verii și copacii cei mari abia se clătinau În bătaia vântului molcom ce cobora de pe culmi. Cred că prin acei copaci se ridica apa din pământ, năpădindu-le crengile și frunzele. Mă gândeam la asta. Apa curgea din cer. Intra În pământ. Apoi urca la loc În copaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
repetă el. Enkim face la tine așa, Îmi arătă el cu semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am holbat la el și am depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
of. - Măi, Enkim, măi, am Început. Nu mai vorbi așa. Cel care ți-a vorbit În minte nu era Tatăl. Eram eu. Suntem vii pentru că am avut noroc, nu pentru că mi-ar fi ascultat Tatăl ruga. Se trase Îndărăt și clătină din cap. - Nu. Am auzit glasul acela ca tunetul și vorbele acelea Încurcate, ca un susur de ape limpezi. Nu putea să fie decât Tatăl. Și pe urmă, cum de-au venit femeile taman după ce l-ai strigat? - L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de levănțică. În spatele ei se aflau două surate de-ale ei, mai tinere și mai Înalte decât ea. Erau Învelite cu toate În blănuri de urs brun. - Tu, ăsta care vorbești, Începu ea, privind țintă la Enkim. Ia spune. Enkim clătină din cap, semn că nu se cuvenea ca el să vorbească, după care Îmi luă palma și și-o puse pe creștet. - El știe! - Îi dădu de Înțeles femeii cu cine trebuia să stea de vorbă. - Ești mut, Îmi zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
când mi-a zâmbit cald. - Se vede că ești om de rând. Ucigaș, poate, dar om de rând! Tu crezi că cei ce ți-au luat urma nu știu, și ei, legămintele pe care le-a lăsat Tatăl? M-am clătinat. - Moru mi-a spus că... am Început eu, dar Vinas mi-o reteză: - Tu crezi că Moru a ținut cont vreodată de ce i-a spus Psara? Tu Însuți, tu ții cont Întru totul de ce ți-a spus Moru? - Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor. Își reveni iute, așadar, și aținti spre mine o suliță din cele subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate de sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus. Iar ei clătinară din cap, foarte siguri pe ei. 10. Oamenii aceia mari aveau cele mai frumoase case pe care le văzusem vreodată. Uriașii le ridicaseră una după alta pe un tăpșan acoperit cu iarbă grasă, de parcă doriseră să-i arate Tatălui din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse: - Da. Nu pricepeam și l-am privit lung, dar el clătină iarăși capul dintr-o parte În alta , spunând apăsat: - O să te dau umbrei. Da. Deloc nu-l Înțelegeam, dar nici vreme n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse: - Da. Nu pricepeam și l-am privit lung, dar el clătină iarăși capul dintr-o parte În alta , spunând apăsat: - O să te dau umbrei. Da. Deloc nu-l Înțelegeam, dar nici vreme n-am mai avut să mă gândesc la vorbele lui care nu se potriveau cu gesturile, căci vânătorii m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dinspre Răsărit. Așa va fi, iar Moru, Vindecătorul oamenilor-lupi, va veghea să fie așa. M-am uitat la cel ce mă păzea și i-am arătat degetele. - Unu, doi, trei, patru, cinci, am Început să-l Învăț, dar el a clătinat din cap, semn că nu, numai că a Început să zică după mine, unu, doi, trei, patru, cinci. Am intrat În vorbă cu el. Neamul lor era tare vechi, mi-a povestit, și se trăgea din bivolii cei mari pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din bivolii cei mari pe care, tot ei, Îi uciseseră până la unul ca să treacă peste iernile din ce În ce mai reci. Cică veniseră de undeva dinspre Răsărit, de unde ziceau ei că se trag toate neamurile. - Acolo a stat Tatăl, mi-a spus el, clătinând din cap. Tot acolo stă și acum și se uită la noi. I-am spus că Tatăl, dacă e să stea pe undeva, stă În Cer, deși nu eram foarte sigur de asta. - Tatăl stă și aici, În peștera asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]