4,048 matches
-
fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie textului sacru scris o vechime fictivă - și a masacrat clerul și credincioșii. Conform tradiției, pentru care cărțile a VIII-a și a IX-a din D¶nkard dau o mărturie autoritară, Avesta sasanidă era Împărțită În douăzeci și unu de secțiuni, grupate În trei părți, compuse fiecare din șapte secțiuni: secțiunea „gathică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub impulsul dat de unii suverani cu o sensibilitate aparte pentru diferitele forme de cunoaștere ale epocii, s-a străduit mereu să consolideze propria cultură științifică și filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile cunoștințe legate de cele mai variate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care tradiția Îl atribuie unor preoți zoroastrieni În opera de codificare a canonului scripturii, ca Tansarxe "Tansar" sub domnia lui Ardașir și Âdurb³d ș Mahraspand³n sub domnia lui Ș³buhr II. De fapt aproape toată producția literară era de origine ecleziastică. Clerul magilor, În special cel din Persia propriu-zisă (Fars) a fost personajul principal În noua fază a dezvoltării zoroastrismului, care se deschide cu Întemeierea imperiului sasanid, În primul sfert al secolului al III-lea d.Hr. Documentația epigrafică furnizează În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai arhaice - după cum arhaică și substanțial indo-iraniană este și cosmografia ale cărei urme se Întâlnesc În G³th³ (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 1.2) - și au fost, În mare parte, absorbite În imaginarul religios de către un cler familiarizat cu lucrarea de „zoroastrianizare” a patrimoniului mitico-legendar tradițional, probabil foarte puternic Înrădăcinat În religiozitatea populară. Acestora li se adaugă creaturi fabuloase, care aparțin mediului animal și uneori semiuman, ca, de exemplu: pasărea Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin o generație Înainte de Cirus, reconstrucția primei perioade a noii religii este foarte ipotetică. Ceea ce se poate afirma legitim este că perioada profetică determină un „amestec religios”, reflectat În Avesta târzie, la formarea căruia au existat doi factori iraniano-occidentali hotărâtori: clerul med al magilor și curtea persană a ahemenizilor cu orientările sale ideologice și politico-religioase. În prima perioadă a formării acestui „amestec religios” prinde contur tendința spre „arianizare” a tradiției zoroastriene. Populațiile iraniene care se autonumeau „ariene” (În avestică, airya; În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și mai profundă a tradiției iraniene, mai ales În ceea ce privește religia. Nu fără motiv propaganda sasanidă i-a demonizat imaginea: În Întreaga tradiție zoroastriană, Alexandru este un „blestemat” (În limba pahlavi, gizistag), unealtă a nedreptății, dușman aș credinței adevărate și al clerului magilor. Așadar, percepția zoroastriană a lui Macedon este foarte diferită de cea din Iranul seleucid sau part (cf. Gnoli, 1989a, p. 124 și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afirmarea orientării naționaliste a culturii iraniene a fost elementul care a Învins universalismul maniheic. Fondul social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să fi fost h¶rbed, mowmard și mowbed (mobad), feudalii și larga pătură a populațiilor de pe platoul iranian, organizată Într-o structură socială rigidă și ierarhică, ce s-a transformat rapid Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rigidă și ierarhică, ce s-a transformat rapid Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot Kerdșr, un politician abil căruia, datorită celor patru inscripții ale sale care s-au păstrat, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și coptă (Polotsky, 1934, pp. 44 sq.), care Îl prezintă pe preotul zoroastrian ca pe un prigonitor al Apostolului Luminii (cf. Sundermann, 1986, pp. 285, 303; 1987, p. 56). Din aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr apare ca fondator al puterii clerului magilor la Începutul dinastiei sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea marilor temple ale focului (³dur ș Wahr³mxe "Wahra>m") și executarea corectă a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioadelor istorice În care, din necesități sociale și politice, comunitatea zoroastriană a Încercat să se Închidă fie pentru a se consolida, fie pentru a-și apăra propria identitate. Opera lui Kerdșr, de apărare agresivă a religiei mazdeiste și a intereselor clerului, nu s-a limitat la lupta Împotriva lui Mani și a doctrinei sale. Numit de Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea mowbed și d³dwar, „judecător”, al Întregului imperiu, domn al Focului din An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr și Dama An³hșd În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant ca Ș³buhr I (240-272 d.Hr.), care avea o oarecare simpatie pentru Mani și doctrina sa. Dacă se ia În considerare faptul că, În politica sasanidă, iudaismul constituie un caz aparte (Widengren
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt este demonstrat de multele episoade conflictuale Între cler și coroană (Gnoli, 1989a, p. 169), două forțe care, departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea mazdakită care avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mazdak, care câștigase inițial bunăvoința suveranului Kaw³d I (488-531 d.Hr.), a fost mai apoi masacrat Împreună cu adepții săi de către fiul acestuia, Khosrow I, „cel cu sufletul nemuritor” (Husraw ș an½șag ruw³n) (531-579 d.Hr.), reprezentant al intereselor aristocrației și clerului. El a Încercat să pună În practică o formă arhaică de socialism sau comunism, Într-o perioadă de criză militară, politică și socială a imperiului sasanid, Încercând să răstoarne un sistem economic și fiscal care privilegia păturile Înalte ale societății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dakhma pentru Îndeplinirea practicilor liturgice funerare și 134 de mici temple ale focului, În timp ce Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" crescuseră de la unul singur - Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h”, originar din Sanj³n - la opt (Boyce, 1979, p. 209; cf. supra, subcapitolul 2.5). Clerul comunității parsi s-a Îngrijit În mod special de conservarea tradiției religioase prin copierea manuscriselor. Tradiția manuscrită indiană depinde de cea iraniană și apare abia după secolul al XIV-lea (Boyce, 1968, p. 65). Parsii s-au Îngrijit și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În contact direct cu creștinismul, cu islamul și hinduismul, religii cu care au fost, de altfel, chemați să se confrunte, chiar În perioada În care se Întărea legătura preferențială cu englezii. Evoluția culturală a Întregii comunități a cuprins chiar și clerul cel mai conservator. S-a resimțit din ce În ce mai mult nevoia unei educații religioase mai vaste și mai solide, capabilă să răspundă exigențelor unei societăți avansate din punct de vedere cultural. S-au născut numeroase inițiative și s-au conturat, atât Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai multe ori Întoarcerea la origini, În doctrină și În cult, au fondat, În 1852, R³xe "Ra"hnum³i Mazdayasn³n Sabha, o asociație pentru reformarea religiei (Karaka, 1984, II, p. 230; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 375; Boyce, 1979, p. 200). La fel, În interiorul clerului, s-au definit două partide, care se confruntă pe tema reformării calendarului comunității. Unii consideră această reformare ca fiind imperios necesară, În timp ce ceilalți doresc conservarea lui. Problema s-a pus atunci când un mobad persan, J³m³sp Vilayatș, venit În India În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ciprian Porumbescu și Ion Vidu. În aria de preocupări a societății intra și ajutorarea financiară a elevilor săraci și suferinzi. Gazeta editată sub egida asociației, intitulată „Progresul” (redactor - Ioan Popovici-Bănățeanul), a publicat lucrări literare și științifice prezentate în adunări. Conducerea clerului ortodox a acordat un substanțial sprijin bibliotecii societății. Se achiziționează Letopisețele Moldovei, Lepturariul rumânesc... al lui Aron Pumnul, Scrierile lui A. D. Xenopol. Într-un raport al bibliotecii, datat 1894, se menționează că lucrările cele mai solicitate de elevi și studenți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
Nou, în care Statul Național Legionar urma să intre "purificat de trecutul putred". Sub impactul acestei perspective, vechiul regim și-a strîns rîndurile. El era alcătuit din burghezie, din înalta birocrație, vechi politicieni, ofițeri superiori de armată și din înaltul cler, iar liderul lor a devenit Mareșalul Antonescu. Germanii (pe care legionarii contau cu atîta naivitate) și-au pus speranțele în vechea ordine, întrucît erau interesați în primul rînd de stabilitate. Prin ianuarie a devenit limpede că o asemenea stabilitate nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se regăsește în societatea celtică divizată în druizi (clasa suverană), cavaleri (clasa războinică) și plebe (clasa productivă). O întâlnim de asemeni în organizarea societății medievale în oratores (clerul), bellatores (noblețea), laboratores (a treia stare) și poate chiar, ca și ultim avatar, în cele trei sectoare ale economiei contemporane: sectorul primar (activități productive, printre care cele de agricultură), sectorul secundar (activități de transformare a materiilor prime) și sectorul terțiar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
stare) și poate chiar, ca și ultim avatar, în cele trei sectoare ale economiei contemporane: sectorul primar (activități productive, printre care cele de agricultură), sectorul secundar (activități de transformare a materiilor prime) și sectorul terțiar (activități neproductive unde sunt reunite clerul și armata). III. Zeii vinului Născut în 146 la Leptis Magna într-o colonie romană din Africa de Nord situată pe locul orașului contemporan Lebda din Libia, împăratul Semptimius Severus s-a căsătorit cu o femeie de origine siriană. După ce și-a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Nuits-Saint-Georges, abatele Robert de Molesme pune bazele unei comunități religioase care derivă din ordinul Sfântului Benedict. Fondatorii de la Citeaux proveneau din abația de la Cluny, aflată nu departe de Macôn, de unde pornește o mișcare de reformă care își propunea să separe clerul de puterile laice. Cluny devine însă victima propriului său succes și a puterii deținute, încât începe din nou să se simtă nevoia unei reveniri la simplitate. În anul 1108, Etienne Harding devine abate de Citeaux. Primii ani se arată foarte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fondată pe echilibrul dintre rugăciune și lucru manual (deviza ordinului este "Crux et Aratrum", Crucea și plugul). Independența cistercienilor implică și refuzul dijmei și a veniturilor ecleziastice. Dijma ecleziastică reprezenta un sistem particular care îi obliga pe țărani să plătească clerului o zecime din recoltă, iar viticultorii nu-și puteau vinde vinul înainte ca membrii bisericii să-l fi comercializat pe al lor. Fiu al lui Tescelin de Fontaine, aliat al Ducelui de Burgundia, Bernard este atras de tânăr de viața
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui oraș să comercializeze vinurile în tot imperiul carolingian. Încă din secolul al XIII-lea, clerul local, ghidat de episcopii săi proveniți în cea mai mare parte din familii bogate galo-romane, a dezvoltat cultura viței de vie, preocupându-se de calitatea care făcea din vinurile din Alsacia cele mai bune vinuri din Europa. Această voință s-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Aquitaniei, locuitorii din Bordeaux obținând, în secolul al XIII-lea, interzicerea vânzării acestuia, în regiune, înainte de Crăciun. Abia în anul 1776 Ludovic al XVI-lea a anulat acest privilegiu. Cerut insistent de către comercianți, vinul de Cahors a fost dintotdeauna favoritul clerului. Și aceasta, fie probabil pentru că Jaques Duèse, născut la Cahors în anul 1245, a urcat pe tronul pontifical al Avignonului sub numele de Ioan al XXII-lea, fie pentru că se spune că acesta este încă vinul Vaticanului. Vinul papilor, vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]