17,484 matches
-
chiar și cu diplomați ai unor ambasade reprezentând țări cu tradiție în domeniul pescuitului Japonia, China, Peru pentru a vedea dacă "au prins ceva în Chile". Răspunsul era negativ Chile își proteja cu strășnicie cei 4.000 de kilometri de coastă și apele teritoriale, nedorind nici un "corsar" străin, cu atât mai puțin dintr-o țară socialistă. Aceasta nu m-a descurajat să-mi continui demersurile la înaltele autorități în materie Ministerio de agricultura y pesca, Subsecretaria de pesca, Servicio Nacional de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a teritoriului sau a unei părți a teritoriului unui alt stat; b) bombardarea de către forțele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat; c) blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forțele armate ale unui alt stat; d) atacul efectuat de către forțele armate ale unui stat împotriva forțelor armate terestre, navale sau aeriene, a flotelor maritime și aeriene civile ale unui alt stat; e) folosirea forțelor armate ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
forței a teritoriului sau unei părți a teritoriului unui alt stat; (b) Bombardarea de către forțele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat; (c) Blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forțele armate ale unui alt stat; d) Atacul efectuat de către forțele armate ale unui stat împotriva forțelor armate terestre, navale sau aeriene, flotelor maritime și aeriene civile ale unui alt stat; (e) Folosirea forțelor armate ale unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
înlăturării pericolului unui război nuclear pe continentul european"92. Punctul cel mai important în relațiile dintre S.U.A. și U.R.S.S. l-a constituit Întâlnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989), care s-a desfășurat pe vasul sovietic "Maxim Gorki", în apropierea coastelor malteze, având ca principal scop ca cele două superputeri să înceteze a se mai considera dușmani, iar Gorbaciov sublinia că U.R.S.S. nu va declanșa un război, nu va mai considera S.U.A. inamicul său și ar fi dispusă să facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Simionescu, așteaptă de câțiva ani să fie tipărite la Editura Minerva. M.C. Într-un sat, odatătc " Într‑un sat, odată" În amurgul unui început de toamnă, un călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă coliba jitarului; în urmă, ieși și românul, își repezi căciula pe ceafă și cătă lung în urma străinului; apoi își repezi căciula pe ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-a adus aminte părintele Ștefan că mormântul străinului a rămas fără cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându-și vorba începută încă de la birou, pe când nevestica secretarului se retrăgea roșă și grăbită de la geam. Costică se plecă și ridică de jos o piatră: un biet câne ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și ochii se rostogolesc ca niște globuri crunte, apoi rămân neclintiți, plini de lacrimi și sânge, și parcă întreabă ceva cu groază și cu durere. Mulțimea se mișcă, se împrăștie. Și boierii intră pe strada Prefecturii, vorbind zgomotos. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la dreapta, la stânga, după aceea se apropie în fugă de cei doi vânători. —Aici, Osman! strigă boierul. Unde mi-ai fost, ticălosule?... Strecurându-se ca o șopârlă printre tufe, ieși în cărare și cățeaua pădurarului, slabă de i se vedeau coastele prin piele. Vasile ridică mâna și se plecă asupra ei. Frișca se lipi la pământ schelălăind, apoi prinse a bate din coadă. —De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm tot înainte... Ș-apoi la poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului. Mai de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu fața dintrodată întristată, subt umbra pe care o cernea frunzișul verde cenușiu al copacului. În liniștea și-n căldura zilei, glasurile întărâtate ale cositorilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am dus în lumea mea cu Ioniță. Atâta am avut și eu drag pe lume, și m-am dus cu el!... La asta m-am aflat eu de față, urmă încet cuconu Ștefan Leu, pe când caii suiau domol în pas, coasta, ș-atâta a fost. Când a intrat ciobanul, un băiet frumos, tânăr, drept ca un brad, ea a întins numai mânile spre el și a strigat: Spune și tu, Ioniță, iaca ești de față. Eu l-am omorât! Eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-său și la mă-sa, dar n-au vrut s-o primească bătrânii... — Ai casă și barbat... Du-te la barbat, du-te la casa ta și la copiii tăi... Și s-a dus nevasta acasă ș-a zăcut pe coaste... Și după ce s-a sculat, bărbatu-său iar a zăpsit-o că umblă așa prin sat, iar a grămădit-o în casă, a pus zăvor și iar a bătut-o... Și zice că urla saraca, parcă la înjunghiere o ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor, ce-ți trebuie dumnitale patru odăi așa de mari? Ce faci cu ele?... Și el ce-a zis?.. Hm! el ce să zică? N-a zis nimic. A început a râde... Pe o coastă mai prăvălatică, în apropierea curții, stăteau înșirate o mulțime de bordeie. Unele erau clădite ca bordeiele obișnuite, în două ape, acoperite cu pământ; altele erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lepădatu pe gânduri. Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și iar parcă văzu la căpătâi pe Marghiolița humelnicului. - Pe la spate, prin păretele de stuh, vântul răzbea în câteva locuri cu pulberea măruntă a omătului, și pe deasupra tot mai des se abăteau învăluirile. - Și deodată, cum sta așa pe-o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit. „Vântu-i peste samă de tare...“ se gândi el. Acuma nu mai erau răgazuri și clipe domoale; acuma parcă ceva supraomenesc voia să ia înainte și să smulgă clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătrân! Asta era vorba lui; și-n urmă-i oamenii zâmbeau și-și făceau cu ochiul. Calul pornea la umblet, și când ajungeau aproape de curte, pe-o cărare de dindos, vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un semn de primejdie. Își aplecă țeava puștii, stătu la îndoială. Cânii se apropiau. Cornul se stânse într-o dulce tremurare... O clipă se ridică iar, și-ndată tăcu. Flăcăul se repezi îndărăt. După douăzeci de pași, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se oprise: îi trebuia ceva ca să-și puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold - s-a nevoit tot în trei. Mergea bine și în trei, dar înainta strâmb și haitiș, cu stânga înainte. Capul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
afară sarica. Eu viu cu pruncul. Se întoarse în casă și Culi, ca să ajute pe Ana. Dar Ana încerca să umble singură. Culi îi puse o mână pe umăr și i se îmblânziră privirile. Cu cealaltă mână o cuprinse pe sub coaste și o ridică, purtând-o. Ea se lipise de el; Culi îi simțea bătaia inimii odată cu a ornicului. Ornicul bătea ceva mai repede și cu mult mai tare. Cu brațul liber, bolnava se închină spre candelă de trei ori. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]