9,252 matches
-
în funcție de vârstă și starea de sănătate, astfel încât vârstnicii se plimbă sau joacă cărți, șah, table, iar cei tineri, fotbal sau fotbal-tenis. Surpriză: de Craciun, doi deținuți, care din proprie inițiativă au împodobit secția cu ghirlande făcute de ei din hârtie colorată manual. Cu cine aș sta cinci minute închis în celulă? În clipa de față cu oricare (și, credeți-mă, nu bravez). Educația, după comandantul educativ Mihaela Bonațiu Sunt în Rahova din iarna lui 1999 și la meseviști din vara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo două ghivece cu flori, am făcut o icoană cu Maica Domnului, acum lucrez la un peisaj. Paralel cu goblenul, merg la Club. Nu pot să zic că am un talent pentru a fi actor. Însă fac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu cumva-s otrăvitoare? N-are trup - doar un picior, N-are cap - doar pălărie. Oare ce-ar putea să fie? Să răspunzi, nu-i prea ușor. Nu căta la cum arată, Că e mândră ca o floare; Pălăria-i colorată Poate fi înșelătoare. Da, ciuperca asta parcă Seamănă cu o tigaie; Plină e de apăraie Și-i, desigur, o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă vreme - ea îi va fi de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
punct de vedere moral și politic, îl semnala atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii și eventualei „omologări”... El pare a transmite mai degrabă distanța sufletească a autorului față de entuziasmul prietenilor săi de departe, golul metafizic din spatele decorului modern, „colorat” al unei gări de provincie — provincia românească de care Tzara tocmai se rupsese. Pentru Vinea însă, „trenul” Dada trecuse, lăsînd în urma lui melancolia celui incapabil să emigreze altundeva decît în fantezie. Această ambiguitate, sesizată de toți exegeții, între imageria acut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ilarie Voronca, primează în raport cu programele revistelor la care aceștia din urmă activează... În cei aproape zece ani de existență, Contimporanul va deveni o interfață intelectuală, un intermediar între modernismul moderat al Sburătorului, expresionismul autohtonist și neo-bizantinismul de la Gîndirea, stînga ruralistă - colorată modern - de la Viața românească și cele mai radicale publicații avangardiste (75 HP, Integral, Urmuz, unu), fără a uita - după 1927 - vitalismul mistic al „tinerei generații”. Prin activitatea gazetărească a lui Ion Vinea (colaborator ocazional și la Viața românească, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără a omite contribuțiile teoretice cu valoare mai generală ale lui Adrian Marino. Frecvent citați în acest sens sînt, cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri ca într-o uriașă colecțiune de fluturi colorați, pentru că, cel puțin în ce privește intervenția jazz-band-ului, este sigur că aveau de a face nu numai cu un efect de regie, dar cu un adevărat ritual modernist de cînd cu mișcările dadaiste” („Prima expoziție internațională Contimporanul“). Expoziția va fi comentată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar cu un adevărat ritual modernist de cînd cu mișcările dadaiste” („Prima expoziție internațională Contimporanul“). Expoziția va fi comentată și de către Lucian Blaga („Abstracție și construcție“, în Cuvîntul, an II, nr. 55, 14 ianuarie 1925, pp. 1-2, reprodus în Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, și în Fețele unui veac, Editura pentru Literatură, București, p. 83). Într-un articol din nr. 49 („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului”), M.H. Maxy inventaria într-un stil telegrafic, fracturat, principiile noii creații plastice, menționînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul care „a renunțat la detaliu pentru a degaja esențialul” și, în fine, „abstractismul” picturii pure, autoreflexive, care „nu mai e nici interpretarea lumii din afară, nici nu caută un punct de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mașinile arhitectului Torelli, autorul „Theatre des machines” din Versailles, sub Louis XIV. Inovațiile scenice merită - credem - trecute mai pe larg în revistă, întrucît ele sintetizează concepția despre teatru a grupării Contimporanul: e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere colorate născute una din cealaltă, în neprevăzut pentru spectator, cu comentariul și ajutorul sugestiv al poeziei”), scena multiplă („prilejuiește schimbări repezi și fără limitările spațiului”), „lampa luminii de acum” („dispozitiv de iluminație scenică care cuprinde trei culori fundamentale ce se învîrtesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai multă sinceritate și vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație de masse colorate, după un criteriu arbitrar. Pictorul vrea să dea expresie unei spiritualități pure”, cu precizarea că „aceste opere nu mai surprind azi. Ele au căpătat chiar un fel de recunoaștere oficială, căci numai așa putem interpreta faptul că, la „Expoziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka”... Tot pe linie semiotică (dar colorate „protocronist” și, totodată, „textualist”) se înscriu și interpretările lui Marin Mincu din studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească. Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura Meridiane/Larousse, Colecția „Să recunoaștem/Să înțelegem”, București, 2000 Biberi, Ion, Études sur la litérature roumaine contémporaine, Editions Corymbe, Paris, 1937 Blaga, D. Carmen, Urmuz și criza europeană a imaginarului, Editura Hestia, Colecția „Eseuri”, Timișoara, 2005 Blaga, Lucian, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1926 Blaga, Lucian, Zări și etape. Studii, aforisme, însemnări, Editura pentru Literatură, Colecția „Minerva”, București, 1968 Blaga, Lucian, Opere 7, ediție îngrijită de Dorli Blaga, Editura Minerva, București, 1980 Bojtar, Endre, East-European Avantgardism, english version, Pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distrusă, Îngaim eu, deși mă bate gîndul că n-ar fi chiar adevărat, căci Emma e genul care cel mai probabil se va căsători pe o plajă din Caraibe, doar În bikini și cu o pereche de cercei cu cristale colorate. Asta dacă se căsătorește vreodată. Linda zîmbește. — În primul rînd, scumpa mea fiică nu se arată dornică să se mărite prea curînd. În al doilea, sus-menționata fiică n-are habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o vitrină, iar acum am sentimentul că sînt o casnică din suburbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă privească și se ridică În picioare, plonjînd În piscină ca să Înoate. Lisa Îmi zîmbește. Și-a lăsat cartea pe burtă și-și ține mîinile sub cap, În timp ce Amy șade Între picioarele ei, jucîndu-se cu niște cuburi de pluș viu colorate. — O mai ții minte pe fata peste care am dat În avion? Kate? Încuviințez din cap. M-a sunat mai devreme. Se Întreba dacă am vrea să trecem pe la ei diseară, să bem ceva, după care să ieșim În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
devenit una din cele mai bune prietene, dar m-aș lipsi bucuroasă de Oscar. Oscar nu e supus nici unor reguli În casa aia, așa că Își Închipuie că aceeași lipsă de reguli se aplică și În casa noastră. Înșfacă un creion colorat și mîzgălește pe tot peretele, În timp ce maică-sa Încearcă oarecum să-l oprească, spunîndu-mi plină de admirație că fiul ei are mult simț artistic. Se cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt strînse Într-un teanc ordonat lîngă perete, nici prin cap nu ți-ar trece că vreun copil a pus măcar piciorul În casă, darămite să mai și locuiască aici. În timp ce eu am un scaun Înalt uriaș din plastic viu colorat, à la the Mamas and the Papas, care ocupă jumătate din bucătărie, Lisa are un scaun Tripp Trapp minimalist, din lemn, care și-ar găsi ușor locul În Conran Shop1 și care e foarte posibil să provină chiar de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]