4,653 matches
-
devine primul dintre toate misiunile de apostolat». Progresele acestei asociații au fost rapide. În 1938 erau aproape 12.000 de înscriși. Apoi a izbucnit războiul. Au început să apară dificultăți serioase pentru presă și, în fine, a fost bombardată tipografia. Condicile și registrele cu adresele asociaților s-au pierdut. Au trebuit să reînceapă după război, iar Asociația și-a revenit. Această activitate umilă și prețioasă continuă și azi. Sediul italian e pe strada San Zeno in Monte, 23, Verona. «Misiunea lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în care să fi dobândit cunoștințe umaniste, filozofice și teologice. Regulamentul reîntărea obligația dată preoților, încă din anul 1784, de a ține starea civilă pentru parohia în care își desfășura activitatea. Ca atare, parohul era obligat să completeze la zi condicile în care erau înscrise nașterile, căsătoriile și decesele, precum și conscripțiile referitoare la numărul copiilor de școală, ca și al tuturor locuitorilor. În oficiul parohial trebuiau ținute la zi, pe lângă situațiile de venituri și cheltuieli, și așa numitele "protocoale ale poruncilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt sub stăpânirea împărăției Austriei", după plata unor taxe239. Decretul imperial stipula că boierii și mazilii pot să obțină la cerere titlul de cavaler și "au voie să scrie la condică (adică imatriculirung) aleselor neamuri", fără a trebui să ceară acest lucru în mod special. Pe baza unor dovezi temeinice, "ca niște boieri numai aceia se vor ține în seamă, care acum au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești, asemenea arhiereilor Galiției, primind titlul de baron și un loc în seimul Galiției 240. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ratifica de corpurile legiuitoare și se va promulga, toate rămășițele de besman, câte vor fi atunci neplătite către propetate, vor trece în profitul comunei, care va fi îndrept a urmări pe besmanarii care nu vor justifica plata către propietate după condicile ce propietatea le va preda imediat comunei; 8.În schimbul drepturilor, terenurilor și beneficiilor ce se cedează comunei, aceasta se obligă, a plăti numiților proprietari, odată pentru totdeauna, 80 mii lei, îndată ce convențiunea va căpăta aprobarea legală. Taxele de timbru și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
locuitori. A început și în spațiul românesc să se facă înregistrarea locuitorilor și s-au realizat statistici, numite catagrafii, cărora le datorăm informații prețioase cu privire la evoluția demografică: Catagrafia din 1774, statistica austriacă a Moldovei de vest din 1788-1789 (Topographische Beschreibung...), Condica liuzilor din 1803 ș.a. Ele confirmă o creștere a populației târgurilor: Iași, Botoșani, Galați, Focșani, Roman, Bârlad. În același timp, s-au ridicat orașele Piatra, Huși și Câmpulung Moldovenesc. Populația târgului Huși a sporit după 1792 (când s-a încheiat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
familii și 687 suflete. Pentru anul 1803, avem o populație estimată de Gh. Ghibănescu la 2.800 locuitori, din care 168 evrei (numărul acestora din urmă era, după opinia lui Gh. Platon, de 210). Informațiile preluate de D. Ciurea din Condica liuzilor (1803), în tabelul următor, transpuse grafic (vezi Anexe, grafice, fig. 1) arată că din cele patru mari orașe din sudul Moldovei, Hușii și Vasluiul aveau un număr sensibil egal de birnici, dar la jumătate față de Bârlad. Doar populația de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
estima în 1803 un număr de 695 locuitori, iar în 1832 - 4918 locuitori. Ion Gugiuman indică prezența în Huși a unui număr de 2.800 locuitori în 1803 și a 4.989 locuitori în 1831 (vezi Anexe, grafice, fig. 5). Condica Visteriei Moldovei din anul 1816 consemnează date semnificative, referitoare însă numai la contribuabilii din ținutul Fălciu: - 17.128 lei (birnici, havalegii, scutelnici și breslați); - 4.095 oameni; - 8 lei - rufeturile; - 10 - jidovii orândari din sate; - 17.146 - banii birului pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
guvernarea țării, Hușii erau - după părerea lui Mihai Costăchescu - doar un sat, a cărui dezvoltare va fi susținută de Ștefan cel Mare, în timpul domniei căruia devine târg. (Ocolul Hușilor apare prima dată într-un document din 1491, aprilie 20, în Condica Asachi, deși transcrierile din această condică conțin multe confuzii și erori). Orașele medievale moldovene s-au dezvoltat din așezări mai vechi, la sfârșitul secolului al XIV-lea (Baia, Suceava, Siret, Dorohoi, Roman, Iași, Vaslui, Bârlad) și din secolul al XV
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Mihai Costăchescu - doar un sat, a cărui dezvoltare va fi susținută de Ștefan cel Mare, în timpul domniei căruia devine târg. (Ocolul Hușilor apare prima dată într-un document din 1491, aprilie 20, în Condica Asachi, deși transcrierile din această condică conțin multe confuzii și erori). Orașele medievale moldovene s-au dezvoltat din așezări mai vechi, la sfârșitul secolului al XIV-lea (Baia, Suceava, Siret, Dorohoi, Roman, Iași, Vaslui, Bârlad) și din secolul al XV-lea (Adjud, Trotuș, Hârlău, Tecuci, Ștefănești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Mediu până la începutul secolului al XX-lea, lent și în mod neorganizat. Vechile sate, proprietăți ale Episcopiei de Huși, se vor alipi târgului și vor forma mahalalele Cotroceni, Răești, Plopeni, Broșteni și Corni. La începutul secolului al XIX-lea, în Condica liuzilor, Broștenii și Cornii figurau ca sate separate. Locuitorii acestor sate, în majoritate birnici, lucrau în calitate de clăcași pe moșia Episcopiei. În cursul operațiunilor de fixare a birurilor, mahalalele târgurilor au fost confundate cu satele. Într-o cerere a locuitorilor din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și cea mai mare parte a cartierului bulgar. De asemena, bulgarii de la Leova, Comrat și regiunile învecinate s-au îndreptat spre orașul Huși și zona deluroasă a Fălciului. Stabilirea lor în satele Novaci, Cârligați și Murgeni este menționată și în Condica liuzilor (1803). Întâlnim, în aceeași perioadă, și fenomenul mutării unor săteni la orașe. După adoptarea legii rurale din 1864, familii de bulgari din satele Novaci, Cârligați, Grumezoaia, Șchiopeni, Plotonești, Berezeni au venit la Huși, răspândindu-se în cartierele locuite de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Moldova, Vistieria le acorda anumite avantaje, și îndeosebi, o scutire generală de dări pe termen de cinci ani, după care ei intrau în categoria birnicilor. Uneori, în izvoare, informațiile asupra populației sunt dispersate. Astfel, în recensământul fiscal din 1803 (Condica liuzilor) era trecută numai populația evreiască care însuma 42 capi de familie. În Catagrafia din 1820 erau trecuți 33 sudiți, dintre care 21 ruși „scutelnici ai consulatului rus” și 12 sudiți nemți, de asemenea, scutelnici ai consulatului „nemțesc”. În Catagrafie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îl promova, în virtutea căruia se adânceau disensiunile și pe plan confesional. Evreii erau separați de pământeni sau de supușii străini atât prin regimul juridic, cât și prin sistemul de impunere și percepere a dărilor. Așa se explică faptul că în Condica liuzilor, care reprezenta recensământul fiscal din 1803, este trecută numai populația evreiască, care totaliza un număr de 42 capi de familie. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai mult de jumătate din numărul negustorilor și meșteșugarilor erau străini, mai ales evrei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am găsit felurite cugetări, maxime, aforisme, impresiuni de călătorie, scrise în toate limbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am găsit felurite cugetări, maxime, aforisme, impresiuni de călătorie, scrise în toate limbele, numai în limba română n-am găsit nici una. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am găsit felurite cugetări, maxime, aforisme, impresiuni de călătorie, scrise în toate limbele, numai în limba română n-am găsit nici una. Într-un singur colț de pagină am găsit, în sfârșit. câteva cuvinte scrise de un român în limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mine ouă coapte. Ci o garafă de vin să bei dușcă, Dacă la vale vrei să mergi pușcă! A scris și tovarășul meu câteva versuri de care nu-mi aduc aminte, desigur mai corecte decât ale mele, apoi am închis condica și am înapoiat-o cu aceeași politeță otelierului. După ce, în adevăr, am băut o garafă de vin dușcă, am încălecat din nou și ne-am dus pușcă la Martigni de unde am luat diligența cu patru cai în șir spre muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevărat, am dus bătălii crâncene cu morile de vânt, am provocat la lupta dreapta literatură și am scris relativ mult; unele inițiative și contribuții critice stimabile, de dinainte de revoluție, dar și de după, au rămas, că să zic așa, în afară condicilor de prezența și cărților mele; asemeni, multă poezie; culmea e că, deși cu sentimente amestecate, i le amintesc destul de bine pe fiecare în parte... Debutul meu publicistic (la nici 20 de ani) cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu i-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-un volum de debut colectiv, cu un grupaj complet desfigurat, s-a sinucis, mărturisesc că nu am fost în stare în acele vremuri să bat la poartă niciunei edituri. Așa cum am explicat în prefață la cartea de eseuri Din condici și carnete (2007), aș fi putut oricând, operând o selecție din cronicile literare risipite în "Luceafărul", "Ramuri", "Viața Românească" sau "Astra", să-mi alcătuiesc ușor o carte. N-am făcut-o, fiindcă, pur și simplu, nu aveam ce-mi demonstra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tranziției", Editura "Cetatea de Scaun", Târgoviște, 2005, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Argeș; "Conexiuni și Interferențe culturale târgoviștene", Editura "Cetatea de Scaun", 2005, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a de Teodor Vârgolici, ediția a II-a, 2006; Din condici și carnete", Editura "Cetatea de Scaun" Târgoviște, 2007, critică și istorie literară; Alexandru Ciorănescu", Editura "Paralela 45", Pitești, 2008, istorie literară, Premiul Uniunii Scriitorilor; "Mărturisiri și judecăți plurative", Editura Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011, istorie literară; "Citind, Rescriind", Editura "Cetatea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la o parte asemănarea dintre aceste panouri la vedere, „transparente” (suferim de boala transparenței, până acolo încât se atentează la viața intimă, amintind de ce-a zis Arghezi că „... vorba asta scurtă/e ca mângâierea porcului pe burtă”), cu vechea Condică de sugestii și reclamații dintr-o vreme pe care mulți o regretă, dar și cu Zidul Plângerii poporului ales, vom spune că, dând năvală, oamenii au înscris, pe lângă dorințe de bun-simț, și idei trăsnite, determinate de zicerea „mare-i grădina
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
problemă. De unde știi că e vrăjit și nu e pur și simplu ceva ce trebuia să i se întâmple, și dacă, să zicem, că ai stabilit că e vrajă, cum reușești să o rupi? „Toate vrăjile sunt scrise în niște condici mari. Totul. Numele, prenumele persoanei, data de naștere, suma care s-a dat, și ce s-a dorit să se întâmple: să piardă bani, să se certe cu soția, să facă nu știu ce boală... totul, absolut totul este scris acolo. Nici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de Dimitrie Cantemir și tipărită în Olanda în 1737, în Colinele Tutovei au putut fi identificate 25 de așezări; mai bine apar în hartă limitele ținuturilor, a inutului Tecuci din care au făcut parte și satele de pe valea Dunavățului. Deși „Condica liuzilor”, din 1803, nu conține toate așezările, tot înregistrează 166 de localități, iar în harta lui Bawr, tipărită în 1873, în Colinele Tutovei sunt atestate 178 așezări din care au fost identificate 133. Lucrările cartografice care includ și teritoriul Colinelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau au căutat loc de așezare în altă parte, pe altă moșie, satul Filipeni a rămas, s-a „umplut” cu oameni veniți din alte locuri, având statutul de clăcași. Satul este amintit în recensământul zis rusesc din 1772, 1773-1774, în Condica abețedară din 1833 și în Dicționarul Topografic și Statistic al României din anul 1871. Filipenii au rămas reședința boierilor Rosetti până în anul 1949, fiind și centrul administrativ al comunei căreia i-a dat numele pe care-l poartă și astăzi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]