KorAP: Find »[drukola/base=convins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...238 >

5,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

poate că organizatoarea nunții ne va anunța. — Dacă se anulează, o să fie isterică, observă Carol. Și-așa era speriată de nota de plată. —Fir-ar să fie, așa e, își aminti Rosa. Cât crezi că o fi costând totul? — Sunt convinsă că au asigurare, zise Darcey cu optimism. Eu, dacă puneam la cale așa o nuntă mare, mi-aș fi făcut asigurare. Carol râse. —De ce? Te-ai fi așteptat la așa ceva? Nu, deșteapto, îi zâmbi Darcey. Dar lucrurile au de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
mari de granit cu zece minute mai devreme. Însă Aidan era deja acolo, în capul scărilor, cu Malachy Finan alături de el. —Mama ta nu a venit cu tine? întrebă Malachy pe când ieșea șchiopătând din vehicul. Darcey clătină din cap. Era convinsă că mai mult ne-ar încurca. Vă trimite salutările ei. — Vino în spatele castelului, zise Malachy. Am să pun să vi se facă o cafea. Îi conduse prin coridoarele deja bine cunoscute până la fâșia de pietriș. Darcey puse mâinile streașină la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Rathfinan, acum se afla într-un motel din Galway, singură. Începu să tremure. Ce n-ar fi dat să nu fi fugit! Nu-i stătea în fire să fugă. Dar fusese atât de îngrozită și de tulburată și atât de convinsă că oamenii aveau s-o judece dur indiferent de împrejurări... Întotdeauna o judecaseră, știa prea bine. În privința scandalului cu Darcey McGonigle (Gail îi povestise că vecinii o consideraseră o trădătoare față de prietena ei, dar că ea avea să le explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Gail îi povestise că vecinii o consideraseră o trădătoare față de prietena ei, dar că ea avea să le explice cum stăteau lucrurile de fapt - slabe șanse!); Max Christie nu-i mai acordase nici o șansă după prăbușirea Jugomax, iar ea era convinsă că o învinuia pentru tot... La această nuntă fuseseră invitați oameni pe care îi avea ca prieteni, dar care probabil că acum o credeau la fel de coruptă ca și Harley sau Mike. Ideea e că fuga o făcea să pară vinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
despre înșelătoria lui Mike. Nu a fost vina mea și nu eram obligată să îmi dau seama, dar faptul că unul din oamenii mei a depistat greșeala, nu eu, mă pune pe gânduri. Tu ai fi descoperit-o, Darce. Sunt convinsă. Poate că nu. — Fii serioasă, oftă Nieve. Tu te uiți la numere și sunt ca un puzzle deja rezolvat pentru tine. Te-ai fi prins imediat, așa cum s-a prins Paola, ai fi dat alarma și ai fi ieșit iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
existat nici o nuntă. O privi înmărmurit. Darcey îi explică despre situația cu Ennco și dificultățile pe care le întâmpina Nieve. Dar să sperăm că o să se rezolve totul, zise ea. — Și tu nu ai nici o problemă cu asta? Desigur. —Ești convinsă? Absolut. —Uau, făcu el îndepărtându-se de biroul ei. Cred că au început să zboare porcii prin camera asta. Când se întoarse acasă în seara aceea, deschise larg geamul în apartamentul ei și lăsă aerul să umple încăperea. Stătea în mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
că aveam o mulțime de informații utile; i-am scris un e-mail avocatului meu, care cunoștea un tip care știa un alt tip care... Pe scurt, mi-a făcut cunoștință cu un agent interesat de povestea din culise și sunt convinsă că pot s-o scriu. Întotdeauna am fost bună la reconstituiri, chiar dacă nu m-am descurcat cu evenimentele la prima lor derulare. Așa că scriu povestea unui nou scandal financiar în America, iar remunerația e - nu atât cât aș fi câștigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

vreme, după care Începu să plângă din nou. Ce tragedie groaznică, vorbi ea printre suspine. — Da, Într-adevăr, mare nenorocire. Mă Întrebam cât de multe Îi spusese Wilhelm. Cu cât Îi spusese mai puțin, cu atât mai bine, mă gândeam, convins că, cu cât era mai puțin șocată, cel puțin În această fază, cu atât puteam scoate mai multe de la ea. — Sunteți polițist? mă Întrebă. — Anchetez incendiul, i-am răspuns evaziv. Cu siguranță sunteți prea ocupat ca să duceți cu mașina prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
foiță lucioasă de cupru și la bazinele de decor, pe care pluteau nuferi, și a zâmbit entuziasmată: — Nu că e pur și simplu minunat? — N-aș fi crezut că ăsta e genul tău de local, i-am replicat nu prea convins, dar ea nu mă auzi. Mă luă de mână și mă trase În ringul circular de dans care, dintre cele două existente În local, era mai puțin aglomerat. Era o orchestră bună și am ținut-o strâns lipită de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
căci altfel va fi nevoit să Înfrunte nemulțumirea Reischführerului SS. Asta ar fi Însemnat cu siguranță trimiterea Într-un KZ. Bineînțeles, Von Greis a fost convins de aceste argumente. Ce om aflat În mâinile lor nu s-ar fi lăsat convins? I-a dat lui Paul tot ce avea. Paul a intrat În posesia unui număr de documente asupra cărora și-a petrecut mai multe seri examinându-le acasă. Și apoi a fost omorât. — Iar documentele au fost furate. — Da. — Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

la Teotihuacan. Zeii aztecilor n-au găsit, așadar, altă soluție împotriva, morții decât moartea însăși. Sacrificiul inițial trebuia mereu reînnoit pentru a întreține ordinea cosmică. Speranța însăși întemeindu-se pe cruzime. Căci aztecul nu-și poate stăpâni pesimismul decât așa; convins că viața trebuie plătită cu moarte. Orice compasiune punea în pericol o lume condamnată. Am venit pe pământ Numai pentru un timp, o prietenul meu! Trebuie să părăsim frumoasele cântece, Trebuie să părăsim și florile, vai! De aceea sunt trist

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa romana găsită în ruinele de pe Via Appia, care părea intactă în sarcofagul ei, dar în clipa ridicării capacului s-a destrămat într-o pulbere fină. Sună ciudat asta într-un secol care pare convins numai de faptul că doi și cu doi fac patru... Dar ceea ce îmi sugerează Mexicul e să nu mă grăbesc: "Privește fără pretenția de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înțelege mai bine din amănunte și din

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau că, în perioadele de secetă, la Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și bijuterii. Convins că Diego de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

exista un înger deasupra ta care veghează, dar Nu! despre îngeri n-am să mai vorbesc, și nerăbdătoare mă ridic să plec în întâmpinarea, 10 august, poate n-ar fi bine să consemnez nimic de ceea ce s-a petrecut aseară, convinsă acum că tu nu te vei mai deschide, caietul acesta mă hotărăsc totuși s-o fac, dacă aș fi sinceră cu mine însămi și cu tine aș recunoaște că scriu aici în caietul tău pentru a-ți aduce aminte că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
se pare mai degrabă o totală lipsă de credință, apropierea de Dumnezeu e o veșnică luptă cu tine însuți, câștigi cu multă greutate un pas, ca să pierzi într-o doară mii de pași, ești și nu ești, Și tac neputincios, convins deja că am spus prea multe, Fiul meu, tu ești încă tânăr, dar vei vedea cu timpul că distanța spre Dumnezeu nu se măsoară cu pașii, eu aș spune mai degrabă ești sau nu ești, și accentuează pe acest sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
singură în toată casa, am cunoscut-o și eu astăzi, e într-adevăr o femeie extraordinară, o luptătoare neobosită, soțul ei mort ca preot greco-catolic în închisorile comuniste, Numai regele mai poate face dreptate în țara asta, îmi spune ea convinsă și eu, firește, mă abțin de la orice comentarii politice, duminică de duminică, pe ploaie, pe vânt, pe soare participă și ea cu toată răsuflarea greco-catolică la slujbele care se țin afară în piață, ortodocșii nesinchisindu-se să ne dea înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul terminus al intrării soarelui în biserică, nu e nou Pantocratorul, e același cu cel de ieri, cu cel visat de mine, convins văzându-l că am visat peste noapte ceea ce Theo avea să picteze a doua zi și despre visul meu prevestitor nu i-am spus nimic de teama, mi s-a întors și inima la locul ei statornicit de anatomia trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

și-a trecut privirea peste linia umerilor ei, a dat din cap și a spus: —Daaa. Ashling a încercat - în zadar - să își tragă talia, în timp ce el se uita la cusăturile laterale și o mai aprobă o dată, parcă și mai convins. Apoi și-a ridicat privirea. Ți se potrivește, spuse el zâmbind. Chiar îți vine bine. Ești un lingușitor. Plăcerea lui Ashling se accelera în timp ce examinarea continua. Dylan era mereu foarte darnic în a complimenta pe cineva. Și totuși, deși știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu vreau ca Dylan să afle despre asta. Nu încă, cel puțin. Adică s-ar putea simți lovit în mândrie. Dacă nu ar mai fi singurul care aduce bani în casă, înțelegi ce vreau să spun? Ashling nu era complet convinsă, dar se decisese să renunțe. —OK. Ce hobby-uri să scriu? Parapantă? S&M? —Canotaj pe apă dulce, râse Clodagh. Și sacrificii umane. —Și ești sigură că ești în regulă? spuse Ashling, simțind încă nevoia de a verifica. Acum da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou. Nu era convinsă. Era sigură că arăta ciudat în ochii lui, dar el era îndeajuns de inteligent să nu spună asta. Craig, totuși, nu avea astfel de rețineri. —Mami, rochia ta e prea scurtă și îți văd chiloții. — Nu, nu-i vezi. —Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Jack - da, știu, domnule Devine pentru mine - toți fac mișto de mine pentru că miros a pește. Cântă cântecele despre asta. Ce fel de cântecele? — Haide, îl instructă Trix pe Kelvin. Cântă pentru liderul nostru neînfricat. Kelvin se conformă, nu tocmai convins. Jack rânji. Și tu, îi spuse Trix lui Bernard. Bernard reluă, cu jumătate de inimă, numărul pe care îl pusese în scenă cu câteva momente în urmă. —ăsta nu e chiar reușit, spuse Jack. Trix dădu din cap, rânjind. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ei spunea că era opt și jumătate. Ceea ce însemna că era și douăzeci. Ar fi bine să nu fie Marcus la ușă, amenință ea. Dar era. — Ce fel de bărbat ajunge mai devreme? întrebă Joy. Un gentleman, spuse Ashling, deloc convinsă. Un ciudat, spuse Joy, nu foarte încet. Afară, amândoi. —Să te asiguri că folosești prezervativ, șuieră Joy, apoi plecară. După câteva secunde, Marcus apăru în capul scărilor, tot numai un zâmbet. —Bună, spuse Ashling. Sunt aproape gata. Vrei o bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
diferența dintre o bluză, un top, o vestă, un tricou... — Ce a făcut? Dă-i încolo pe Ted și pe Clodagh! Ashling era dintr-odată îngrijorată pentru ea însăși. — A știut și ce e ăla un shell-top, exclamă Clodagh. — Sunt convinsă. Ashling știa că ar trebui să se simtă flatată; în schimb, se simțea folosită. Marcus nu menționase niciodată că avea de gând să includă conversațiile lor în numărul său. — Nu îmi pot imagina de unde scoate chestiile astea, continuă Clodagh. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Adică, ea divorța și tot venise la serviciu. Abia acum, că se întorsese, își dădea seama câtă tevatură se făcea pe seama revistei și realiza că eforturile ei de a-i face numele cunoscut dăduseră roade. În timp ce ea zăcea în pat, convinsă că era cea mai mare ratată din lume, devenise un fel de vedetă - doar în Irlanda, bineînțeles, dar oricum. Apăruse deja o ofertă de muncă de la o revistă irlandeză rivală și mai mulți jurnaliști sunaseră, interesați de profilul ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
că trăiesc, iau antidepresive, mama a trebuit să îmi pună pastă de dinți pe periuță dimineața și acum, că s-a întors la Cork, nu știu cum voi reuși să mă spăl pe dinți. Sunt bine, spuse ea. El nu părea foarte convins, așa că ea îl asigură: — Chiar sunt. Hai, spune-mi mai multe despre ce s-a mai întâmplat. Dylan expiră trist. — De fapt, cel mai mult îmi fac griji pentru copii. Sunt atât de nedumeriți, e foarte grav. Dar sunt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]