10,108 matches
-
aceea, nici nu putem încă să te înlocuim, Rade. - O să trebuiască, șopti bătrânul, care-și puse la loc fiola în punguța de piele pe care o ascunse în sân cu un gest furișat. Femeile ieșiră din camera Abatelui și pe coridor se întîlniră cu quinții, care nici măcar nu încercară să mascheze faptul că le urmăreau. Își zâmbiră una alteia și se despărțiră. Maria porni spre camera ei iar Airam spre ieșire. Rămas singur, Abatele începu să murmure: - Și dacă ne-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care izolaseră până atunci intrarea principală începură să se deschidă, iar cei trei quinți se năpustiră în psiac. După ce nava acostă în siguranță, Kasser se grăbi și el, dar priveliștea aproape că-l făcu să leșine. Era la capătul unui coridor lung, care fusese probabil alb înainte de a începe lupta. Acum era însă roșu și undeva, la cealaltă extremitate, putea distinge umbrele vagi despre care știa că era tot ceea ce putea percepe ochiul uman din mișcările unui quint aflat în modul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Acum era însă roșu și undeva, la cealaltă extremitate, putea distinge umbrele vagi despre care știa că era tot ceea ce putea percepe ochiul uman din mișcările unui quint aflat în modul de luptă. În acel moment, Kasser avu o viziune. Coridorul acela, menit a fi alb, dar înroșit de sânge, deschis și înstăpînit cu ajutorul quinților, semăna mult prea bine cu destinul istoric al familiei Boszt pentru ca priveliștea aceea să fie o pură întîmplare. Mintea sa fu inundată de înțelegerea profundă a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ani se simțea eliberat, iar durerea surdă și necontenită care i se cuibărise demult în pântece căpăta un înțeles mai omenesc. Era un bătrân care murea o dată cu lumea lui. Nu se grăbi să ajungă în sala mare a psiacului. Pe coridoare se auzea încă larma luptelor, strigătele demente ale operatorilor răniți și, din când în când, urechile sale prindeau și zgomotul specific pe care-l făceau lamele de accun rotite cu viteză mare. Bătrânul împărat își stăpâni cu greu dorința de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înapoi, spre urmele pe care le lăsa pe pardoseala însîngerată. Era curios dacă ele se decupau clar, ca niște pete albe bine definite, sau rămâneau doar ca o mâzgăleală, o parte neinteligibilă într-un mozaic de pași anonimi. La capătul coridorului coti spre stânga, trecu printr-o încăpere unde fu nevoit să sară peste cadavrele unor clone, iar unul din oamenii săi puse capăt suferințelor evidente ale unui soldat tânăr care îi privea speriat, strigîndu-și nebunia. Kasser își imagină că fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu-i așa? - Pui întrebări la care nu există răspuns. Dar nu e oare asta soarta tuturor celor care cred în zei? spuse Xtyn privind spre Oksana care tresări ușor sub ardoarea privirii sale. Abatele dădu să răspundă, dar pe coridoarele psiacului începu să se audă un șuierat puternic. Xtyn se alertă și începu să privească în toate direcțiile, se trase lângă Oksana și Alaana și își închise ochii, într-o încercare evidentă de a riposta sălbatic la orice atac. Cei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai recunoscut zgomotul unei nave care aterizează, dar îți aduci aminte perfect de Bella. Mi-e greu să cred că Rimio de Vassur trăiește în tine, zise nedumerit Kasser. - Nici nu sunt Vassur. Ți-am mai spus... Sunt Xtyn. De pe coridor începură să se audă voci. Una dintre ele încerca să le acopere pe celelalte, revărsând puhoaie de cuvinte pe un ton pițigăiat. - Minunat! Extraordinar! Este exact așa cum mi-o aminteam. O sală imensă, demnă de a adăposti noul tron al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se grupaseră la câțiva metri de el. - Voi înțelegeți ceva? Allin Perse dădu să spună ceva, dar în momentul acela Xtyn urlă neomenește. - Zuul! În sfârșit ne reîntîlnim! Între Xtyn și extraterestrul care tocmai intrase în sală se croi un coridor de trupuri. Ca și cum strigătul lui Xtyn l-ar fi împietrit, Zuul încetă să se mai legene pe picioare și încremeni, cu toate organele de simț ațintite asupra omului care-l interpelase. Xtyn închise ochii și după numai o secundă începu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Hemingway ca un "ei" sau "toți" sau ca un element impersonal precum "cineva" să apară în locul unor "el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei de pe coridor l-au auzit pe rus381. Un început al povestirii de acest gen nu este, de asemenea, neobișnuit în opera lui Mansfield: Săptămîna ce-a urmat a fost săptămîna cea mai încărcată de griji din viața lor. Chiar cînd se duceau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Spinell stau la pian: Deodată se petrecu ceva surprinzător. Femeia se opri brusc din cîntat, punîndu-și mîna deasupra ochilor pentru a privi în întuneric, iar domnul Spinell se răsuci repede pe scaun. Ușa de acolo din spate, care ducea spre coridor, se deschisese și o figură întunecată pătrunse în încăpere 426. Această apariție neașteptată a pastoriței Höhlenrauch, care suferă de senilitate, distruge total efectul romantic al atmosferei Liebstood. Pentru că poate fi deja auzită reîntoarcerea celorlalți pacienți de la o plimbare cu trăsura
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
necesare stimulării creșterii economice a regiunilor mai puțin dezvoltate, precum și restructurarea zonelor rurale și urbane. Investițiile se vor concentra pe consolidarea infrastructurii și stabilirea legăturilor locale cu rețelele naționale, europene și intercontinentale care conectează România la piețele internaționale. Acțiunile vizează coridoarele și polii de dezvoltare existenți sau emergenți și vor crea condițiile necesare dezvoltării integrate, stabilind conexiunile cu rețelele regionale, naționale și transeuropene. Sprijinul acordat va contribui la consolidarea mediului de afaceri local și regional și la dezvoltarea patrimoniului natural și
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
fiind susținută financiar de autor. Textele, scrise în maniera story-poemului, conțin viziuni carnavalești, de sorginte suprarealistă sau expresionistă, personaje alegorice și onirice, precum și numeroase teme, motive și simboluri la care poetul revine obsesiv: labirintul și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii (luneta întoarsă spre sine, ochii telescopici, lupa, sticla, fotografia, camera obscură, acvariul, colajul, armura de sticlă, clopotul de sticlă, cărțile de joc din
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
acest lucru se întâmplă mult mai rar. Începând cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă. Un plâns subteran
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979; Tabloul singuraticului, postfață Dana Dumitriu, București, 1979; Pavilionul, București, 1981; Studiul de noapte, București, 1982; Pasagerul, București, 1985; Strada Occidentului, București, 1986; Coridorul, București, 1989; Vizită la domiciliu, București, 1989; Goana după vânt, București, 1999. Traduceri: Din lirica turcă contemporană, îngr. și pref. trad., București, 1974 (în colaborare cu Nevzat Yusuf și Agiemin Baubec); Antologie de poezie lirică turcă, de la începuturi până azi
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca în proiectul de convertire a cumanilor să nu se fi implicat și Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973) activistul de partid este reprezentat printr-un erou pozitiv, iar în Suburbiile vieții (1994), prima și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
București, 1978; Fiul secetei, București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă fierbinte, București, 1986; Lostrița, București, 1990; Omul de sub munte, Alba Iulia, 1990; Cum mor țăranii, București, 1991; Coridorul puterii, vol. I: Suburbiile vieții, Deva, 1994; Umbra răsculatului, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Tinerii noștri scriitori, „Flacăra roșie” (Arad), 1955, 3429; Nicolae Manolescu, „Cordovanii”, CNT, 1963, 36, 37; Eugen Simion, „Cordovanii”, GL, 1963, 39; Dumitru Micu, O epopee a
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
neliniștită la ceas. — Mi-e teamă că soțul meu n-a ajuns Încă. Cred că mai Întîrzie vreo cîteva minute... Nu vă faceți griji, Îmi spune zîmbind. CÎnd vine, Îl trimit după dumneavoastră. Pe aici, vă rog. O urmez pe coridorul mochetat. Pereții sînt plini de afișe cu autograf de la mame celebre, stînd În pat cu copilașii lor nou-născuți, și abia mai sînt atentă pe unde merg; mai am un pic și mă ia cu leșin. Trebuie neapărat să mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te sun. Știu că unii dintre băieți ar fi foarte Încîntați să te revadă. — Cu mare plăcere! Luke e foarte Însuflețit la față În clipa În care o sărută pe ambii obraji. Apoi ușa se Închide și ne Îndepărtăm pe coridor. Nu am nici cea mai mică idee la ce se gîndește. Sinceră să fiu, nici eu nu știu la ce mă gîndesc. — Măi să fie, spune Luke În cele din urmă, e foarte impresionant. Foarte, foarte impresionant. — Îhm... da! — Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ridicol! Nu mă simt amenințată. Ba poate că mă simt un picuț amenințată. Dar cum să-i spun așa ceva lui Luke? — A, ce bine, Încă mai sînteți aici! Glasul cristalin al Venetiei ne ajunge Înainte ca ea să străbată tot coridorul spre noi, cu un clipboard În mînă. — Să nu uiți să-ți iei cadoul de bun venit Înainte să pleci, Becky! Avem o groază de minunății pentru tine. Și am mai vrut să-ți spun ceva... — Venetia, o Întrerupe Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
secretara și ridicăm amîndoi privirea spre ea. Puteți merge la Venetia, vă așteaptă. Mă trece un val de surescitare. Ok, la luptă. Mă duc să-mi afirm supremația. Haide, scumpul meu! Îl iau pe Luke de umeri și pornim pe coridor, cu mine Împleticindu-mă ușor, pentru că poziția Îmi cam afectează echilibrul. — Bună, dragii mei! Venetia iese din cabinet să ne Întîmpine. E Îmbrăcată În pantaloni negri și o cămașă roz fără mîneci, strînsă cu cea mai fabuloasă curea neagră lucioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa, și o știi și tu. Ne ocupăm de ele și mergem mai departe. Poate că sînt mai stresat decît de obicei. Pur și simplu, am foarte multe pe cap. — Bine, ok, spun, Înmuiată. Du-te la duș. Pornește pe coridorul spre dormitor, iar eu trîntesc sacoșele În hol. Adevărul e că, după ce am petrecut toată după-masa cu mama și cu Janice, sînt destul de obosită. Poate fac și eu un duș, după ce termină Luke. Poate mă dau cu gelul revitalizant de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
le văd. Mi se pune un nod În stomac. O, Doamne. Oare am fost chiar atît de naivă? Ce știu cu toții și nu-mi spun? Ce-au văzut? În mintea mea rulează deja filmul cu Luke conducînd-o pe Venetia pe coridor spre biroul lui, Închizînd ușa și zicînd „Vă rog să nu ne deranjeze nimeni o oră...“ — Becky! Glasul sonor al lui Luke mă face să tresar. — Ești ok? Ce faci aici? Vine spre mine cu pași mari, flancat de-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spun. Mă Întorc, străbat din nou sala de așteptare, Încercînd să ignor privirile curioase ale fetei blonde și ale soțului ei. Porcăriile astea de ciorapi o să zboare drept la gunoi În clipa În care ies din clinică. În fața mea, pe coridor, merge o femeie În halat albastru de asistentă și, În timp ce eu mă apropii lipa-lipa În urma ei, se oprește În fața ușii Venetiei. Ciocănește de două ori, apoi deschide ușa. — A, scuze! o aud că spune. N-am vrut să vă deranjez
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se oprește În fața ușii Venetiei. Ciocănește de două ori, apoi deschide ușa. — A, scuze! o aud că spune. N-am vrut să vă deranjez... Ce să deranjeze? Ce să deranjeze? Inima Începe să-mi bubuie cu putere. Mă grăbesc pe coridor și, În timp ce asistenta se retrage, apuc să-mi arunc ochii, preț de o fracțiune de secundă, În cabinet. Și Îi văd. Stau amîndoi pe birou și vorbesc cu voci joase și vesele. Brațul Venetiei se odihnește cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]