7,252 matches
-
cit. 534. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 155; vezi și Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, pp. 312-314. 535. în Cronicari munteni, ed cit., p. 221. 536. în Mort et pouvoir, Payot, Paris, 1999, pp. 16-20. 537. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 269. 538. în antologia citată supra, p. 768. 539. Antologia citată, p. 503 540. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei până la Aron Vodă, (1359-1595), ediție de Const. Giurescu, București, Socec, 1916, p. 215. 541. Vezi Ștefan Ionescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
idee, care abandonează încatenarea și proclamă libertatea artei: „Să creăm liber, imaginația să cutreiere nestingherită timpul și spațiul, fie că aparțin lumii exterioare sau celei intime”. Fără intuiții extraordinare, dar cu anumite contribuții personale, sunt comentate, în exercițiul curent al cronicarului, și cărțile unor autori ca Marin Preda, A. E. Baconsky, Augustin Buzura, Petre Stoica, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Sorin Titel, Ioan Moldovan, George Bălăiță, Ovidiu Genaru, Petre Cimpoeșu, Viorel Savin, Zaharia Stancu, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Husar ș.a. S.
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
1968, confirmă vocația tălmăcitorului de poezie. Experiența obținută prin realizarea unei transpuneri în limba română a comediei Flori de portocal de Roberto Bracco („Rampa”, 1912) l-a îndemnat, poate, să încerce și uneltele dramaturgului. Piesa Coțofana, premiată la concursul Asociației Cronicarilor Dramatici și Muzicali (1922), va fi inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (1926), iar versiunea sa la Henric al VI-lea va fi cuprinsă în edițiile succesive din teatrul lui Shakespeare. A semnat și cu inițiale ori cu pseudonimele
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
București, 1980 (Lexicon botanicum). 2. Diferite alte adresări apar În corespondența trimisă revistelor de expresie germană din Brașov sau București; cf. Johann Martin Honigberger, „Briefe”, Satellit des Siebenburgischer Wochenblattes, nr. 12 și 33 din 1850. Alte referințe În articolul celebrului cronicar sas Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexicon oder biographisch-literarische Denk-Blatter der Siebenburger Deutschen, vol. II, Kronstadt, 1879, pp. 184-196; În Allgemeine Deutsche Biographie XIII (1881), pp. 70-71; R. Cazacu, C.Frunză, Material documentar pentru rezolvarea chestiunii farmaciilor din România, București, 1916; N.A. Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
J.-M. Lafont, Ranjit Singh, pl. 46, cu originalul semnalat În Panjab State Archives (Acc. no 279). 124. Operațiile de rinotomie și rinoplastie, curente și În alte culturi medievale - dacă ar fi să reamintim cazul Spătarului Nicolae (Milescu) relatat de cronicar -, sunt Într-adevăr clasice În spațiul indian. Arion Roșu, care arată că rinoplastia e deja descrisă În Suïrutasa-hit³, semnalată de călătorii europeni la sfârșitul secolului al XVII-lea (În Dekkan) și descrisă În Gentlemen’s Magazine din 1794 (subiect marat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care nu e lipsit nici un umanism al secolului său3. Cronistica săsească Însăși poate fi un sprijin, iar Adolf Armbruster, care a scris o carte formidabilă de istoriografie românească, rămâne un argument decisiv pentru echilibrul percepției 1. De altfel, unul dintre cronicarii pe care i-a studiat, Johann Filstich, un brașovean care a scris Între 1728 și 1743 un admirabil Tentamen Historiae Vallachiae, oferea deja argumente solide pe oscilantele coordonate ale interferenței germano-române din Transilvania. Honigberger a evoluat destins În climate Încordate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Crăciun și Anul Nou în Basarabia, S. a căutat, ca istoric literar, să contribuie la cunoașterea în Rusia a limbii și literaturii române, în contactul lor cu civilizațiile vecine. După o scurtă schiță a literaturii române vechi până la marii cronicari și prelați din secolul al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, se oprește în mod special asupra lui Dimitrie Cantemir. Trecând la primii scriitori moderni din Principate și la Școala Ardeleană, el se concentrează asupra occidentalizării culturii
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
un studiu tipărit în 1901 și realizat pe baza cercetării parțiale a manuscrisului original de la Sofia și a celor două copii românești aflate în posesia lui M. Gaster, la Londra. De asemenea, filologul basarabean a adus argumente plauzibile pentru identificarea cronicarului Eftimie cu egumenul mănăstirii Căpriana, sol al lui Alexandru Lăpușneanu, precum și informații despre Nicolae Milescu. Cercetările întreprinse la București și în alte centre românești l-au pus în contact și i-au adus sprijinul unor personalități culturale și științifice din
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
448; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 286-287; Sebastian, Eseuri, 282-284; Constantinescu, Scrieri, IV, 562-571; Perpessicius, Opere, V, 255-262, VI, 266-269, VII, 192-194; Bil, „Feciorul lui nenea Tache vameșul”, CL, 1932, martie-aprilie; Călinescu, Cronici, II, 12-15; Mihail Straje, „Trilogia dragostei”, „Cronicarul”, 1934, 2; Octav Șuluțiu, „Feciorul lui nenea Tache vameșul”, F, 1935, 9-10; Doctorul Ygrec [I. Glicsman], „Feciorul lui nenea Tache vameșul”, ADV, 1936, 15 957; Erasm [Petru Manoliu], „Ginta latină”, „Credința”, 1936, 676; N. Roman, „Ginta latină”, CRE, 1936, 2
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
SĂRARU, Dinu (30.I.1932, Slătioara, j. Vâlcea), prozator și cronicar teatral. Este fiul Corneliei (n. Morărescu) și al lui Costică Săraru, învățător. Urmează școala primară în comuna natală, apoi învață la liceele „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (1943-1947), „Matei Basarab” (1947-1948) și „Mihai Viteazul”(1948-1950) din București. Și-a luat
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
în schimb, o abilitate picturală superioară celei din multe romane cu tematică industrială, nu doar din perioada manifest dogmatică. Aceste trăsături sunt prezente și în Dragostea și revoluția (I-III, 1981-1989), unde protagoniștii sunt descendenți, integrați existenței socialiste, ai unui cronicar. Și aici apar o seamă de cameleoni, iar Dumitru Dumitru continuă să se împotrivească birocratizării extreme a aparatului de partid. În înțelegerea lui, faptul că nimic nu merge cum ar trebui s-ar datora fetișizării mecanismului politico-administrativ, care riscă, „în numele
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
imaginarea unora din „ciocoii noi” în situații vrednice de Frumoșii nebuni ai marilor orașe, cartea lui Fănuș Neagu, romanul compune o amplă frescă a cărei dominantă e grotescul. Activitatea de prozator a lui S. a fost precedată de una de cronicar literar și, mai ales, de cronicar dramatic, materializată editorial în Teatru românesc și interpreți contemporani și în Al treilea gong (1973). Culegerea Adevăruri de toată ziua (1987) comasează publicistică politică. SCRIERI: Teatru românesc și interpreți contemporani, București, 1966; Al treilea
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
situații vrednice de Frumoșii nebuni ai marilor orașe, cartea lui Fănuș Neagu, romanul compune o amplă frescă a cărei dominantă e grotescul. Activitatea de prozator a lui S. a fost precedată de una de cronicar literar și, mai ales, de cronicar dramatic, materializată editorial în Teatru românesc și interpreți contemporani și în Al treilea gong (1973). Culegerea Adevăruri de toată ziua (1987) comasează publicistică politică. SCRIERI: Teatru românesc și interpreți contemporani, București, 1966; Al treilea gong, pref. Eugen Barbu, postfață Aurel
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă vreme cronicar dramatic fiind Liviu Rebreanu. Alte rubrici vor fi „Revista revistelor”, „Însemnări”, „Poșta redacției”. Printre poeți se numără la început personalități deja afirmate, unele în publicații de orientare sămănătoristă sau simbolistă: Elena Farago, D. Nanu, Victor Eftimiu, Maria Cunțan, Corneliu Moldovanu
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Bach, precum și proze scurte, iar opera marii prozatoare e comentată de F. Aderca sau de Anton Holban, alături de mai vechii exegeți, care îi recenzează volumele sau redactează medalioane noi (E. Lovinescu, Tudor Vianu). Alt prozator promovat constant de S. este cronicarul dramatic al publicației, Liviu Rebreanu, cu schițele Pozna (3/1919), A murit o femeie... (7/1919), Divorțul (22/1919), Ghinionul (13/1920), în numărul 26/1919 tipărindu-i-se și fragmentul Fuga din „romanul-jurnal” Calvarul. Deși Liviu Rebreanu colaborează la
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
postum, dar și Introducere în opera lui Cezar Bolliac (1985) și George Bacovia. Nuanțări (1987) ori antologiile întocmite. Toate atestă „o pasiune a scrisului rară chiar în timpul nostru”(Dumitru Micu). Micromonografia consacrată lui Miron Costin este o interpretare a operei cronicarului văzut mai mult ca scriitor decât ca istoric. La apariția eseului despre Ion Barbu - în care își exersează o ipoteză de lucru structurantă: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană?” - criticul elabora Istoria poeziei românești, cea mai importantă
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Alexandru Ruja, Parabola detaliilor, LCF, 1986, 31; Alexandru Ruja, Exerciții de stil, LCF, 1987, 29; Val Condurache, Mănușa întoarsă pe dos, CL, 1987, 9; Eugen Simion, Bravul soldat Svejk la Lugoj, RL, 1987, 44; Holban, Profiluri, 330-336; Ioan Holban, Arta cronicarului, CRC, 1989, 19, 2003, 2, 3; Valeriu Cristea, Cei treisprezece, RL, 1989, 20; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 130-135; Ioan Lascu, Biografii apocrife, R, 1990, 6; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 107-110; Viorel Gheorghiță, Un intermezzo
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Ion Totu și C. A. Orășianu; începând cu numărul 186/1938 Em. Brancovici devine președintele consiliului de administrație al ziarului, iar Sebastian Șerbescu figurează ca director. În articolul În loc de program, publicat în numărul inaugural, se afirmă că S. va fi cronicarul obiectiv al tuturor evenimentelor, va apăra „tot ce este legat de sufletul românesc”, va fi „un ziar curajos în exprimarea opiniei”, susținând „liniștea, ordinea, legalitatea și armonia socială” și năzuind să devină „ziarul democrației românești”. Se urmăresc marile evenimente politico-sociale
SEMNALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289614_a_290943]
-
unul și același popor, sau ale unor instituții ale lor, îndeosebi privind Biserica, și, concomitent, au întocmit gramatici ale limbii române și felurite dicționare. Prin scrierile istorice ei continuă eforturile de reconstituire a trecutului național, începând de la etnogeneză, depuse de cronicari, de Dimitrie Cantemir și de stolnicul Constantin Cantacuzino, îmbunătățind suportul documentar și, implicit, argumentația; pe tărâm lingvistic, Dimitrie Eustatievici, de pildă, a alcătuit în 1755-1757 prima gramatică a limbii române. Lucrările fundamentale, redactate fie în latină, fie în română, fie
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
pietrele rămân, Jertfitorii neamului ș.a.), adesea fără semnătura autorului, alteori redactat de G. M. Vlădescu, iar de la numărul 17/1944 de I. Valerian; paginile 2-6 includ compuneri și scrieri literare ale combatanților și rezerviștilor (D. Ailincăi-Almaș, Călugărenii, O minte luminată. Cronicarul Miron Costin, Basarabia, provincie românească, Radu Gyr, Către Iisus, Țara, Dobrogea, Neculai Tăutu, Unirea, Ștefan Voitec, Două comemorări: Regina Maria - Regele Ferdinand, Laurențiu Fulga, Sublocotenentul Teodorescu Victor, Sergentul Bălan Constantin, Calul bolșevic), pagina 7 găzduiește diverse: epigrame de Al. O.
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
a caracterului textelor, deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare, ritmul inflexibil al unui metronom ascuns. Cuvintele sunt încercate ca monedele, după înscris și după puritatea sunetului. Punerea
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
ȘELMARU, Traian (pseudonim al lui Terner Selmar; 12.I.1914, București -15.XI.1999, București), cronicar teatral și publicist. Face liceul la București (1927-1931), urmează studii universitare la Academia Comercială (1931-1933), apoi intră în presă, ca redactor la „Vremea” (1934-1937), unde și debutează în 1933, și la „Timpul” (1937-1939), în ambele ocupându-se de cronica dramatică
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
ambele ocupându-se de cronica dramatică, dar și de cea muzicală la prima publicație. După 1944 va fi secretar de redacție la „România liberă”, redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1946-1950, 1956-1957), redactor-șef la revista „Teatrul” (1959-1969), redactor principal și cronicar teatral la „Informația Bucureștiului” (1969-1979). A mai fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1951-1956) și consilier cultural la Ambasada României de la Moscova (1957-1959). Confruntat cu ascensiunea hitlerismului și cu pericolul purificării etnice, Ș. este un om de stânga, dar mai târziu
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
cronici literare și dramatice, recenzii, note culturale, reportaje, interviuri, intervenții polemice, traduceri - i-a fost inserată în „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Dimineața” (era semnatarul rubricii „Puncte de vedere”), „Rampa”, „Apărarea”, „Bilete de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul “ ș.a. La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina culturală. După
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
1937, 848; Predescu, Encicl., 771; Isaiia Răcăciuni, „Nemaipomenita pantofăreasă”, comedie de F. G. Lorca, tradusă de Lascăr Sebastian, „Libertatea”, 1946, 708; Sidonia Drăgușanu, Mihail Lermontov, „Mascarada”, „Femeia și căminul”, 1948, 168; Nella Stroescu, „Cu pâine și sare”, CNT, 1949, 138; Cronicar, „Cu pâine și sare”, „Opinia”, 1949, 808; Ștefan Tita, Lascăr Sebastian, RL, 1976, 42; Popa, Dicț. lit. (1977), 500; Dicț. scriit. rom., IV, 205-207. D.Gr.
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]