4,121 matches
-
și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar în ceea ce vedeau cu ochii - apoi se depărtară în tăcere. în ochii strălucitori și plini de dispreț ai lui Ahab se putea citi în clipele acelea întreaga-i trufie fatală. Capitolul CXXIV LOCHUL ȘI SAULA De cînd pornise Pequod în lunga și fatidica-i călătorie, lochul și saula
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mării! Gata-s ambarcațiunile? Pregătiți-vă, pregătiți-vă! Domnule Starbuck, dă-mă jos, mai jos și mai jos! Mai repede, mai repede! Și, lunecînd prin văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț în valuri și răsucindu-și încet trupul enorm, cu o mișcare de fus, astfel încît, cînd imensa frunte ridată se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la suprafață, Ahab nimeri pe creasta unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zi. Da, băieți, se va ridica încă o dată la suprafață, însă numai pentru a-și da duhul! Vă simțiți plini de curaj, băieți? Ă Ca focul de îndrăzneți! strigă Stubb. Ă Și la fel de necugetați, murmură Ahab. Iar după ce oamenii se depărtară spre prova, urmă să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu ambarcațiunea ea sfărîmată. O, cu cîtă rîvnă încerc să alung din mințile celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partul? Că va continua să meargă înaintea mea, arătîndu-mi drumul ca un pilot... Și că-l voi revedea? Dar unde? Voi avea oare ochi în fundul mării, dacă voi coborî pe scările acelea fără sfîrșit? Numai că, toată noaptea, m-am depărtat de el, de locul unde se va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coada printre ambarcațiuni, despărțindu-le iarăși, aruncînd peste bord harpoanele și lănciile din cele două ambarcațiuni ale secunzilor și sfărîmîndu-le partea de sus a provelor; ambarcațiunea lui Ahab rămase, însă, aproape neatinsă. în timp ce Daggoo și Queequeg astupau spărturile, balena se depărta de ambarcațiunile lor, dar peste cîteva clipe se răsuci brusc și, dezvăluindu-și coapsa, trecu din nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privirea, îi zări pe Tashtego, pe Queequeg și pe Daggoo, care se cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau în cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor naivă îi depărtează din ce în ce mai mult de domeniul literaturii... Meschinele patimi zise politice, care au devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov..." "Politica, iată boala care seacă izvoarele imaginației și a bunului-simț în București"... "Capitala gheșefturilor"... "Așa-zisul centru intelectual al României (sau, mai sadea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Convorbiri o direcțiune critică în contra limbei obicinuite pe atunci în multe scrieri ale literaturii române. Critica voia, pe de o parte, să combată construcțiunile arbitrare ale filologilor, care, sub cuvânt de "purificare" întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți românului și depărtau vorbirea claselor culte de la izvorul de viață al limbii populare"4 . ... Ceea ce este absolut greșit, cum s-a văzut până aici și mai ales cum se va vedea în cele ce urmează, căci A. Russo a scris mult mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi...” Altfel spus: „Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [...] unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica (s.n.) orice proză la măsura de aur a lirei.” E greu de spus dacă e posibilă o poezie cu adevărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
scriitori apelează autorul: Sahia și Brăescu! [...] El decupează și dintr-o pagină, și dintr-alta, imaginea "luminilor", lumea imbecilizată, cazonă a lui Brăescu, lumea nevoiașă a lui Sahia, așezând peste liniile de contur, alte nuanțe și reliefuri, le apropie și depărtează, le caută incompatibilitățile, dar și atingerea nefastă căci, iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei asemenea prezumții operaționale este Însă minimă: În timp ce comportamentul individual natural constă În urmărirea propriului interes (definit În cel mai larg sens posibil), prescripția formală a conduitei funcționarilor publici le cere acestora un efort, pentru ca, În anumite cazuri, să se depărteze de linia propriului interes pentru a atinge obiectivele dictate de scopul activității lor: Argumentul etico-economic cere acceptarea inițială a unei viziuni sceptice sau pesimiste asupra naturii umane. Interesul pentru sine, În sens larg, este recunoscut ca fiind o puternică forță
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
consumă respectivul bun public. Mai mult, costurile de impunere a instituțiilor formale devin foarte repede prohibitive, pentru că, odată ce sistemul permite ca „arhitecții” să aleagă neconstrâns instituțiile pe care doresc să le pună În practică, efortul impus indivizilor de a se depărta de la propriul interes Își pierde „raritatea”: nu există nimeni 1 pentru care să conteze care este nivelul cumulat de efort cerut de la indivizi pentru a respecta normele și regulile formale, iar inițiativele de a impune astfel de norme și reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dreptului muncii, fie pentru a răspunde cerințelor instituțiilor supranaționale ale Uniunii Europene (spre exemplu "reforma privind piața națională a muncii cerută de Uniunea Europeană pare a genera controverse și relevă puternice divizări ideologice"). Studiul semnala riscul ca dreptul muncii să se depărteze de tradițiile legislative naționale și de a pierde coerența regulilor sale. În aceste condiții, studiul pleda pentru extinderea funcțiilor tradiționale ale dreptului muncii atât asupra altor categorii de lucrători decât cei clasici, bazați pe contractul colectiv și individual de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul original, masiv, a dispărut din anii stilizărilor proletculte) a fost furat, între Teatru și centrala termică e debaraua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce au de gînd să-și înceapă cariera delincventă. Să zicem că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieși de sub greutatea monumentalizărilor de până acum. Graba de a obține un "produs" robust și rezistent la timpuri (produs al gândirii, al filosofiei etc.) pare a nu-i fi dominat și pe gânditorii din alte orizonturi de viață judicativă, mai depărtate de "apusul" sub autoritatea căruia ne situăm acum. Ne-ar putea scoate din aceste obiceiuri vreo lecție de filosofie? Atenția îndreptată către scrutarea limitelor dictaturii judicativului ne-ar putea oferi un răspuns. Oricum, cele două ipostaze ale gândirii, pe care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stabilind, de fapt, dar pe o cale negativă, înseși limitele experienței. Dialectica transcendentală nu poate opri însă travaliul gândirii de aplicare a regulilor intelectului pur dincolo de limitele experienței, dar ea poate scoate la iveală aparența și falsitatea acestei aplicații. Se depărtează Kant, prin proiectul logicii transcendentale, de sensul de corespondență al adevărului, propriu logicii tradiționale? Propune el un alt concept al adevărului, dat fiind faptul că logica transcendentală a sa are alte sarcini, alt obiect, alte rezultate decât logica generală? Încă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea sens are un anume potențial non-judicativ, cel puțin pentru faptul că limitele judicativului constitutiv sunt atinse în momentul în care Nimicul apare ca fiind ființa, nu tocmai non-ființarea (ceea ce se opune ființării ca totalitate), dar numai pentru a se depărta de acest sens care nu este al său, pentru că nu-l exprimă pe Dasein ca venit din sine, adică pentru a prelua sensul de Dasein-existență opus Nimicului-non-existență. Pe drept cuvânt, această dublă negativitate Nimicul ca non-ființare "negat" de Nimicul ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reduse" la timp cele mai semnificative elemente ale dictaturii judicativului, urmărite fiind cu obstinație acele elemente care se înrădăcinează în aspectul formal al judecății și judicativului, a ieșit la iveală un grup de elemente aparținând dictaturii în cauză, dar mai depărtate de aspectul formal, aflate, în schimb, sub condiționarea mai puternică a pragmaticului și a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]