6,256 matches
-
reprezentanți ai autorităților, surghiuniți de cele mai diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu o „poveste” a sa, tragică sau grotescă, stranie sau absurdă. În sfârșit, stă într-un progres notabil al proceedelor narative și descriptive - memorabile sunt descrierea Obiului revărsat, a tărâmului arctic cu aurora sa boreală, a taigalei, adevărat poem în proză -, în mânuirea dialogului, în folosirea altor registre, precum jurnalul intim, scrisoarea, documentul „oficial”. Valoarea panoului e minată, totuși, de o serie de
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
la copilărie și la lumea satului (casa natală, părinții, natura) aduce un suflu proaspăt, mai ales la nivelul limbajului, întors acum spre graiul regional (oltenesc), plin de sevă și pitoresc. În general cu un discurs poetic mai puțin confesiv, mai descriptiv, volumul conține și câteva poeme-reverii remarcabile, în care T. transcrie, cu maximă simplitate, visele cu fiul său (Totdeauna viu! sau Reverie). Cum indică și titlul, Fascinația clipei (1991) e o încercare de a fixa momente, emoții, oprind inexorabila trecere a
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
și comentatorului acordă studiului „un colorit de autenticitate și prospețime”. T. a fost preocupat încă de la teza de doctorat de istoria bibliografiei române. A tipărit și un studiu în acest domeniu, mai întâi în 1945, reluat în 1972 - un tablou descriptiv, bine documentat, despre începuturile acestei discipline la români. SCRIERI: Nicolae Iorga. Viața și opera, vol. II: Bibliografia operilor, București, 1931; Nicolae Iorga, București, 1932; Bibliografia istorică și literară a lui N. Iorga (1890-1934), I-II, București, 1935-1937; Constantin Lecca, București
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
alte povestiri elvețiene de Jeremias Gotthelf (1968), iar din literatura norvegiană Mâinile mamei de Bjørnstjerne Bjørnson (1958). Talentul, dovedit în atâtea tălmăciri, pare absent în poeziile proprii, incluse în antologia Din scrinul vechi..., unde se mai află niște versificări modeste, descriptive, ale unor teme sau momente ocazionale, mai degrabă un fel de jurnal fără reverberație lirică. SCRIERI: Două sărbătoriri literare feminine: Ricarda Huch și Isolde Kurtz, București, 1934; Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide, Fălticeni, 1934; Marele negustor
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
ar fi trebuit să fie și umorul. Dar incidentele ce se vor comice nu au nici un haz. Alte cărți ale lui T.-R., cele despre Spania (Nopți barceloneze, diferită ca factură, are iz de roman polițist), Abisinia, Argentina, sunt masiv descriptive, de configurație monografică, tinzând să servească eventual de „călăuz”. Transformat în ghid, globe-trotterul vrea să vorbească despre tot și toate - străzi, monumente, muzee, felul îmbrăcăminții, distracții (corida), moravuri, „sufletul”oamenilor locului, grupați, când e cazul, în „tipuri”. Ariditatea nu e
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
La gropana cu cinci ulmi”. Procedeele stilistice conferă baladei nuanțare, muzicalitate și putere de sugestie. Fraza amplă, bogată în imagini poetice, cuprinde un număr mare de versuri, intensificând suflul epic. Subtila împletire a realității cu fantezia se realizează prin hiperbole descriptive și narative. Repetarea vocativului „Maneo, Maneo, fiară rea” dă mai multă acuitate dialogului. Formulele introductive și de încheiere, exterioare cadrului acțiunii epice, sunt laconice, unele variante renunțând la ele. Cu o vibrație de poezie autentică, balada rămâne una din cele
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
magic, ce atribuia Caprei rostul de a influența pozitiv vânătoarea și căruia i se substituie, în societățile agrare, un rol fertilizator, este înlocuit acum prin explicitarea acțiunii mimetice, văduvită însă de sensurile inițiale. De regulă, spectacolul cuprinde o parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri nonfactuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la capacitatea teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un demers
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
multiplelor transformări istorice succesive pe care le-a suferit conceptual. Hedley Bull, pe de altă parte, susține o altă diferențiere a sensurilor conceptului, mult mai restrânsă. Însă toți autorii deosebesc trei dimensiuni ale conceptului de balanță de putere: o dimensiune descriptivă, una normativă și una acțională. I. Balanța de putere reprezintă o stare de lucruri în care nici o putere nu se află într-o poziție preponderentă și nu poate face legea pentru alții. Din acest punct de vedere, balanța se raportează
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
balanța se raportează la următoarele sensuri: 1. Balanța de putere este o stare de fapt ce se referă la o distribuție uniformă a puterii în sistem ce asigură o egalitate relativă de capacitate între marile puteri ale sistemului, accentuând latura descriptivă a conceptului. Distribuția uniformă a puterii în sistem nu înseamnă cu necesitate o împărțire egală a acesteia între polii sistemului, balanța de putere putând fi în acest caz numai una prezumtiv echilibrată. Obiectul acestui sens îl face descrierea unei situații
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul” (Despre poezia descriptivă). F. utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
între dinți,/ pe limbă, în crăpăturile faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o rețetă prin care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
E de mirare cum un călător ca F. nu a scris decât un inconsistent volum intitulat Priveliști și impresii din fuga trenului (1926). Publicate în toamna anului 1925, în ziarul „Lumea”, memoriile de călătorie nu trec de un prim nivel descriptiv, banal. Cunoscător de idiș, ebraică, germană, poetul încearcă să intre în spațiul dificil al traducerilor încă de pe băncile liceului, când se ostenea cu Uhland și Goethe. În atenția sa au stat, de asemenea, Heine, Adelbert von Chamisso, R.M. Rilke, Bialik
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns din Scrisoare de pe mare, o mică narațiune pe care Ion Vartic o socotește „o capodoperă a prozei scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate (varianta stalinistă) și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
putut să abandoneze romanul. Fapt sigur este că Drum fără pulbere este un execrabil roman politic care falsifică totul: tipologia, psihologia de clasă, datele esențiale ale epocii. Viziunea gazetărească partizană și, încă o dată, mistificatoare, este evidentă. Excepție fac câteva pagini descriptive (despre stepa dobrogeană, cartierele pitorești ale Constanței), care amintesc că în această scriere propagandistică, imensă și falimentară, se află un scriitor autentic. Și, cum va dovedi mai târziu, chiar un mare scriitor. Scriitorul adevărat se putea observa, în aceeași perioadă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
perspectiva teoriei acțiunii politice eficiente și conceptualizată ca subiect politic și ca strategie acțională, orientată spre transformarea realității politice, sociale și culturale considerate inechitabile pentru femei, cadru În care profilul politicii publice de gen este configurat prin trăsături specifice: reprezentarea descriptivă (prin prezența actorilor-femei pe tot parcursul procesului de Înfăptuire a politicii sau presupunerea acestora ca grup-țintă) și efectivă (prin formularea scopurilor și intereselor acestora) a femeilor, contestarea (explicită sau implicită) a inechității de gen, asigurarea creșterii autonomiei femeilor, posibilitatea accepțiilor
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
interesați de acest domeniu (Rhodes, 2003). Elaborarea politicilor de gen Într-o cultură a guvernanței ar crește eficiența acestora și, implicit, succesul lor În câteva sensuri: 1. În acțiunea politică, prin reprezentarea adecvată a intereselor și a nevoilor femeilor (reprezentarea descriptivă și efectivă) pe tot parcursul procesului de Înfăptuire a politicii, prin participarea activă a beneficiarilor (femeile) În fiecare stadiu al procesului politicii, individual sau În grupuri, organizații etc.; 2. asigurarea unei perspective de gen/integrarea dimensiunii de gen În politică
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând secvențe epice sau descriptive răzlețe, face salturi în timp și în spațiu, citează texte preexistente, neliterare (bunăoară, un ghid turistic al Munților Retezat) și comentează „tehnicist” chiar enunțarea textului aflat sub ochii cititorului. Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie Înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se Întoarce la mimesis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În al doilea rând, D. Gusti a conceput sociologia ca o știință a națiunii, având misiunea de a contribui la cunoașterea de sine a societății românești și, astfel, la proiectul de modernizare socială. De aici a rezultat o orientare predominant descriptivă și empirică, dar bazată pe un cadru teoretic de vârf. Această orientare a facilitat dezvoltarea sociologiei românești și în perioada intens indeologizată a regimului comunist. În al treilea rând, D. Gusti a angajat sociologia românească în reforma socială, ceea ce a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de a crea o înțelegere a societății în general, este în primul rând pentru o știință a colectivității în care ea se dezvoltă. Misiunea sociologiei este să descrie sistematic societatea, starea ei, susținând astfel programele de dezvoltare socială națională. Funcția descriptivă a sociologiei este mult mai dificilă decât cea a altor discipline care au ca obiect sisteme individuale, și nu clase universale, ca, de exemplu, geografia. Societatea este o realitate mult mai complexă și aflată într-o schimbare rapidă. Trăind în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu influențe și împrumuturi reciproce. A fost, probabil, o logică globală a evoluției științei. În al treilea rând, Gusti a formulat o vocație a sociologiei noastre: angajarea ei în reforma societății românești. Elementul-cheie al programului său nu a fost funcția descriptivă și explicativă, ci aceea de angajare în schimbarea socială. Ne putem întreba: nu cumva angajarea Școlii de la București în reformă contravine programului comunist de schimbare, influența sa fiind blocată? Răspunsul corect cred că este doar parțial. Programul comunist a fost
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
and a broad national involvement. The second direction refers to the creation of sociology as a science of the nation, with the mission of creating self-knowledge in the Romanian society and to further social modernization. This led to a dominantly descriptive and empirical orientation of sociology, based though on a high-level theoretical conception. This orientation contributed to the development of the Romanian sociology in the heavily ideological communist period. The third direction of influence refers to the involvement of sociology in
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anual 1995 28,9 1996 18,9 1997 32,6 Un mod simplu și intuitiv de analiză a relațiilor dintre sărăcie și excluziune utilizând date longitudinale constă în încrucișarea tabelară a celor două fenomene. Comparând tabelul 2, ce reprezintă imaginea descriptivă a relației dintre excluziune și sărăcie pentru trei ani, cu cel realizat pe baza datelor anuale (tabelul 6 din anexă) putem conchide: - datele pe trei ani fac ca relația dintre sărăcie și excluziune socială să fie mai evidentă decât atunci când
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]