4,302 matches
-
cauzele lor. Cu toate acestea, în domeniul juridic metodele din științele sociale pot fi dificil de aplicat pentru că anumite principii și valori de natură juridică, cum ar fi egalitatea în fața legii sau dreptul la un proces echitabil, pot fi în dezacord cu diferite constrângeri științifice. Totuși, incompatibilitățile dintre metodele științifice pure și anumite valori înrădăcinate în sistemul legal nu ar trebui să împiedice comunitatea celor ce aplică legea în scopul de a identifica acele zone ale legii care sunt compatibile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de medierea conflictelor (opțional pentru anul I de studiu) și a unui ghid pentru cadrele didactice. CAPITOLUL I A. CONFLICTELE 1. Definirea conceptelor Noțiunea de „conflict” provine din latinescul conflictus, care înseamnă a lupta cu forță. Conceptul de conflict semnifică dezacordul în ceea ce privește atitudinile, scopurile, amenințarea valorilor personale, stilului, lupta pentru ocuparea unui loc, dezacord în privința mentalității, elementelor morale, scopurilor, metodelor, rolurilor. Conflictul constituie o componentă naturală, inevitabilă a vieții sociale a fiecărui individ. După Mayer, B. (2000), conflictul poate fi descris
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
pentru cadrele didactice. CAPITOLUL I A. CONFLICTELE 1. Definirea conceptelor Noțiunea de „conflict” provine din latinescul conflictus, care înseamnă a lupta cu forță. Conceptul de conflict semnifică dezacordul în ceea ce privește atitudinile, scopurile, amenințarea valorilor personale, stilului, lupta pentru ocuparea unui loc, dezacord în privința mentalității, elementelor morale, scopurilor, metodelor, rolurilor. Conflictul constituie o componentă naturală, inevitabilă a vieții sociale a fiecărui individ. După Mayer, B. (2000), conflictul poate fi descris multidimensional, cu accent pe dimensiunile cognitive, emoționale și comportamental/ acționale. Cu cât conflictul
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
-le părților aflate în dispută să fie de acord ca: o fiecare să-și dea silința să rezolve conflictul; o fiecare să se abțină a aduce jigniri/ insulte la adresa celuilalt; o fiecare să se abțină de a face gesturi de dezacord, în timp ce vorbește cealaltă persoană; o fiecare îl va asculta cu atenție pe celălalt, fără a-l întrerupe. II. Abordarea problemei aflate în dispută. • Cunoașterea problemei; Se solicită uneia dintre persoanele implicate în conflict să povestească ce s-a întâmplat; • Se
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
sursa conflictului. Alegerea soluției Li se sugerează și li se cere mediaților să fie de acord ca: fiecare să-și dea silința să rezolve conflictul; să se abțină a aduce insulte, jugniri celuilalt; să se abțină a face gesturi de dezacord în timp ce vorbește celălalt; îl va asculta cu atenție, empatizând cu celălalt, fără a-l întrerupe. Dacă apar informații noi în relatarea vreuneia dintre părți, întrebați cum le afectează aceasta punctul de vedere, îndemnându-i pe mediați să vorbească unul cu
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
Zartman, 2005). Cu alte cuvinte, crizele sunt perioade de creștere semnificativă a activității, pe fondul unor percepții negative. Din acest punct de vedere, În orice societate există conflicte potențiale sau latente (Brahm, 2003). 12.2.2. Conflictul Ori de câte ori există un dezacord Între doi sau mai mulți actori internaționali și acesta survine ca urmare a percepției de către părțile implicate a unei incompatibilități Între necesitățile, interesele sau scopurile lor, se poate vorbi de conflict. Dacă părțile Încearcă să Își impună una alteia pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în diverse domenii în care aparatul matematic este prezent. Ca orice produs de natură științifică, lucrarea noastră poate stârni numeroase și diferite opinii în legătură cu problemele sau rezultatele prezentate, unele dintre ele putând să fie contradictorii sau chiar într-un anumit dezacord cu punctele noastre de vedere. Tuturor acelora care vor face observații civilizate și cu scop constructiv pentru o eventuală altă ediție a prezentei lucrări le mulțumim anticipat. Un gând mai aparte se îndreaptă spre colectivul Editurii Economice din București al
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
din suprafața locuibilă a planetei a fost modificată semnificativ de specia umană. Într-un consens destul de îngrijorător, majoritatea ecologiștilor, biologilor și altor specialiști în domeniu estimează că este în curs o dispariție masivă de specii. Și chiar dacă există un anumit dezacord între ei asupra cifrelor sau asupra termenelor disparițiilor, cei mai mulți cercetători în domeniu socotesc că actualul ritm de dispariție a speciilor este cel mai ridicat din toate vremurile trecute cunoscute. Mai multe studii arată că aproximativ o specie din opt dintre
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
care le cere buna guvernanță; și 2) problema instituțiilor politice necesare într-o societate bună în condiții non-ideale - și în special în "circumstanțele politicii", i.e. faptul că deciziile politice trebuie luate, cel puțin într-o comunitate liberală, în condiții de dezacord feroce, profund, complet și generalizat (dar rezonabil) între cetățeni, dezacord ce privește inclusiv specificarea și rolul valorilor și principiilor morale, natura dreptății, drepturile și libertățile individuale fundamentale, gradul de toleranță sau de cooperare dezirabil în cadrul societății 11 etc. În rezumatul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
necesare într-o societate bună în condiții non-ideale - și în special în "circumstanțele politicii", i.e. faptul că deciziile politice trebuie luate, cel puțin într-o comunitate liberală, în condiții de dezacord feroce, profund, complet și generalizat (dar rezonabil) între cetățeni, dezacord ce privește inclusiv specificarea și rolul valorilor și principiilor morale, natura dreptății, drepturile și libertățile individuale fundamentale, gradul de toleranță sau de cooperare dezirabil în cadrul societății 11 etc. În rezumatul pe care Waldron l-a oferit în Law and Disagreement
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să-și asume - două sarcini fundamentale: 1) teoretizarea valorilor și idealurilor (morale) dezirabile în cadrul societății; și 2) teoretizarea modului în care indivizii (fie politicieni sau oficiali, fie simpli membri ai societății) și comunitățile (liberale) ar trebui să acționeze în condițiile dezacordului rezonabil generalizat 12. Filosofia politică - sau cel puțin filosofia politică liberală - se comportă iresponsabil dacă ignoră sau minimalizează probleme precum aceea a mecanismelor, proceselor, procedurilor și instituțiilor politice sau a structurii constituționale legitime în condiții de dezacord rezonabil generalizat. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
acționeze în condițiile dezacordului rezonabil generalizat 12. Filosofia politică - sau cel puțin filosofia politică liberală - se comportă iresponsabil dacă ignoră sau minimalizează probleme precum aceea a mecanismelor, proceselor, procedurilor și instituțiilor politice sau a structurii constituționale legitime în condiții de dezacord rezonabil generalizat. Acestea nu sunt probleme ce pot fi pasate exclusiv științelor politice empirice. Instituțiile și procedurile politice pot și trebuie să fie analizate și din perspectivă normativă (iar aceasta cu atât mai mult cu cât la baza înțelegerii și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mai mult cu cât la baza înțelegerii și a opțiunii pentru anumite instituții sau proceduri politice trebuie să se afle nu doar valorile pragmatice și consecințialiste, ci și valori morale precum respectul pentru demnitatea umană, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc.). Ca atare, deși "filosofia politică este, fără îndoială, o ramură a filosofiei"13, ea nu poate fi redusă în mod legitim doar la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață"14, așa cum, sugerează Waldron, ne-a propus Isaiah Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
diagnoza la scară largă a patologiilor anumitor curente generale de gândire cu privire la om și societate"15. Că filosofia politică (sau măcar filosofia politică liberală) are și trebuie să-și asume cele mai multe dintre sarcinile precizate de Waldron este, cred, dincolo de orice dezacord rezonabil 16. Filosofia politică nu poate fi, într-adevăr, redusă la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață". Acest argument al lui Waldron împotriva moralismului ca teză despre specificul filosofiei politice se bazează, însă, după cum probabil ați observat deja, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
atunci când introduce instituțiile și procedurile politice în aria ei de preocupări imperative în baza temeiului că acestea presupun nu doar o dimensiune empirică și pragmatică, ci și una normativ-morală (compatibilitatea cu respectul pentru demnitatea umană, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc.). Waldron ar mai putea avea totuși un argument împotriva ideii că filosofia politică este o diviziune a eticii sau o "etică aplicată". Mă refer aici la sugestiile din Law and Disagreement 20 potrivit cărora, în condițiile dezacordului rezonabil generalizat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și pentru dezacord etc.). Waldron ar mai putea avea totuși un argument împotriva ideii că filosofia politică este o diviziune a eticii sau o "etică aplicată". Mă refer aici la sugestiile din Law and Disagreement 20 potrivit cărora, în condițiile dezacordului rezonabil generalizat, filosofii politici nu sunt tocmai îndreptățiți să recurgă la intuiții, principii, argumente sau concepții de natură morală atunci când tratează probleme din cea de a doua categorie de interese ale disciplinei. Aceste probleme - i.e., ce instituții, proceduri, mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să recurgă la intuiții, principii, argumente sau concepții de natură morală atunci când tratează probleme din cea de a doua categorie de interese ale disciplinei. Aceste probleme - i.e., ce instituții, proceduri, mecanisme de decizie etc. trebuie să fie adoptate în condițiile dezacordului generalizat dintre cetățenii unei comunități liberale - au nevoie de soluții care să se înscrie în sfera condiției liberale a legitimității (i.e. să fie justificabile sau acceptabile pentru toți membrii rezonabili ai unei astfel de comunități). Or, dacă așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
clar că s-ar putea ca ea să nu fie caracterizată întru totul corect atunci când este descrisă ca reprezentând (doar) o ramificație a eticii. Există două modalități de interpretare a sugestiei lui Waldron: 1) în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat, filosofii politici sunt obligați să renunțe (doar) la concepțiile morale "comprehensive" (la concepțiile morale perfecționiste și "metafizice" despre viața bună), așa cum susțin și adepții liberalismului politic centrat pe ideea rațiunii publice 21; sau 2) în tratarea problematicii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofii politici sunt obligați să renunțe (doar) la concepțiile morale "comprehensive" (la concepțiile morale perfecționiste și "metafizice" despre viața bună), așa cum susțin și adepții liberalismului politic centrat pe ideea rațiunii publice 21; sau 2) în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat, filosofii politici sunt obligați să renunțe la orice fel de principii morale (inclusiv cele care nu constituie susțineri perfecționiste despre binele moral sau cele nederivate din concepții particulare despre binele moral, precum presupozițiile morale ale argumentării identificate
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
În prima interpretare, sugestia lui Waldron nu invalidează ideea că filosofia politică este o ramificație a eticii, de vreme ce acceptă îndreptățirea filosofilor de a recurge la principii morale, deși nu principii morale comprehensive, chiar și în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat. În cea de a doua interpretare, despre care cred că exprimă punctul de vedere al lui Waldron 24, sugestia se dovedește problematică imediat ce ridicăm întrebarea: sunt întemeierile pur pragmatice întemeieri de natură filosofică? Waldron însuși acceptă, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofiei politice este constituit de problemele și justificările de natură normativ-morală, nu de natură "pur" pragmatică (precum cele abordate sau oferite de obicei de politologi/cei care profesează în științele politice). Pledoaria pentru ideea că problemele "instituționale" ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat dintre cetățenii unei comunități liberale trebuie soluționate în baza unor argumente pur pragmatice echivalează, altfel spus, cu pledoaria pentru scoaterea acestor probleme din aria de competență a filosofiei politice. Ca atare, pe lângă faptul că relevă o posibilă inconsistență
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și) egali rezultă cu necesitate din principiul egalității umane fundamentale, principiu indemonstrabil, dar, bineînțeles, nu mai puțin valid și nu mai puțin imperativ din cauza indemonstrabilității sale2. Există foarte multe principii, concepții sau reguli etice a căror validitate constituie subiectul unui dezacord rezonabil. Principiul tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali sau principiul egalității (și libertății) umane fundamentale nu fac parte, însă, din categoria acestor principii 3. În lumina acestor convingeri, cred că sunt îndreptățit să consider că apelul filosofilor moraliști la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
vieții politice"25 și care să întrebe "ce principii trebuie să capete forță de lege"26 fără a se interesa despre validitatea lor morală, ci numai despre "cât de bine pot ele rezolva problemele distinctive ale vieții politice (i.e., conflictele, dezacordul, puterea și autoritatea)"27. Într-o afirmație similară tezei pentru care au argumentat Eva Erman și Niklas Möller, Larmore a obiectat că filosofia politică nu poate preciza condițiile în care puterea coercitivă poate fi exercitată în mod legitim (iar un
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofii nu vor ajunge niciodată la un acord în privința răspunsului adecvat din punct de vedere epistemic la această întrebare. Întotdeauna vor exista filosofi egalitarieni în această chestiune, alții libertarieni, alții suficientiști, alții prioritarieni etc. și nicio modalitate de depășire a dezacordurilor intuiționale dintre ei. Acesta nu constituie însă deloc un temei care să ne poată îndreptăți să confundăm dreptatea cu celelalte valori sociale (i.e., legitimitatea, ordinea, stabilitatea, coeziunea socială, cooperarea etc.) și - mai mult - să ne clădim filosofia politică pe o
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
astfel, nici filosofia politică "realistă" nu ar fi, de fapt, posibilă"44. În sfârșit, o a patra categorie de observații realiste care contrazic argumentul fundamental pentru moralism pornește de la ideea, menționată și criticată în capitolul anterior, potrivit căreia, în condițiile dezacordului rezonabil generalizat, filosofii politici nu ar mai trebui să se considere îndreptățiți să recurgă la intuiții, principii și valori morale pentru întemeierea teoriilor lor. Un astfel de argument a fost avansat de Fabian Freyenhagen. Mă refer aici la una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]