4,692 matches
-
configurație: Figura 1. Paradigma comunicării politice Cod/ Limbă Canal Emitent politic Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sunt prezentate actele politice. În acest sens, comunicarea politică are un rol eminamente mistificator, modificând, reinterpretând evenimentele politice, evitând asumarea unor adevăruri sociale, prin apelul la eufemism, metaforă, omisiune etc.; d) intenționalitatea este factorul cheie al comunicării politice: fiecare manifestare discursivă din spațiul politic vizează suscitarea unor atitudini particulare publicului receptor. Definind "un spațiu în care se relaționează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un spațiu în care se relaționează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică, prin intermediul sondajelor de opinie"6, comunicarea politică se caracterizează prin interacțiunea discursivă a unor actori (politicieni, jurnaliști și opinie publică) cu statut și legitimitate distincte. O perspectivă integratoare evidențiază că actul comunicării politice este deopotrivă: a) relație intențională și spațiu de interacțiune; b) ritual, dar și ansamblu de reglementări juridice; c) dispozitiv
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei tensiuni între cooperare și conflict, comunicarea este inerentă activității politice, în măsura în care toate comportamentele din sfera politică implică recursul la actele de limbaj. În acest context interpretativ, "comunicarea poate fi analizată mai eficient în relațiile cu politicul prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice"7. Imanentă acțiunii politice, comunicarea se caracterizează printr-o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ceea ce specialiștii numesc turnanta lingvistică, inițiată de Cursul de lingvistică generală (1916), al lui Ferdinand de Saussure, care subliniază necesitatea elaborării unei teorii a limbajului. Intuirea importanței limbajului în procesul de comunicare și a potențialului imens al discursivității transformă actele discursive în obiect de cercetare predilect al științelor umaniste. Apariția limbajelor informatice, cu posibilitățile pe care le deschid cunoașterii umane și comunicării, conduce la noi dimensiuni analitice, demonstrând încă o dată natura proteiformă a semnului verbal. Fără a se limita la reprezentarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
toate au (sau tind să aibă) cuvinte, expresii și reguli proprii de organizare, rezultate din diferite restricții impuse limbii"27. Din această perspectivă, limbajul ar fi limba căreia i se atribuie o destinație specială și care se caracterizează prin mecanisme discursive specifice. Asumarea limbajului politic ca obiect al analizei impune câteva precizări și în ceea ce privește sfera conceptuală a politicii și, implicit, a calificativului politic, pentru a identifica ulterior criteriile care atribuie unui limbaj caracter politic. Politica Evenimentele din câmpul politicii par a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și, implicit, a calificativului politic, pentru a identifica ulterior criteriile care atribuie unui limbaj caracter politic. Politica Evenimentele din câmpul politicii par a se prevala în proporție covârșitoare de faptele de limbaj, iar ignorarea importanței pe care o au manifestările discursive pe scena politică poate avea efecte catastrofale pentru politician. Traducerea actului politic în limbaj, înzestrarea cu sens a evenimentelor, reconstrucția referentului prin logos devin preocupări esențiale ale actorilor politici. Într-o lume în care politica pare a avea drept sarcină
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cu alte cuvinte, limbajul politic devine echivalentul realității politice. Limbajul se distinge de discurs ca "expresie textuală scrisă sau vorbită a ideologiilor legate de locurile sociale ale indivizilor", dar și de limbă ca sistem sau cod, ca sumă a potențialităților discursive. Precizăm că în cadrul demersului nostru limbajul politic este folosit cu accepțiunea de manifestare discursivă specifică domeniului politic și că delimitarea acestuia de alte tipuri de limbaj se realizează în funcție de trei parametri esențiali: emitent, conținut și context. În această perspectivă, analiza
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca "expresie textuală scrisă sau vorbită a ideologiilor legate de locurile sociale ale indivizilor", dar și de limbă ca sistem sau cod, ca sumă a potențialităților discursive. Precizăm că în cadrul demersului nostru limbajul politic este folosit cu accepțiunea de manifestare discursivă specifică domeniului politic și că delimitarea acestuia de alte tipuri de limbaj se realizează în funcție de trei parametri esențiali: emitent, conținut și context. În această perspectivă, analiza limbajului politic presupune cercetarea modului particular de utilizare a semnului verbal în cadrul comunicării politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trei parametri esențiali: emitent, conținut și context. În această perspectivă, analiza limbajului politic presupune cercetarea modului particular de utilizare a semnului verbal în cadrul comunicării politice, a funcțiilor specifice pe care le îndeplinește acesta în relația cu politica și a strategiilor discursive la care apelează emitentul politic, în vederea atingerii obiectivelor sale. Stabilirea ponderii limbajului în politică, caracterizarea relației dintre limbaj și ideologie, dar și dintre limbaj și putere, identificarea modalităților prin care limbajul reflectă gândirea politică a emitentului și a mecanismelor discursive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive la care apelează emitentul politic, în vederea atingerii obiectivelor sale. Stabilirea ponderii limbajului în politică, caracterizarea relației dintre limbaj și ideologie, dar și dintre limbaj și putere, identificarea modalităților prin care limbajul reflectă gândirea politică a emitentului și a mecanismelor discursive de influențare a auditoriului devin obiectivele unei analize semiotice care, prin perspectivele interdisciplinare pe care le favorizează, are capacitatea de a surprinde specificul funcționării acestui sistem de semne pe scena politică. Având ca scop gestionarea vieții colective, politica recurge la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Echivalând cu o luptă pentru însușirea semnelor-putere, acțiunea politică vizează, pe de o parte, dobândirea dreptului/accesului la cuvânt, iar, pe de altă parte, dobândirea privilegiului de a impune propriile sensuri. Limbajul politic oficial are valoare normativă, impunând limitele manifestărilor discursive și prescriind conținuturile comunicărilor politice ulterioare. Pe această linie de interpretare, politica se caracterizează în mare măsură printr-o serie de raporturi simbolice: În societatea politizată în care trăim, tranzacțiile politice presupun cu siguranță forța, dar se realizează fără recursul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doua dimensiune a analizei vizează explicitarea modului în care atitudinile și ideologiile politice devin responsabile de valorile și mutațiile semantice pe care le suferă cuvintele în limbajul politic. Descrierea conexiunilor, a raporturilor care se stabilesc între politică și formele ei discursive constituie o problemă pentru cercetător în măsura în care cuvântul politică figurează în același timp ca obiect și ca instrument de analiză. Pe lângă aceasta, cercetătorul se vede prins într-un cerc epistemologic: pentru definirea limbajului politic se impune stabilirea conținutului semantic al conceptului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajul fiind cel care face "vizibile"atitudinile politice. Reflecția asupra raportului limbaj-politică suscită dintru început întrebări precum: există un limbaj al politicii sau putem vorbi de limbaje ale politicii? Care sunt criteriile de diferențiere a limbajului politic de celelalte forme discursive? Ce funcții specifice îndeplinește limbajul pe terenul politicii și care sunt formele sale de manifestare în spațiul politic? Plecăm de la observația că politica recurge la diferite limbaje, adaptate unor nevoi individuale sau de grup. Eclectismul limbajelor politice este generat de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
urmărite de locutori, de categoriile de public cărora li se adreseaza și de scopul vizat în actul comunicării. Demersul nostru are în vedere identificarea unității acestor limbaje, a constantelor, explicitarea modului în care politica se construiește prin limbaj, a mecanismelor discursive la care apelează, stabilirea funcțiilor limbajului politic și a specificului acestuia prin raportare la alte tipuri de limbaj. Existența unui limbaj politic implică recunoașterea unei stabilități a codului lingvistic, în afara situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la structuri specifice acestora. Date fiind varietatea formelor de manifestare a limbajului politic și eclectismul acestora, este dificil de identificat criterii care să permită încadrarea lor sub aceeași specie. Încercarea de a decela un principiu intern de clasificare a manifestărilor discursive în politice și non-politice poate părea superfluă, în condițiile în care, un cuvânt banal poate avea efecte politice, în funcție de contextul în care este produs și de emitent. În această situație, devine imperioasă delimitarea unor parametri externi de identificare a limbajelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca sistem de gândire; * limbajul politic ca act de comunicare; * limbajul politic în calitate de comentariu al referențialului politic. Adjectivul calificativ politic are, în viziunea lui Jean-Marie Denquin, rolul de a opune un tip de limbaj altor limbaje, iar în cazul manifestărilor discursive care nu prezintă caracter politic prin vocabular, prin temă sau retorică, calificarea se va face prin raportare la context. Astfel, un om politic care strigă " Ce oroare!" în cadrul familiei sale nu rostește un discurs politic, dar în fața unei camere de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificațiile discursului politic, presupunând un ansamblu de strategii lingvistice actualizabile în diverse situații de comunicare politică, și are un nivel mai înalt de generalitate, prin efectuarea saltului de la situații concrete de comunicare la paradigma mecanismelor structurale și funcționale ale manifestărilor discursive din spațiul politic. Limbajul politic este în fond limbajul specific comunicării politice, mijloc de exprimare a evenimentelor de pe scena politică, dar și a afinităților politice ale locutorului, spațiu de reconstrucție a referențialului politic, prin prisma intereselor politice ale emitentului, suport
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin inculcarea de atitudini și valori noi auditoriului. Caracteristicile limbajului politic Limbajul politic nu reprezintă un ornament, o suprastructură, ci este constitutiv acțiunii politice, în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupările se definesc, capătă consistență și vizibilitate prin intermediul manifestărilor discursive. Numeroase acte politice sunt prin natura lor acte de discurs (un exemplu în acest sens îl oferă demisiile), iar altele se sprijină în realizarea lor pe cuvânt. Printre trăsăturile specifice limbajului politic, menționăm natura interdiscursivă, dramatizarea, finalitățile de legitimare, intenționalitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Limbajul politic presupune un efort constant de reformulare, de transformare, de interpretare a altor limbaje politice, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii acestora. Din această perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interpretare a altor limbaje politice, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii acestora. Din această perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea actelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea actelor discursive de pe scena politică: orice manifestare discursivă este amplu gestionată, cuvintele sunt atent selecționate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea actelor discursive de pe scena politică: orice manifestare discursivă este amplu gestionată, cuvintele sunt atent selecționate, fiecare tăcere are rolul ei atent calculat, politica devenind din ce în ce mai mult o problemă de imagine și de publicitate. Instaurarea unui ritual care determină atât proprietăți singulare, cât
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea actelor discursive de pe scena politică: orice manifestare discursivă este amplu gestionată, cuvintele sunt atent selecționate, fiecare tăcere are rolul ei atent calculat, politica devenind din ce în ce mai mult o problemă de imagine și de publicitate. Instaurarea unui ritual care determină atât proprietăți singulare, cât și roluri convenite pentru subiecții vorbitori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivel de receptare, precum și stabilirea limitelor valorii lor constrângătoare 40. În acest sens, dezvoltarea marketingului politic transformă în mărfuri politicieni și ideologii, valori și idei, prescriind gesturile, comportamentele, circumstanțele și întreg ansamblul de semne care stă la baza manifestării discursive a politicianului. c) Finalități de legitimare. Strategiile și mecanismele discursive utilizate de actorii politici au ca scop principal legitimarea accesului/menținerii la putere. În acest sens, omul politic selectează și gestionează propriile acte discursive în vederea atingerii țelurilor politice. În esență
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]