4,704 matches
-
discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
face (sic!) iluziuni în privirea aceasta"526. Textele publicistice construiesc în mod explicit două tipologii la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și atitudini mistificatoare, și cititorul ideal, capabil să descifreze și să se plieze pe strategiile discursive ale gazetarului. Din punct de vedere pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice ale gazetarilor. O limită a programului a constituit-o eludarea aspectelor de ambiguitate semantică, care nu pot fi rezolvate fără raportare la contextul discursiv. Chiar dacă în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii, caracterizat prin amestecul de vechi și nou
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic eminescian, ca sistem de semnificare/ resemnificare a evenimentelor politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Universității din București, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (1995), Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (2000), Argumentarea. Modele și strategii, Editura Bic ALL, București. Rovența-Frumușani, Daniela, (2004), Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Editura Tritonic, București. Rovența-Frumușani, Daniela (coord.), (2009), Ipostaze discursive, Editura Universității din București, București. Russell, Bertrand, (2002), La connaissance humaine sa portée et ses limites, Traduction par Nadine Lavaud, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris. Russell, Bertrand, (2002), Idealurile politice. Puterea, traducere de Sergiu Balan, Editura Antaios, Oradea. Sapir, Edward
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
á l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, Paris. Sarfati, Georges-Elia, (2002), Précis de pragmatique, Nathan, Paris. Saussure, Ferdinand de, (1998), Curs de lingvistică generală, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2001), Critica raționalității discursive, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2003), Teoria și practica argumentării, Editura Polirom, Iași. Sălăvăstru, Constantin, (2009), Discursul puterii, Editura Tritonic, București. Sârghie, Anca, (2004), Din istoria presei românești, Techno Media, Sibiu. Scărlătescu, Doru, (1990), "Poezie și politică", în Cronica, p.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
from general to particular, from defining and characterizing the political language in general to describing Eminescu's political language, from the theoretical premises and definitions of the concepts to the development of an applied semiotics, from the taxonomy of the discursive manifestations in the political space to describing the parameters of Eminescu's semiosis. The exegetics of Eminescu's journalistic work have revealed, in time, the openings and limits that are still waiting for solutions from the interpreters. Assuming Eminescu's
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu's political language, as system of signification/ re-signification of the political events from the second half of the nineteenth century, but also as reflection of the journalist's attitudes and political options, facilitated the identification and the description of discursive mechanisms and strategies, highlighting the originality compared to the journalistic speech of the era. The semiotic approach allowed eluding the ideological interpretation, because beyond Eminescu's political affinities, we were interested in the ways of signification of Eminescu's language
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Bacău, 2004, p. 99. 63 Ibidem, p. 95. 64 V. în acest sens observațiile lui Jurgen Habermas, din lucrarea Cunoaștere și comunicare (1983). Potrivit lui Habermas, nu există cunoaștere care să nu fie generată de interese și, implicit, nu există manifestare discursivă care să nu poarte amprenta unei ideologii, a unor interese din partea locutorului. 65 Olivier Reboul, Langage et idéologie, PUF, Paris, 1980, p. 32. 66 Frédéric Bon, Les discours de la politique, Economica, Paris, 1991, p. 254. 67 Paul Bois, Paysans de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea semantică și discursivă a textelor este cu totul subordonată unei finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o visio Dei din perspectivă umană. Cusanus nu face doar o expunere teoretică, ci marchează totodată un drum, construiește o metodă care poate călăuzi demersul interior. Teologia își regăsește astfel sensul prim de experiență spirituală, din care pot decurge elaborările discursive ale teologiei conceptuale. Același înțeles îl avea, de altfel, filozofia în lumea antică, după cum a demonstrat admirabil Pierre Hadot : ea însemna în primul rînd exercițiu spiritual, împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un spor de entuziasm”. Analizând poezia lui Nicolae Labiș, G. Călinescu observa senzația deosebită de „materie, cuvintele sunt carnale ca fructele, poetul pare în permanență vrăjit de univers. [...] Avem de-a face cu un adevărat poet a cărui frază, chiar discursivă, cântă cu o sonoritate excepțională și care acordă lumii de toate zilele o a patra dimensiune: semnificația lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tot ce a scris Labiș este memorabil, dar nu există un singur vers în care Vocea Poetului să nu fie perceptibilă, ca o muzică subterană, inalterabilă. Deschidem la orice pagină, „Primele iubiri” și suntem uimiți să auzim această voce în discursivele poeme autobiografice, în narațiile nesfârșite, în prea monotonele descrieri, prin care Labiș se află la nivelul epocii sale. Avem, astăzi, despre poezie o cu totul altă idee decât aceea care stă la baza Locurilor și întâmplărilor, dar simțim îndată cât
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna neobișnuit, prozaic sau discursiv. Legătura cu „omenescul” autorizează acest tip de lirică reflexivă. Timbrul particular al poetului se definește treptat și prin raportare la valorile scrisului: Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu. Eminescian este sentimentul integrării în mijlocul naturii feerice în care existența sa se ritualizează devenind un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
formelor gramaticale insuficient stăpânite, abordarea străinilor, nesiguranța față de statutul social al celuilalt etc., Canale & Swain propun o nouă teorie a competenței de comunicare, care include minim trei componente: - gramaticală; - sociolingvistică și - strategică, cărora, mai târziu, le adaugă încă una, - competența discursivă. Conform acestei teorii, competența gramaticală presupune formarea la elevi a cunoștințelor despre cum determină/exprimă exact sensul enunțurilor. Competența sociolingvistică este alcătuită din două seturi de norme: cele sociolingvistice de utilizare și norme ale discursului. Competența strategică este alcătuită din
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și utilizarea aspectelor de ordin fonetic, lexical, morfologic, sintactic); O dimensiune textuală, care constă în cunoașterea și utilizarea regulilor și procedeelor de organizare generală a unui text - conexiunea între fraze, coerența, structura textuală narativă/descriptivă/argumentativivă/explicativă etc.; O dimensiune discursivă (cunoașterea și utilizarea regulilor care determină folosirea limbii în context - parametrii situației de comunicare, utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacțiune verbală etc.); - Componenta cognitivă, care se referă la utilizarea operațiilor întelectuale în producerea și comprehensiunea de text: memorarea, compararea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
registrelor limbii, a normelor de interacțiune verbală etc.); - Componenta cognitivă, care se referă la utilizarea operațiilor întelectuale în producerea și comprehensiunea de text: memorarea, compararea, diferențierea, clasarea, inferența, anticiparea etc. - Componenta enciclopedică presupune stăpânirea componentei verbale, a aspectelor lingvistice, textuale, discursive, pentru toate domeniile: știință, tehnică, artă etc.; - Componenta ideologică vizează capacitatea de a opta pentru o atitudine față de și de a reacționa la conținutul discursului; - Componenta literară, necesară explorării literaturii, creativității verbale; - Componenta socio-afectivă include concepțiile, valorile, sentimentele ce influențează
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
întregul ansamblu de abilități personale: a ști, a ști să faci, a ști să fii, a ști să devii. De aceea implică toate formele de comunicare și de manifestare, în general.” Cercetătorul delimitează două categorii de competențe: - directe: competențe lingvistice, discursive, situaționale, paralingvistice; - indirecte: psiholingvistice, intelectuale, sociale, culturale, informaționale; Competența de comunicare este o rezultantă a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor, aptitudinilor, a trăsăturilor temperamentale și de caracter cu care individul este înzestrat în vederea îndeplinirii rolului său social. După cum subliniază L. Șoitu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
competențe / 45 1. Competența enciclopedică / 46 2. Competența generică / 48 3. Interacțiunea competențelor / 49 4. Cititorul model și cunoștințele enciclopedice / 53 4. Discurs, enunț, text / 59 1. Noțiunea de discurs / 59 2. Enunț și text / 65 5. Tipuri și genuri discursive / 69 1. Tipologiile comunicaționale / 70 2. Tipologiile situațiilor de comunicare / 71 3. Tipologii lingvistice și discursive / 73 4. Utilitatea genurilor discursive / 74 5. Cum să concepem un gen? / 76 6. Contract, rol, joc / 81 6. Medium și discurs / 85 1
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
model și cunoștințele enciclopedice / 53 4. Discurs, enunț, text / 59 1. Noțiunea de discurs / 59 2. Enunț și text / 65 5. Tipuri și genuri discursive / 69 1. Tipologiile comunicaționale / 70 2. Tipologiile situațiilor de comunicare / 71 3. Tipologii lingvistice și discursive / 73 4. Utilitatea genurilor discursive / 74 5. Cum să concepem un gen? / 76 6. Contract, rol, joc / 81 6. Medium și discurs / 85 1. O dimensiune esențială / 85 2. Oral și scris: o opoziție prea simplă / 88 3. Specificul formei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
4. Discurs, enunț, text / 59 1. Noțiunea de discurs / 59 2. Enunț și text / 65 5. Tipuri și genuri discursive / 69 1. Tipologiile comunicaționale / 70 2. Tipologiile situațiilor de comunicare / 71 3. Tipologii lingvistice și discursive / 73 4. Utilitatea genurilor discursive / 74 5. Cum să concepem un gen? / 76 6. Contract, rol, joc / 81 6. Medium și discurs / 85 1. O dimensiune esențială / 85 2. Oral și scris: o opoziție prea simplă / 88 3. Specificul formei scrise și imprimate / 95 4
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Foucault, Serres, Genette, Barthes, Greimas și sprijinindu-se, pentru controlul permanent al teoriei, pe un corpus substanțial de texte din secolul al XVII-lea, Dominique Maingueneau își propune să observe în ce fel un discurs sau un ansamblu de formații discursive de exemplu, ideologia ia naștere și se structurează ca o totalitate coerentă într-un spațiu de gîndire omogen care se menține dincolo de variantele individuale inevitabile. Dacă structuralismul căutase în discurs principiul genetic al omogenității, iar istorismul identificase raporturile ce dictează
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o concepție integratoare deasupra opoziției istoric structural. Ideea fundamentală este că orice discurs își capătă identitatea prin prezența implicită și (sau) polemică a CELUILALT și că intertextualitatea este simultan răspunzătoare și de schimbările în timp, și de identitatea unei familii discursive, opuse CELUILALT, de coerența ei structurală internă. În legătură cu noțiunea de competență discursivă, se precizează că individul, în calitate de subiect vorbitor sau de receptor, poate să identifice un enunț prin structură, să recunoască tipul de discurs căruia îi aparține și categoria de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]