6,346 matches
-
de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din om în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una, care era nebuna străzii, noastre, fata lu' madam Tanasă, (o lipoveancă, de unde cumpăra toată strada hațmațuchi, dar și liliac roșu bătut ) și o a doua, pe-o altă stradă din orașel. Bietei nebune nimeni
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel ca În timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul de la incendii se Împrăștia descoperind domul catedralei St Paul. Cum privești În direcția opusă, se vede turnul Canary Wharf, care clipește ca un ciclop excitat. Când ies din biroul lui Rod, mă ciocnesc de Celia Harmsworth, dar nu se Înregistrează victime pentru că, lovindu-mă de bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Miss Univers. Dumnezeule! Cred c-ar trebui să decidă altcineva. Voi două sunteți prea obsedate ca să alegeți cu imparțialitate un câștigător. Să aleagă el, spuse Julie uitându-se la Patrick. Categoric nu, zâmbi el, ridicând mâinile. Nu am calificarea necesară. Dom’le, n-ai nevoie de-o calificare pentru a spune cine-i cea mai drăguță, zise Julie. Zi doar cine merită să câștige. Patrick se uită în jur, cu ochii larg deschiși. Arăta de parcă n-ar mai fi văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum o sorbea din ochi dom nul Neacșu. își amintea prea bine ziua aceea de 1 Mai. în acea zi de 1 Mai, în care ea ar fi trebuit să fie la mare cu Eduard, Clara își mai despacheta încă lucrurile în noua locuință în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dans. Clara acceptă cu o reverență grațioasă și, în timp ce se scula de la masă, făgădui cu voce tare că următorul dans este pentru domnul Neacșu, destinzând din nou atmosfera printre invitați. — E o seară minunată! îi șopti ea fremătătoare la ureche dom nului Ionescu. Totul este așa cum trebuie să fie pentru soții Ionescu! îți mulțumesc că ești de acord să mergem mâine la mare! Domnul Ionescu se opri din dans și o privi nedumerit, apoi izbucni în râs. — Tu chiar ți-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răsfoindu-l cu mâini transpirate de emoție. în zori, intră înapoi în cameră. Domnul Ionescu conti nua să doarmă, întins pe spate, mișcându și ușor ochii pe sub pleoa pele închise. Clara se duse lângă el și îi atinse ușor brațul. Dom nul Ionescu deschise ochii brusc, uitându-se la ea ca prin sticlă. — E vremea de plecare! rosti Clara cu gravitate. Eu nu vin cu voi, adăugă, răspicat. Glasul îi suna băiețos și răgușit. Vreau să ne despărțim. Ion zâmbi, încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
măriți de groază către cerul de un albastru rece ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rahaturile astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi dispare în fugă. Peste fix douăsprezece minute, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi dispare în fugă. Peste fix douăsprezece minute, amândoi sunt în fața ușii șefului de stat major. Aghiotantul o deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent, pâinea lui Dumnezeu! Darie măsoară din ochi distanța până la biserică și cei 10-15 metri până acolo i se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent, pâinea lui Dumnezeu! Darie măsoară din ochi distanța până la biserică și cei 10-15 metri până acolo i se par o distanță enormă. Dar copilul este în mare pericol și trebuie salvat. Nu vrea să facă uz de grad în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șterge amintirile frumoase din minte și revine la prezentul imediat. Să tragă în reflector și apoi să atace cu orice risc? Nu, înseamnă să-și expună oamenii unui măcel sigur. În șoaptă, dă ordin să vină la el Iovuț Florea. Dom' locotenent, permiteți să merg să-l aranjez p-aceala de mânuie reflectorul, băga-l-aș unde-o fo' numai o dată! Crezi că ești în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie acoperită târâș. Păi, oi face-o și pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate să lichideze fără zgomot pe cel care deservește reflectorul? Dacă sunt mai mulți? Bezna se înstăpânește din nou. Pentru cât timp? Sesizează apropierea cuiva și se întoarce fulgerător. Din întuneric apare chipul lui Caftoi. Brrr....da frig mai e dom' locotenent. Să gândim pozitiv. Așa ne vom mișca mai repede când pornim. Începe să ningă zdravăn, de nu se mai vede la nici un metru în față. Schimbarea bruscă a vremii hotărăște pe Marius. Vine la timpul cel mai potrivit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și asta. Să văd ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și asta. Să văd ce am pierdut. Eh, nimic deosebit. Ascultă, poți să-mi răspunzi la o întrebare? Răspund, dom' locotenent. Întrebați-mă ce vreți. Tu ai vreo iubită? Nu știu cum e să iubești o femeie. La facultate nici una dintre colegele mele nu a vrut să se încurce cu mine. Sau poate doreau, dar eu n-am fost îndeajuns de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu a vrut să se încurce cu mine. Sau poate doreau, dar eu n-am fost îndeajuns de bărbat ca să-mi iau inima în dinți și să le invit la o întâlnire. De fapt, ești un bărbat curajos, Carol. Credeți, dom' locotenent? Însuși faptul că ești aici, demonstrează asta. Alții, mai înzestrați ca tine, au preferat să rămână acasă. Asta dovedește că ai integritate. Calitate care te face să-ți asumi angajamente și să le duci la capăt. Iar fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
punctată ici-colo cu sclipirea rece a stelelor. Știți, un singur lucru regret. Că nu mi-am îmbrățișat mama la plecare. Cu siguranță ai să o faci când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul. Bine. Carol privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dă pe dracu bă Ghiță! Toți niște hoți. Răspunsul aduce pe fața lui Ghiță o expresie de uimire comică. Hotărât nu se așteptase la asemenea vorbe. Așa să fie oare? Da' scrie negru pe alb aici la gazetă, adineauri citi dom' caporal. Soldații întorși de pe front au dreptul la pământ, două pogoane. Marin își scoate tabachera ieftină, din tablă, cumpărată probabil la un bâlci sau târg, și începe răbdător să-și răsucească o țigară: Mă, eu te știam băiat deștept. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fu pus? Păi de domnii ăștia, tovarășii, care acum sunt aliații noștri. Că face parte din clasa exploatată a țărănimii. Ghiță, încăpățânat ca orice țăran care trebuia să-și lămurească nedumerirea, întoarce capul cuprins de curiozitate și neliniște către Nicky: Dom' caporal, că dumneavoastră sunteți cu mai multă carte decât mine, spuneți-mi și mie dacă e drept să-mi ia pământul plătit? Că l-am plătit, din salariul meu de lucrător la căile ferate. Nu este drept. Așa, așa. Bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te-a întrebat pe tine dacă vrei să mergi la război, tot așa și România, ca țară, nu a fost întrebată dacă vrea sau nu să fie amestecată într-un conflict. Acu, dacă tot pornirăm discuție, cum încep războaiele astea, dom caporal? Oare pentru că au rămas puțini oameni buni la inimă pe lume? Să știi că și acesta poate fi un motiv întemeiat, spune Nicky clătinând serios din cap în fața acestei posibilități nu într-atât de naivă pe cât părea. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți...dacă ți-am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oferi drept sacrificiu zeului Marte generație după generație. Sfarmă în pumn puțină țărână înghețată pe care o împrăștie încet peste trupurile celor din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o țigară cu o totală lipsă de entuziasm. Eforturile ultimelor zile sunt evidente, fața lui încremenită are ceva din culoarea cenușie a stâncilor peste care tocmai trecuseră. Coaja tare a omătului trosnește surd, sub pașii grăbiți ai lui Bocioagă, transmisionistul. Dom' locotenent, 'trăiți! Vă cheamă dom' colonel Pietrosu. Așezat pe vine lângă mica stație de emisie-recepție, Marius își potrivește casca de ascultare, apoi lipește buzele de microfon. Pelerinul către Stareț, recepție! Conform programului, exact la punctul prevăzut. Totul a mers bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]